Ada Sârbu, prima femeie care conduce un serviciu de salvare în România: „Adesea «se sparie gândul» cu ce cazuri avem de-a face”

În toamna anului 2023 a preluat comanda serviciului de salvatori montani de la Sinaia, devenind astfel prima femeie care ocupă o astfel de funcție în România. 

Tragedia care a dus la înființarea Salvamontului românesc

Ada s-a născut la poalele Bucegilor, în Sinaia, într-o familie de oameni ai muntelui. Tatăl său, Mihai Sârbu (9.09.1941 – 21.12.2022), a fost salvator montan timp de peste cinci decenii, lucrând la început cu echipe de voluntari care cunoșteau foarte bine traseele de creastă din zona Văii Prahovei. 

Este considerat părintele Salvamontului național, fiind unul dintre oamenii care s-au zbătut să convingă autoritățile din anii 60 să înființeze un serviciu de salvatori montani, după o tragedie în care a fost implicat fiul unui important secretar de partid.

„Tata a făcut fel și fel de chestii, a fost inclusiv meteorolog la stația Vf. Omu din Bucegi. Înainte de a pleca la stația meteo a fost implicat în mai multe acțiuni de căutare și de salvare nu doar în zona Sinaia, ci și mai sus, înspre Bușteni. La Sinaia fiind, l-a cunoscut pe tatăl unui tânăr care s-a prăpădit în munți. Era un secretar de partid însemnat care a realizat cât de important este un astfel de serviciu în România și a acționat în sensul acesta. A tras ce sfori se puteau trage atunci, pentru că vorbim despre anii 60. 

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

Tata a făcut lobby, fiind foarte implicat și după întoarcerea la stația Omu. Când s-a înființat Salvamont Sinaia, primul șef al Salvamont Sinaia a fost fratele lui, Dan Sârbu. Tata, Mihai Sârbu, este cel care a și scris «Cronica Salvamont», care rămâne deocamdată singura istorie a Salvamontului românesc. Am și eu o contribuție mică acolo, pentru că, la cererea lui, am scris despre o acțiune la care am participat. A fost o acțiune dură și m-a rugat să scriu despre ea. O avalanșă din Valea Peleșului, când au murit patru persoane”, a mărturisit Ada Sârbu, pentru Libertatea.

Ea se referă la una dintre cele mai mari tragedii montane care s-au petrecut la Sinaia. În februarie 1999, patru tineri din Ploiești cu vârste cuprinse între 20 și 23 de ani au murit pe traseul dintre Poiana Stânii și Piciorul Pietrei Arse, o zonă dificilă în condiții de iarnă cu zăpadă abundentă. 

Cei patru, doi băieți și două fete, au mers la Sinaia să petreacă ziua de Sfântul Valentin. Pe traseu au fost surprinși de o avalanșă, iar trupurile lor au fost recuperate cu mare dificultate. La acțiunea de recuperare a cadavrelor acoperite de munții de zăpadă a participat și Ada, atunci doar salvamontist aspirant. 

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

Schimbarea radicală de carieră

Educată în spiritul muntelui, Ada era convinsă că, la final de liceu, va deveni și ea salvamontist alături de tatăl și de unchiul ei. La începutul anilor 2000, o femeie tânără era tolerată foarte greu într-o lume considerată a bărbaților în exclusivitate. În plus, Ada era fiica tatălui ei, iar acceptarea ei în formația de salvatori de la Sinaia era văzută drept nepotism.

„M-am născut în oala asta, ce să mai zic, și am crescut în ea. Am făcut mai mult decât să gust, în sensul în care mai mulți ani am fost și aspirant la Salvamont Sinaia. Mi-a plăcut mult până când nu mi-a mai plăcut deloc și am zis «OK, închid cartea asta și mă duc să fac altceva». Exact asta am făcut, cu totul și cu totul altceva”, spune Ada Sârbu.

Master terminat la Sorbona

A urmat cursurile Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA) din București în limba franceză și s-a specializat în domeniul interpretării de conferințe. La studii și-a cunoscut soțul, un cetățean francez, cu care a făcut marele pas. A decis să părăsească România și să se stabilească în Franța, unde și-a continuat studiile, fiind acceptată la studiile de master la cea mai „dură școală de interpretare din lume”, Ecole Supérieure dInterprètes et Traducteurs, de la Sorbona.

Recomandări

Nati Meir, condamnat la 11 ani de închisoare, adus în România. Autoritățile din Grecia au admis predarea sa

„M-am mutat la Paris, unde am făcut această școală absolut extraordinară și complet dementă de interpretare de conferință căreia i-am supraviețuit față de majoritatea colegilor, care s-au pierdut pe drum. Apoi am ajuns să fiu acreditată ca interpret de conferință, prin fel și fel de concursuri, pentru instituțiile europene pentru care am lucrat ca freelancer ani buni”, spune Ada.

Ce înseamnă interpret de conferințe

Școala de la Sorbona a antrenat-o să asculte zeci de minute un discurs pe care să-l redea instantaneu, cu mare acuratețe, în altă limbă astfel încât sensul original al cuvintelor să nu se piardă. Este o muncă titanică, un efort intelectual uriaș și „complet nenatural creierului uman”, spune Ada, care mărturisește că au fost momente în care și-a mușcat limba atunci când asculta în căști „gogomănii”. 

Intervenția asupra sensului discursului ar fi însemnat o trădare a clientului, iar școala franceză a călit-o, a ajutat-o să înțeleagă că este doar un mediu prin care trece informația.

„Asculți în căști un discurs pe care îl vei reda în altă limbă într-un mod simultan, dar nu redai cuvintele discursului, ci sensul cuvintelor, ceea ce înseamnă că trebuie să treci totul prin strecurătoarea creierului tău și efectiv să-i dai de cap, nu doar să transpui niște cuvinte în alte cuvinte. Întâi trebuie să înțelegi și apoi să transpui într-o altă limbă în același timp. Totul în fracțiuni de secundă sau în secunde cel mult. 

Tocmai de aceea o școală atât de dură precum cea pe care am făcut-o eu la Paris te ajută, nu te învață, să faci această operațiune care este complet nenaturală creierului uman. Este o ascultare atentă permanentă, or, noi, în mod normal, nu facem așa ceva. Nu ascultăm niciodată 20 de minute vreun mesaj fără să lăsăm să ne scape ceva. Alegem de ici și colo ce ne interesează”, explică Ada Sârbu.

Reîntoarcerea în Bucegi

Cariera de interpret de conferințe i-a oferit un confort financiar care i-a permis să vadă lumea și, evident, munții din alte continente. Cu toate astea, Bucegii unde a crescut i-au rămas în minte. A decis să revină în România, în orașul natal, odată cu invitația de a prelua conducerea Salvamont Sinaia. Mărturisește că trei luni, zi de zi, s-a gândit dacă este cazul să-și schimbe din nou radical viața, să renunțe la un venit de cinci ori mai mare decât cel pe care l-ar fi primit în țara natală.

„Plecarea de atunci, din 2000, nu mi s-a părut că e fără drept de apel, că las totul în urmă. Schimbarea de acum este mult mai serioasă. Asta este o aventură și mai mare decât cea în care m-am îmbarcat acum 20 de ani și un necunoscut chiar mai adânc, în ciuda faptului că, da, sunt foarte multe elemente de care am mai mult decât habar, dar totuși aventura în sine, de a fi la cârma unui astfel de serviciu, implică multe”, spune Ada.

Recalificarea în meseria de salvamontist

Întoarsă în România, în toamna anului 2023, Ada Sârbu a fost admisă din nou la școala salvamont pentru recalificare tocmai pentru a putea participa și în operativ, efectiv la acțiuni de salvare pe munte. Școala salvamont nu este dedicată începătorilor. Din contră, aici sunt admiși cei care au parcurs deja anumite etape și au cunoștințe temeinice despre recuperarea răniților din zona montană.

„În școlile salvamont vin oamenii care au foarte serios habar despre ce-i așteaptă. Evident trebuie o condiție fizică bună și cu atât mai mult o condiție fizică în condiții montane, pentru că nu este același lucru să poți alerga un semimaraton de oraș cu să poți urca la pas grăbit către altitudini de 2.000 de metri sau pe stâncă. 

Trebuie cunoștințe în materie de munte, atât de iarnă, cât și de vară, cunoștințe de prim ajutor, cunoașterea muntelui în care te gândești că vei evolua și apoi un ingredient așa foarte greu de pus în cuvinte, dar trebuie o structură umană aparte ca să vii la Salvamont și să și rămâi aici. Poate un dram de umanitate în plus față de medie”, explică șefa salvamontiștilor din Sinaia.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

România, printre puținele țări care asigură gratuit serviciul Salvamont

Ca șef de salvatori montani, Ada Sârbu se luptă cu două mari probleme: lipsa acută de resursă umană, media de vârstă a salvamontiștilor din România fiind spre 40 de ani și turiștii care au impresia că li se cuvine orice, oricând. „Ca să cităm din clasici, adesea «se sparie gândul» cu ce cazuri avem de-a face la Salvamont, cu ce apeluri ne confruntăm”, spune Ada Sârbu, care recunoaște că nu au fost puține cazurile când salvatorii au fost chemați să recupereze de pe pârtii schiori băuți sau turiști a căror urgență era bătătura făcută de bocanci.

Șefa Salvamont Sinaia avertizează că România este printre puținele țări din lume care mai asigură în mod complet gratuit serviciul de salvare montană, în alte state fiind nevoie de o asigurare specială sau de plata unor taxe speciale pe care nu și le poate permite chiar oricine.

„Mi-e teamă că facem o excepție din acest punct de vedere. Oricum nu suntem printre cei foarte mulți care să ofere un astfel de serviciu extrem până la urmă fără contrapartidă financiară sau fără a cere încheierea unor asigurări speciale în acest sens. Dar, într-adevăr, în România nu costă nimic intervenția salvamontului”, concluzionează Ada Sârbu.

Foto: Facebook Salvamont Sinaia

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro