ComenteazăA fost directorul general al teatrelor din România
Fascinat de personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, aderă la mişcarea legionară, în cadrul căreia ajunge chiar comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia, asta aducându-i, în 1937 şi prima întâlnire cu puşcăria, stând închis în lagărul de la Miercurea Ciuc împreună cu Mircea Eliade şi Nae Ionescu. Este autorul textelor unor cunoscute cântece ale Mişcării: „Sfântă tinereţe legionară”, „Imnul lui Moţa şi Marin” sau „Imnul muncitorilor legionari”.În timpul scurtei guvernări legionare, în timpul regimului antonescian, între septembrie 1940 – ianuarie 1941, Gyr a fost numit director general al teatrelor. După eşuarea încercării de lovitură de stat legionare, Gyr intră într-o cavalcadă a arestărilor ce au alternat cu trimiteri forţate pe front. Se întoarce rănit din încleştările armate, dar şi cu manuscrisele unui alt volum de versuri, „Poeme de răsboiu”.
Condamnat la închisoare pentru o poezie
O dată cu preluarea puterii de către comunişti, este judecat în aşa-numitul „lot al ziariştilor” şi condamnat, în 1945, la 12 ani de închisoare. Este eliberat în 1956, dar numai ca în 1958 să fie arestat şi încarcerat din nou, fiind condamnat chiar la pedeapsa capitală. Motivul: poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Sentinţa i-a fost comutată în 25 de ani de muncă silnică, dar Gyr nu a aflat acest lucru decât după 11 luni de la comutarea pedepsei, aşteptând în tot acest timp, zi de zi, să fie executat. Încarcerat în teribila puşcărie de la Aiud, Gyr a devenit prin versurile scrise în timpul mertiriului său, „poetul închisorilor” şi unul dintre cei mai importanţi creatori de poezie creştină din lirica românească. Versurile sale erau memorate şi transmise între deţinuţi, încărcate de fiorul credinţei şi al sacrului ce se dovedea mai puternic decât urgia închisorilor comuniste, torturile şi umilirea până la dezumanire practicată în universul concentraţionar al acelor timpuri.
În 1964, Gyr beneficiază de amnistia acordată deţinuţilor politici, fiind însă permanent urmărit, supravegheat de securitate, până la moartea lui, survenită la 29 aprilie 1975. A fost înmormântat la cimitirul Bellu Catolic, într-o atmosferă aproape conspirativă, ducând cu sine convingerea că poezia lui va rămâne un izvor etern de inspiraţie şi nădejde pentru generaţiile următoare. Din păcate, asocierea cu mişcarea legionară şi atitudinea naţionalistă au făcut ca tulburătoarea poezie a lui Radu Gyr să fie pusă, chiar şi după 1990, într-un nemeritat con de umbră.