Povestea lui Dumitru Prunariu a început la Brașov. Tatăl lucra la Steagul Roșu. Era șeful secției de sculărie, dar primea și câte un grup de sportivi de care să aibă grijă.
La 16 ani, Dumitru a făcut timp de doi ani lupte greco-romane. Dar soarta l-a dirijat în altă direcție, iar după ce-a terminat facultatea a fost înrolat în armată, la Bacău. Acolo s-au făcut selecții pentru viitori cosmonauți.
„Am fost șapte doritori, dar am rămas trei în competiție. Am avut o serie de investigații medicale care nu se făceau în România, le-am făcut la Moscova. Investigația organelor interne cu niște izotopi introduși în sânge și care circulau prin corp. Eram înregistrați cu un scaner, pe vremea aceea nu exista tomograf sau RMN”, și-a amintit despre începuturile sale, Prunariu în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO.
Viața printre rușii din „Orașul cosmonauților”
Lunile au trecut, iar orele de muncă pentru un viitor zbor în cosmos erau din ce în ce mai multe. A lăsat Bacăul și România, ajungând în Rusia.
„Am stat trei ani acolo, în orășelul stelar, împreună cu soția și cu copiii. Orașul cosmonauților era organizat ca o garnizoană militară. Fiecare a primit apartament, printre ruși. Un apartament cu trei camere, dotat cu de toate. Copiii au mers acolo la grădiniță, iar soția a stat acasă. Eu mergeam la serviciu, în centrul de pregătire. Masa o aveam asigurată acolo. Doi ani de zile am avut cursuri câte 8 ore pe zi, multă teorie, examene, zboruri cu avioane, salturi cu parașuta, mult simulator, apoi a venit zborul propriu-zis”, spune acesta.
Pe 12 mai 1981, Prunariu a fost anunțat că va zbura în spațiu. Peste doar două zile! „Doctorii ne-au oferit niște pilule să dormim, dar n-am luat. Am dormit puțin mai greu, mă băteau gânduri negre. Ce va fi, cum va fi și ce va fi dacă…? Dacă nu vom reuși, dacă racheta va păți ceva?”, își amintește.
În ziua lansării, succesiunea a fost atât de rapidă, totul după un program bine stabilit, încât n-am mai avut timp să mă gândesc la nimic. Ne-am dus două ore în navă și cu puțin timp înainte de decolare ne-am pus mănușile, am închis casca, am ermetizat tot
Dumitru Prunariu, cosmonaut:
„Au murit 4,5% dintre cei care au zburat”
Au fost lăsați să mănânce înainte de decolare, dar „ne-au făcut o clismă, ne-au curățat bine, să nu avem probleme în prima zi”. Decolarea a avut loc la 20:17. Racheta avea 300 de tone, 50 de metri înălțime. Plecarea a avut loc de la Baikonur, în Kazahstan, unde este baza de lansare, Cosmodromul. Iar partenerul de zbor a fost rusul Leonid Popov: „Au murit 4,5% dintre cei care au zburat în spațiul cosmic. Acolo se pleacă cu riscul de a dispărea în misiune”.
Revenirea pe Pământ a avut loc la 22 mai 1981, după 7 zile, 20 de ore şi 41 de minute. În urma acestui zbor, Dumitru Prunariu a devenit primul cosmonaut român şi al 103-lea cosmonaut din lume.
„Se intră cu spatele înainte în atmosferă. A fost o aterizare care, deși se numește lină, te trântește bine de pământ. Am avut și un incident cu parașuta care nu s-a deschis la timp și ne-au trecut fiori, emoții, transpirați reci. A venit un echipaj de salvare, ne-a scos din capsulă. Imediat după ce aterizezi, nu ești în stare să stai în picioare pentru că mușchii sunt relaxați, oasele, articulațiile la fel. Echilibrul nu poți să ți-l menții, ești amețit. Încet, încet, simți gravitația și începi să-ți revii. Cam două ore durează revenirea” a mai dezvăluit Prunariu.
Frica e un sentiment omenesc, dar de regulă ți-e frică în fața necunoscutului. Am avut sentimente de teamă în timpul pregătirii. Ni s-a simulat și dezermetizare și fum, incendiu. Am fost aruncați cu modulul în Marea Neagră ca să ne salvăm dacă revenim din cosmos în apă. Ne-au învățat cum să folosim rachetele, stația radio, totul de pe apă, plutind. Am făcut multe antrenamente de felul ăsta
Dumitru Prunariu, cosmonaut:
foto: 18 mai 1981. La bordul stației orbitale Salyut-6, cu tricolorul României și portretele lui Ceaușescu și Brejnev FOTO Arhivă personală – Dumitru Prunariu
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro