- Adina Apostol a supraviețuit incendiului teribil care a luat 64 de vieți
- A fost în comă timp de o lună. A avut răni pe 50% din suprafața corpului și a plecat din spitalele românești cu nouă bacterii
- A fost nevoită să se mute în Belgia pentru tratamentul pe care statul român îl plătește când își aduce aminte. Și care îi aduce de multe ori Adinei amenințări de la spitale că va fi dată în judecată
- Soarta ei e aceeași ca a tuturor celorlalți răniți din Colectiv. O continua umilință și luptă
De Andreea Archip
Adina are glas de copil. Păstrează o puritate în voce care te dezarmează. Dar felul în care vorbește transmite pasiune pură, hotărâre și putere. Adina Apostol este unul dintre supraviețuitorii din Colectiv și de trei ani face naveta România-Belgia. Este la a douăzeci-și-nu-știe-câta operație.
Adina încă nu s-a întors la muncă. Lucra ca operator de vânzări la o clinică privată, înainte de teribilul Colectiv. De-atunci, viața ei n-a mai fost la fel. Și probabil nici nu va mai fi vreodată.
Adina a învățat mult în cei trei ani. A învățat din suferință și despărțiri să meargă mai departe, a devenit și mai conștientă de nevoia deșteptării din români, a devenit mai implicată. A făcut voluntariat la MagicCamp, tabăra dedicată copiilor cu cancer. Și chiar a protestat pe 10 august în Piața Victoriei, lucru care i-a deteriorat starea de sănătate…
Ce simți din vocea Adinei, când vorbești cu ea, este că nu prea mai există lucru care să o poată opri. „Știu că trebuie să vină oameni noi, oameni tineri, oameni care știu ce vorbesc, care ne pot reprezenta în Uniunea Europeană, de care să nu ne fie rușine când apar la televizor. Noi trebuie să fim puternici, să votăm, să gândim cu creierul, să ne dăm seama cine ne vrea binele și cine nu, trebuie să ieșim la vot, votul decide”, spune ea.
Un Colectiv de solidaritate
După Colectiv, Adina a fost în comă timp de o lună. Când și-a revenit, mama și prietenii i-au povestit despre solidaritatea incredibilă a oamenilor. Despre mișcările sociale în cascadă, despre bunătatea și omenia pe care a adus-o acel moment cumplit.
„Am învățat că putem fi uniți, am văzut asta. Am văzut că lumea s-a mobilizat într-un mare fel, de la donare de sânge, la orice fel de ajutor, la suportul oferit în spital alături de familiile noastre. Până la a ieși în stradă și a da un guvern jos. Știu că se poate, dar trebuie să fim foarte uniți. Cei care sunt acum la putere și care ne fac numai rău se țin cu dinții de scaunele asta. Pentru că atunci când le vor da drumul vor înfunda pușcăriile cel mai probabil și le e frică de asta. Toată țara suferă. Nu știu cum pot trăi unii, dar pe mine mă revoltă foarte tare situația în care ne aflăm”, spune dintr-o suflare Adina.
S-a mutat în Belgia, de nevoie
Tânăra a fost nevoită să se mute cu mama ei în Belgia, fiindcă tratamentul său este unul permanent. Speră să revină în țară anul viitor, deși mai are câteva intervenții chirurgicale grele programate și în 2019.
În tot acest timp, a învățat și ce înseamnă să nu te poți baza pe plata promisă de statul român. De multe ori, medici de afară au trebuit să semneze pentru pacienții de la Colectiv, în ideea că statul român va plăti într-o zi! „Noi primim notificări acasă, de la spital, că vom fi dați în judecată. Ne-au spus să nu ne facem griji, sunt notificări automate, au înțeles situația. De partea cealaltă, la spitalul Charleroi, medicul își asumă întreaga răspundere că nu se plătește înainte. Dar dacă nu se plătește în câteva săptămâni după operație, încep să își pună întrebări, e logic. Se pare că toată Europa știe că suntem rău platnici și am avut multe datorii la spitalele din Europa din cauza unor persoane publice, din conducerea țării, care s-au operat peste hotare. Și acum, suntem noi cei care suferă”, a explicat Adina situația prin care trece.
Așteaptă ziua în care nu va mai trece prin operații
Luna trecută a avut o operație, acum două zile, încă una. „A devenit un fel de rutină, la un moment dat, m-am gândit că o să mi se pară ciudat când n-o să mai fac operații. Sper, totuși, să vină și ziua aia cât mai curând, fiindcă mă obosesc foarte tare anesteziile totale, am pierderi mici de memorie de la atâtea anestezii și de la perioada în care am fost în comă”, mai spune tânăra.
Astăzi, pe 30, a venit în țară să meargă la cimitir și la Colectiv. Așa cum face în fiecare an. Și peste durerea pierderii atâtor prieteni, se suprapune acum durerea că ne poate paște oricând o tragedie similară. „Durerea mea e că se poate întâmpla din nou. Trebuie să ne reamintim”.
Citește și:
OPINIE/ 153 de secunde. Iadul din care nu am învățat nimic