Sunt tot mai dese știrile care spun că boli precum cancerul la sân sau de col uterin pot fi vindecate dacă bolile sunt descoperite în stadii incipiente și sunt tot mai multe statisticile care plasează România pe primele locuri în topul mortalității cauzate de aceste boli.
Un experiment realizat de reporterii Libertatea într-un oraș reședință de județ arată că, atunci când vine vorba despre depistarea precoce a cancerului la sân, lucrurile nu sunt deloc simple pentru femeile responsabile, care vor să facă analize de prevenție. La spitalele de stat li se spune că nu se fac investigații gratuit, chiar dacă plătesc asigurări de sănătate. Iar la clinicile private care au contract cu casele de asigurări de sănătate, pe listele de așteptare sunt deja trecute mii de femei, ceea ce înseamnă că investigația poate fi făcută gratuit peste câteva luni bune.
Descoperirile cercetărilor au făcut ca o boală precum cancerul la sân să nu mai însemne automat o condamnare la moarte pentru femeia diagnosticată. Cu o condiție însă: aceea ca boala să fie depistată în stadiu incipient. Ce are, așadar, de făcut o româncă educată, care a înțeles că să previi este mult mai simplu decât să tratezi, care a înțeles că o astfel de boală depistată la timp înseamnă, poate, decenii în plus de viață? În primul rând, se adresează medicului de familie.
“Pentru cancerul de sân – în care, într-adevăr, deținem topul în Europa ca și număr de decese, ca număr de afecțiuni depistate în stadii foarte avansate -, cea mai importantă investigație, standardul de aur când vine vorba de acest tip de boală, este mamografia. Ea este cea care pune diagnosticul și care se face în toate screeningurile din țările europene și nu numai, acolo unde femeile se duc și fac o dată la doi ani, la trei ani, depinde de indicații, o astfel de investigație și fără a fi bolnave, ci pur și simplu pentru a depista într-un stadiu inițial, care este vindecabil”, spune Simona Schnelbach, medic de familie și șef al Colegiului Medicilor din județul Prahova.
Medicul mai aduce o veste bună: chiar și în stadiul al doilea, cancerul de sân este vindecabil pentru aproximativ 80 la sută dintre paciente.
După această veste bună începe însă un lung șir de vești proaste pentru femeia muncitoare, plătitoare de taxe și asigurări de sănătate, care vrea să facă o mamografie ca să vadă dacă totul este în regulă.
“Dacă vreți să o faceți preventiv, o faceți în oraș”
Reporterii Libertatea au făcut un experiment, vrând să vadă cât de ușor sau de greu este pentru femeia dintr-un oraș de provincie să facă o mamografie. A fost ales Ploieștiul, reședința județului Prahova, care are peste 800.000 de oameni, superindustrializat comparativ cu alte regiuni ale țării.
Prima încercare: Spitalul Județean de Urgență Ploiești, cel mai mare din județ. Supărată, centralista mă ceartă că am mai deranjat-o și dimineață, confundându-mă cu altcineva și face legătura la tomograf. Acolo, o doamnă amabilă, care nu se prezintă, explică: „Noi nu facem mamografie decât la bolnavele internate în spital”.
Îi spun că am peste 40 de ani și că doresc să fac investigația preventiv.
“Dacă vreți să o faceți preventiv, o faceți în oraș, altfel nu are cum să vă interneze în spital. Că trebuie să aveți un diagnostic”, conchide angajata Spitalului Județean din Ploiești, fără a lăsa loc de replică.
A doua încercare: Maternitatea din Ploiești, singurul spital de obstetrică-ginecologie din județ.
“Mamografiile nu se fac la noi!”, mi se explică. “Dar unde?”, întreb.
“Eu personal am fost la policlinică (…) la privat. Am plătit un milion jumate!”, mă ajută, binevoitoare, femeia. Îmi spune chiar și numele doctorului.
Sun la policlinica indicată. Constat din câteva cuvinte că e vorba de o regretabilă eroare.
“Mamografie nu. Doar ecografie. Nu avem contract cu Casa (CAS Prahova, n.r.), ecografia simplă, fără consultație, costă o sută, iar cu consultație, 150”, explică doamna de la recepția clinicii private.
Îi spun că am vorbit cu cineva care mi-a spus că a mers acolo, mi-a indicat chiar și numele medicului. “La noi a făcut ecografie. Poate a mers la Schuller și o fi făcut acolo mamografia”, mi se răspunde.
“Toată lumea care vine e asigurată, dar se plătește!”
Odată epuizate încercările la cele două mari spitale din Prahova, finanțate de Consiliul Județean, trec la spitalele mai mici, unde nici nu speram că poate exista mamograf. Sun, așadar, la Spitalul Municipal Schuller din Ploiești, aflat în administrarea autorităților locale.
“Spitalul!”, răspunde centralista, cu voce metalică, amintind de vocile centralistelor de pe la începutul anilor ‘90. Nu știe dacă se fac mamografii, așa că face legătura către secția de specialitate. Și, nu ca în anii 90, ci ca în secolul XXI, legătura se face repede, pentru că, măcar în ceea ce privește comunicațiile, am avansat mult în ultimele două decenii.
“Mamografiile se fac cu bilet de trimitere, dar se plătesc. 60 de lei mamografia bilaterală și 20 de lei consult la domnul doctor Sârbu”, vine replica doamnei de pe secție.
“În contract cu Casa?”, insist.
“Nu se fac mamografii gratuite, nu se decontează de Casă!”, mi se explică.
“Și nici dacă sunt asigurată?”, aduc argumentul care ar trebui să fie decisiv într-o societate normală. Răspunsul primit e de-a dreptul dezarmant. “Toată lumea care vine e asigurată, dar se plătește. Aici, mamografiile nu sunt decontate”, explică femeia, punând accent pe ultimele trei cuvinte, ca o invitație să nu mai insist.
Liste de așteptare de mii de paciente
Încearcă din nou la clinicile private, știind că cele mari au contract cu CAS și că mamografia este, totuși, inclusă în pachetul de investigații de bază. O căutare pe Google scoate o listă de clinici. Încerc la una mare, cu filiale în multe județe. Numărul de telefon mă trimite la București.
“Efectuăm mamografii. Undeva prin luna august au ajuns colegii cu programările. Mai devreme, doar contra cost. Pentru programare trebuie să vă fac legătura sau să mergeți personal”, îmi spune doamna de la celălalt capăt al fibrei optice. Îmi dă asigurări că, dacă sunt dispusă să plătesc, nu este necesară programarea, e suficient să merg oricând, de luni până vineri, de la ora 8.00 la ora 15.00. Contra cost e 110 lei.
Încă o încercare la un spital privat: “Mamografia este 150, dar dacă nu aveți peste 40 de ani, vă recomand ecografia mamară, 120 de lei. Dacă vede ceva, după aia recomandă și o mamografie”.
Îmi încerc norocul la un centru medical din afara Ploieștiului, în care știu că s-au investit mulți bani în aparatură ultraperformantă.
“Facem mamografii. Noi lucrăm și cu casa de sănătate, dar puteți face această investigație și cu plată. Să-mi spuneți cum doriți”, îmi spune domnișoara care răspunde la telefon.
“Dacă tot plătesc asigurări, prefer să nu plătesc și separat investigațiile”, îi spun.
Îmi face transfer la departamentul de imagistică și mă anunță că voi fi trecută pe o listă de așteptare.
La imagistică, surpriza cea mare: “Cu decontare prin Casă, avem o listă de așteptare de 3.740 de persoane. Vă putem trece doar pe lista de așteptare, dar este de durată”.
“Ce înseamnă de durată?”, întreb. “Zece, unsprezece luni”, vine răspunsul.
Altfel, o tomografie costă 220 de lei fără tomosinteză sau 400 de lei cu tomosinteză. Tomosinteza este o investigație “mai amănunțită” a sânului, mi se explică.
Îmi vin în minte niște vorbe ale bunicii: “țara în care mori cu zile!”. De-ar ști, biata de ea, că nimic nu s-a schimbat de când spunea asta acum câteva zeci de ani…
A existat un program. A eșuat
Medicul Simona Schnelbach povestește că, în urmă cu vreo trei ani, autoritățile din România au demarat un program de prevenție a cancerului la sân și al celui de col uterin. Evident, a eșuat din cauza problemelor legate de bani.
“Pentru noi, în România, a existat un program de screening, toți care am fost formatori, am făcut cursuri cu medicii de familie. A fost un program care a demarat acum 3 ani și care într-un interval de aproximativ un an a fost abandonat din cauza lipsei fondurilor. În cadrul acestui program, la nivelul județului Prahova, erau trei centre desemnate prin program pentru tot județul.
În momentul în care erau numai trei locații confirmate prin program, e foarte greu să trimiți numai într-o anumită zonă. Au fost foarte multe probleme, mai ales financiare, pentru că nu s-au trimis banii. Văzând sincopele care sunt, am renunțat destul de repede, mai ales ținând cont de faptul că pot trimite la mamografe gratis, acolo unde se face ea. Era o procedură greoaie și nu veneau fondurile, au fost foarte multe impedimente”, spune medicul.
Unde își trimite pacientele?
“Le trimit unde este listă de așteptare, o listă de așteptare enorm de mare și, ca urmare, majoritatea dintre ele fac unde nu este contract cu Casa”, răspunde Simona Schnelbach.
Dincolo de știri, statistici și vorbe, există vreo soluție? Șefa Colegiului Medicilor din Prahova spune că rezolvări la aceste probleme ar exista.
“Cred că ar trebui o strategie sanitară. Poate că excelența ar trebui să aibă o coplată, pentru că este foarte greu pentru orice sistem. Un pachet de bază mai bine delimitat, să reușim să spunem că pachetul de bază, atât cât este el, să fie asigurat pacientului sută la sută oricând. Iar dacă pacientul vrea investigații în plus sau într-un anumit loc sau investigații amănunțite, să poată să plătească o altă asigurare, în baza căreia să primească aceste servicii. Ar fi mult mai corect și lucrurile s-ar rezolva mult mai bine”, spune Simona Schnelbach.
Iar concluzia pe care o trage lasă un gust amar: “Suntem în aceeași situație în care nu avem prioritizări clare. Sunt lucruri pe care le spunem noi de ani buni, dar suntem în aceeași situație în care nu ajungem nici la investigații, plătim și o grămadă de bani, pachetul acela de servicii există mai mult pe hârtie”.
Citește și: