Femeia susține că o angajată a ANAF a avut un comportament urât, nepoliticos. Femeia și-a alăptat bebelușul afară din clădire, iar angajata respectivă a agresat-o verbal și i-a suflat fum de țigară în față copilului.
„Vineri (20 iulie) am fost la ANAF sector 1, însoțită de fiica mea de 11 luni și de proprietarii apartamentului în care locuim cu chirie, pentru a îmi prelungi contractul de închiriere. Ajungem acolo și, deloc surprinzător, ne lovim de neputință/rea voință/lipsă de interes a funcționarilor, care bineînțeles că nu pot/nu vor să răspundă vreunei întrebări/nedumeriri, ei sunt stresați, nu au timp, nu știu nimic – în afară de a te trimite să cauți pe Google informațiile de care ai nevoie. Și de ce ar sta ei, funcționării publici, după c…l tău de plebeu josnic? De ce să te ajute? Au și alte treburi, cafele de băut, țigări de fumat, bârfe de aflat. Probabil de-aia privesc lumea cu scârbă, de parcă suntem gândaci. Vrei un banal exemplar pentru declarația unică? Ei nu au, normal (de ce ar avea ei formulare, până una alta?) dar te trimit imediat la xeroxul din apropiere, de unde îl poți cumpără cu 9 lei.
În fine, nu asta e problema mea cu ziua de ieri, ci faptul că, la un moment dat, fiica mea a devenit agitată și a început să plângă, așa că am ieșit cu ea din clădire pentru a o liniști și pentru a îi da de mâncare (menționez faptul că încă o alăptez). Un lucru aparent banal, însă nu lipsit de “peripetii”. Nu știu cine a avut ideea “măreață” de a amplasa locul de fumat fix la ușile instituției, dar am fost nevoite să trecem fix prin fumul celor 3 oameni care se alimentau cu tutun în locul special amenajat pentru fumat, și mă duc la vreo 15-20 de metri depărtare, într-un loc retras, umbrit, unde puteam stă și jos.
Fata a început să mănânce, s-a liniștit, toate bune. Asta până când vine o angajată a ANAF-ului, însoțită de încă un “domn” (presupun că era ceva coleg de-al ei), se așază lângă mine, își aprinde o țigară, și până să apuc să o atenționez că acolo nu e loc de fumat, văd cum primul fum i-l suflă direct în nas fetei mele. M-am uitat la ea absolut șocată și am întrebat-o doar “Serios?!”- pe un tot răstit, dar totuși MULT prea calm raportat la gravitatea situației (repet, alăptam fata, nu puteam să zbier ca descreierata la respectiva cornută ), și îi zic să se ducă la locul special amenajat, la care ea îmi răspunde (fără nici cea mai mică intenție de a își cere scuze, ba din contra, cu aroganță), citez: “Mișcă-te cu copilul de aici, aici fumez eu de obicei”. WTF?! Ce atitudine e asta?!
După un schimb de replici țipato-șoptite i-am am spus că îi voi face o reclamație, la care posesoarea de copite îmi râde în nas , zicându-mi pe un ton arogant că pot să fac ce vreau, ea nu pățeaste nimic. Pentru a nu agita din nou fata, dar si pentru că mă enervasem până peste culme, am plecat de acolo cu fata încă mufată la sân, scârbită și dezamăgită de nesimțirea de care pot unii “oameni” să dea dovadă.
Poate că într-adevăr e genul ăla de funcționar care e angajat în respectiva instituție încă de pe vremea dinozaurilor, și ca a prins rădăcini pe scaunul ei. Poate. Poate că reclamația mea va fi într-adevăr inutilă, dar o să o fac doar ca să stau cu inima împăcată.
Menționez că și eu sunt fumătoare, însă gestul ei este de neconceput, iar nesimțirea și aroganța ei m-au șocat. Cum paștele m… tii poti tu, ca fiinta umană, să sufli fumul de țigară fix în fața unui copil, doar pentru că nu puteai să te duci să fumezi la cîțiva pași mai încolo?! CUM?!
Așa că am zis că macar pot să o răsplătesc pentru experiența minunată pe care mi-a oferit-o făcând-o “vedetă pentru o zi”, și de asemenea să-i țin pumnii și în cursa pentru titlul de “angajatul anului”, pe care îl merită din plin, eventual la pachet cu o mărire de salariu, vreo pensie specială, ceva frumos, “cum se face”. Sincere multumiri și ANAF sector 1 pentru această oportunitate oferită!”, a povestit femeia respectivă pe contul său de pe o rețea de socializare.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro