În viața filmului românesc, Premiile Gopo reprezintă un moment de bilanțuri, învățăminte și sărbătoare pentru profesioniști și public, în egală măsură.

Este momentul când privim ce filme au lansat cineaștii în anul precedent și înțelegem ce am mai învățat cu toții din asta. Ediția din 2020, care privește la filmele lansate în 2019 în cinematografele românești, era programată pentru finalul lunii martie.

Pandemia COVID-19 și starea de urgență au dus la suspendarea evenimentului, la fel ca majoritatea activităților cineaștilor români. Trei luni mai târziu, Gala Premiilor Gopo a fost reprogramată.

Pe 29 iunie, în aer liber, la Verde Stop Arena, oamenii din industria filmului românesc s-au întâlnit pentru a celebra munca și filmele anului 2019. Înainte de începerea galei, am stat de vorbă cu Ada Solomon despre cum arată filmul românesc azi și despre dificultățile apărute în perioada de izolare.

– Spuneți-ne ce apreciați la filmele nominalizate la Premiile Gopo 2020.
– Mi se pare că filmul lui Corneliu Porumboiu este un film care a îndrăznit într-un fel cu totul particular să ironizeze principiile cinemaului comercial și să facă ce știe el să facă cel mai bine într-o manieră care să bifeze o seamă întreagă de cerințe care, altfel, țin cinemaul de artă deoparte.

Mi se pare că filmul Adinei Pintilie este un film, iarăși, extrem de îndrăzneț într-o cu totul altă zonă și care e, probabil, cel mai european film din cinematografia românească – în construct, în concept, în toate cele, inclusiv în distribuția internațională extraordinară pe care au construit-o Adina și echipa ei.

– Ce spune lista de nominalizări de anul acesta despre cum arată filmul românesc, starea lui?
– Mie mi se pare că e foarte interesant unde suntem și cât de mult s-au schimbat lucrurile în bine, ca varietate a discursului, ca varietate a opțiunilor pentru tot felul de public – și mai cultivat, și mai conservator. Mi se pare că respectul față de moștenirea… față de patrimoniul cinematografic se vede în majoritatea filmelor prezente.

Mi se pare senzațional că avem fie și un singur film de animație (n.r. – filmul Călătoria fantastică a Maronei, regia Anca Damian) într-un an care bate toate recordurile și depășește orice fel de barieră. Aștept cu super interes următorul film al Ancăi Damian, Insula.

Deci mi se pare că sunt voci de vârste diferite, de formații diferite, de interese diferite și care construiesc într-adevăr ceea ce se cheamă o cinematografie împlinită. Cred că ne aflăm într-un moment de împlinire din punctul de vedere al creației.

Din păcate, lucrurile în ceea ce privește felul în care e înțeleasă de autorități, felul în care este privit acest sector cultural, dar nu numai, cu o importantă contribuție economică în același timp, de către autorități e nedrept și nu mai știu ce și cum am putea să facem să demonstrăm care ne e locul în ordinea de interese.

Mi se pare că, în momentele pe care le trăim, cultura e domeniul care a demonstrat cel mai tare câtă nevoie e de ea. Adică am stat cu toții în casă și ce am făcut? Am consumat produse culturale. De toate felurile, adică aici nu mă refer doar la cinema, mă refer la teatru, mă refer la carte, mă refer la toate formele de expresie culturală cu care ne-am liniștit, ne-am ajutat să trecem peste o perioadă grea.

Ce mi se mai pare pozitiv, pe de altă parte, ca întotdeauna, când celălalt îți întoarce spatele, tu și ai tăi vă apropiați. În această perioadă, a fost un model de solidaritate a breslei felul în care am reușit noi, cineaștii, să ne punem împreună și să încercăm să căutăm soluții eficiente pentru a merge mai departe și, până la urmă, pentru a răspunde pentru ceea ce, de fapt, autoritățile ne-au cerut, această reconstrucție a României. Eu cred că nu se poate face fără educație, sănătate și cultură. Nu putem să avem o societate în care să trăim confortabil fără să avem aceste lucruri care, de cele mai multe ori, sunt mult mai importante decât nivelul financiar.

Cred că astăzi trebuie să ne uităm la condițiile pe care le avem pentru o viață împlinită departe de ce înseamnă PIB-ul, venitul pe cap de locuitor. Se poate trăi confortabil atât timp cât ai asigurate condițiile de existență și ești respectat pentru locul pe care-l ai în societate. Se poate trăi bine fără să ai niște resurse uriașe.

Și, încă o dată, ceea ce am încercat să obținem în această perioadă de la autorități a fost funcționalitatea instrumentelor existente și nu banii. Pentru că suntem acuzați de multe ori că “ce vă trebuie vouă? Dar acum sunt necesari bani”. N-am cerut bani nicio secundă. Am cerut ca lucrurile să funcționeze.

– Ce se întâmplă acum? Se poate filma?
– Se poate filma, nu asta e problema.

– Ați reluat proiecte?
– Da, am reluat proiectele. Oricum ele nu au fost abandonate nicio clipă. Și asta e foarte adevărat, că am muncit în această perioadă mai mult decât în mod obișnuit pentru organizarea tuturor lucrurilor, pentru aplicațiile pe care le-am făcut în diverse alte țări pentru sprijin pentru proiectele viitoare, pentru a face planul A, B și C, în funcție de evoluțiile existente.

Și sigur că lucrurile sunt complicate, și sigur că lucrurile sunt și mult mai costisitoare în această perioadă și trebuie să găsim soluțiile eficiente pentru că nu avem niciun fel de sprijin suplimentar pentru sector. Și atunci trebuie să ne descurcăm așa cum au făcut-o întotdeauna cineaștii români, de fapt, pe persoană fizică.

Din păcate speram să nu fie așa, pentru că am avut un dialog cu autoritățile care a părut foarte constructiv. Ne-a dat încredere că există, într-adevăr, interes pentru rezolvarea problemelor noastre. După trei luni de lucru împreună cu autoritățile și, în special, cu Ministerul Culturii, din păcate, soluțiile concrete sunt sublime, dar lipsesc aproape cu desăvârșire.

Singurul rezultat concret al lucrului ăstuia împreună sunt măsurile de prevenție (a infecției) pentru desfășurarea filmărilor care sunt făcute la standarde internaționale și sunt făcute împreună de breaslă cu autoritățile.

Ada Solomon se află printre câștigătorii Premiilor Gopo 2020, cu premiul pentru cel mai bun film documentar. E vorba de filmul Distanța dintre mine și mine, coprodus de Ada Solomon, Mona Nicoară, Diana Paroiu și Alexandru Solomon, sub compania Hi Film Productions, și regizat de Dana Bunescu și Mona Nicoară.

Într-o scrisoare deschisă publicată pe Contributors.ro, cele două mari probleme curente ale filmului românesc sunt două blocaje la nivelul instituțiilor statului care afectează industria de film: lipsa normelor de aplicare a Legii 50/2020, prin care se legiferează contribuția la Fondul cinematografic în valoare de 4% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii economici care activează în domeniul jocurilor de noroc, fără de care banii sunt blocați, și de funcționarea schemei de ajutor de stat pentru industria cinematografică (cash-rebate) blocată pentru că a fost schimbată instituția care coordonează operațiunea.

Unul dintre cei mai mari producători români, Ada Solomon nu se sfiește să folosească momente publice, cum e Gala Premiilor Gopo, pentru a vorbi despre punctele nevralgice ale industriei de film românesc, în special în relația cu autoritățile române. Chiar dacă uneori, cum s-a întâmplat în 2018, microfonul îi este tăiat în transmisiunile către cei din fața televizoarelor.

Foto: Miluță Flueraș

 
 

Urmărește-ne pe Google News