Adevarul despre Ramaru (III)

Criminalul schimba arma

In noaptea de 17/18 februarie 1971, Ramaru a parasit caminul studentesc, imbracat „mai elegant”, dupa cum afirma in declaratie, pentru a-si asigura un succes deplin si pentru a „convinge” femeile acostate. Pentru prima data a renuntat la bara de fier si s-a inarmat cu un cutit de bucatarie. A cutreierat pe strazi pana noaptea tarziu, apoi s-a urcat in autobuzul 35. Aici a observat-o pe viitoarea victima, Elisabeta F., ajutor de ospatar la restaurantul „Vulcan”, care se intorcea acasa de la serviciu. Era ora 3. A coborat dupa ea in statia „Bitolia”, continuand s-o urmareasca. Apoi, pe str. Stefan Negulescu s-a apropiat de femeie, a apucat-o de palton, a rasucit-o cu fata spre el si, amenintand-o cu cutitul, i-a cerut sa aiba cu el raport sexual. Elisabeta F. a inceput sa tipe si atunci Ion Ramaru i-a aplicat 14 lovituri cu cutitul in cap, pe corp, pe maini si pe picioare, intrerupandu-si loviturile in momentul cand a auzit strigatele martorului Popescu N. Interventia acestuia, precum si paltonul gros au facut ca victima sa ramana in viata.
Si aceasta fapta a fost recunoscuta in intregime de Ramaru, declaratiile acestuia coroborandu-se cu cele ale victimei, cu procesul-verbal de cercetare al locului faptei, procesul-verbal de perchezitie domiciliara. Cu aceasta ocazie s-a gasit si cutitul cu care a fost lovita victima, procesul-verbal cu recunoasterea din grup a fotografiei criminalului de catre Elisabeta F., raportul de constatare medico-legala al IML, raportul de constatare tehnico-stiintifica al Serviciului Criminalistica asupra imbracamintei victimei, adresa institutului de meteorologie Bucuresti din care rezulta ca in noaptea agresiunii a plouat, foaia de observatie clinica a victimei. In timpul atacului, Ion Ramaru s-a taiat cu cutitul la degetele 4 si 5 de la mana dreapta. In dimineata zilei de 18 februarie 1971 a fost pansat la spitalul de traumatologie din str. Arh. Ion Mincu, iar in cursul lunii aprilie 1971 a fost supus unei interventii chirurgicale. La dosar se afla si adresa spitalului de traumatologie, care confirma „accidentul” suferit de Ramaru la mana dreapta.
Un alt amanunt care nu a scapat anchetatorilor: victima a declarat ca, la urcarea in autobuz, individul care apoi a urmarit-o si a lovit-o n-a cumparat bilet pentru ca a aratat incasatorului o legitimatie cu poza. Mai tarziu avea sa se stabileasca faptul ca era vorba de legitimatia de student.
Pentru portretul complet al individului, care deja facuse o obsesie din a ataca femeile noaptea, redam un fragment dintr-o declaratie in care el descrie momentele care au precedat atacul din noaptea de 17/18 februarie. „Colega mea, D. Antoaneta, s-a asezat la cursuri langa mine. Cand s-a asezat pe scaun si-a apropiat picioarele de mine. Avea fusta foarte scurta. Atunci eu mi-am apropiat picioarele de ale ei, insa ea s-a departat cu scaunul de mine. Vazand acest lucru, am apropiat din nou scaunul de al ei, am pus mana pe mana ei, insa ea s-a departat mai mult cu scaunul. Dupa care am vrut sa-i spun ceva, dar ea a ras de mine. In tot acest timp eu eram excitat si simteam ca am nevoie de femeie. Nu mai puteam sa fiu atent la lectii. Imediat am plecat la camin suparat ca colega mea a ras de mine”.
Dar in aceeasi noapte s-a razbunat, lovind-o de 14 ori cu cutitul pe Elisabeta F.
(continuarea in ziarul de maine)

Urmărește-ne pe Google News