Pe 22 mai 2016, patronul Hexi Pharma Dan Condrea a intrat cu mașina într-un copac și a murit. Toată lumea s-a întrebat dacă a fost sinucidere sau un accident aranjat, pentru ca fostul medic să nu spună mai multe despre practicile criminale ale firmei sale și despre eventualii protectori care-l ajutaseră să vândă dezinfectanți diluați în peste 300 de spitale.
I-au comparat ADN-ul bărbatului mort în accident cu cel al băiatului
La procesul oamenilor săi, s-a descoperit că nici unul dintre produsele Hexi Pharma nu-și făcea treaba. Biocidele Hexi nu omorau toți germenii, ceea ce a fost unul dintre factorii care au dus la proliferarea infecțiilor nosocomiale.
În dosarul Hexi Pharma, consultat de Libertatea la tribunal, se arată că, la examenul toxicologic, investigatorii au găsit în sângele bărbatului de 36 de ani decedat o cantitate modică de diazepam. O substanță activă care se găsește în mai multe calmante.
Dar nu era atât de mult diazepam încât să-i altereze substanțial capacitatea de a conduce.
Ca să-l identifice, ADN-ul bărbatului strivit de accident a fost comparat cu cel al băiatului lui Dan Condrea.
Aceasta este una dintre metodele standard, comparația cu tatăl, mama sau copilul. Așa cum scrie în dosarul penal, corpul a fost identificat cu probabilitate aproape de certitudine ca fiind al lui Dan Condrea.
99,99998% este probabilitatea ca bărbatul decedat în accidentul de mașină din 2016 să fi fost Dan Condrea, conform testului ADN.
Interesant e că dosarul Hexi Pharma, inclusiv analiza ADN, au fost făcute sub coordonarea procurorului criminalist Romulus Varga, cel care s-a deplasat la Caracal ca să preia cazul, numai că dosarul Alexandrei a ajuns la DIICOT, după o decizie care încă nu a fost explicată public de procurorul general.
La Alexandra, analiza s-a bazat pe comparația cu genele părinților
În privința testului genetic, la fel s-a procedat în cazul Alexandrei, resturile de oase fiind comparate cu probe ADN de la tatăl și mama sa.
Iar probabilitatea rezultată este, de asemenea, aproape de certitudine.
Dar ce înseamnă un test ADN și cât de sigur este el?
În criminalistică, analiza ADN pentru a identifica făptașul sau victima unei crime a fost dezvoltată în anii ‘80.
Prima condamnare pe baza analizelor ADN, a fost obținută în anul 1988, când Colin Pitchfork a fost găsit vinovat de violarea și uciderea a două adolescente din Leicester, în 1983 și 1986.
Testele ADN au rezolvat cazuri reci, vechi de 40 de ani
De-atunci, analizele ADN au schimbat fața criminalisticii în toată lumea, rezolvând inclusiv cazuri ”reci” de zeci de ani.
La începutul lui 2019, de pildă, anchetatorii din statul american Montana anunțau că au rezolvat, cu ajutorul probelor ADN, un caz vechi din 1973: dubla omucidere a lui Linda și Clifford Bernhardt, un cuplu tânăr ucis în propria locuință. A luat anchetatorilor mai bine de 40 de ani ca ucigașul să fie găsit, iar când în cele din urmă a fost identificat, deja murise.
Într-un alt caz, ADN prelevat de pe o lamă de ras a dus la rezolvarea unui caz vechi de 40 de ani: două femei violate și ucise în California.
Chiar dacă 99,9% din secvențele de ADN uman sunt identice la toți oamenii, suficient din ADN-ul nostru este diferit, încât să fie posibil ca analizele genetice să distingă ușor între un individ și altul, exceptând cazul în care cei doi sunt gemeni identici monozigoți (care pornesc în viață cu același profil genetic).
Testele sunt folosite pentru excluderea sau inculpările suspecților
Testarea ADN folosește 12 sau mai mulți markeri genetici din cod pentru a identifica diferențele sau similaritățile între doi indivizi. Cu cât sunt folosiți mai mulți markeri, cu atât este mai mare acuratețea testului ADN. În Anglia, de obicei se folosesc 16. Din 2017, criminaliștii americani folosesc 20 de markeri genetici.
Dacă, potrivit markerilor genetici, probele biologice provin din aceeași sursă, atunci legistul formează o concluzie de probabilitate, iar aceasta nu are un caracter absolut. Pentru formularea ei este necesară prelucrarea biostatistică a rezultatelor unei analize ADN, respectiv calcularea indicelui de incriminare.
De regulă, testele ADN permit excluderea cu certitudine a unor suspecți, precum și indicarea cu o rată foarte înaltă a probabilității a celui culpabil.
De la ADN la chipul suspectului
Probabilitatea să existe compatibilitate între profilele genetice a doi indivizi neînrudiți este mai mică decât 1 la un miliard.
Astăzi, oamenii de știință dezvoltă tehnici pentru a extrage din mostrele ADN suficiente informații pentru definirea unui portret robot al suspectului. Și studiile arată că începe să devină tot mai ușor ca, pe baza unei mostre ADN, să poată fi filtrate posibilele chipuri ale unui individ dintr-o bază de date.
Cum funcționează, în practică, analizele ADN
Probele de ADN pot fi colectate din salivă, sânge, spermă, și alte lichide sau țesuturi găsite pe obiectele personale ale unui individ: pasta de dinți, lama de ras etc.
Când este obținută o mostră de sânge sau salivă, ADN reprezintă doar o componentă mică din această probă biologică. Înainte ca ADN să fie analizat, trebuie extras din celule și purificat.
Membranele celulare și nucleare trebuie să fie fragmentate pentru a permite eliberarea ADN-ului în soluție. Apoi el poate fi separat de celelalte componente celulare.
Deși profilul ADN este foarte bun la identificarea indivizilor cu acuratețe, greșeli s-au mai văzut. Identificarea precisă depinde de un număr de factori: calitatea probei de ADN, numărul de markeri genetici analizați, dacă proba biologică a fost pregătită corect, și abilitatea celor care fac analiza să interpreteze rezultatele.
În România, primul laborator ADN a fost fondat în 1999, la INML ”Mina Minovici”.
În cazul Alexandrei, dinții calcinați și resturile osoase au fost trimise la INML, iar banda adezivă lipită de agresor pe gură și alte obiecte au ajuns la Institutul Național de Criminalistică, din IGPR.
Nu există nici o probă materială sau un ADN al Luizei, dar au descoperit telefonul de pe care criminalul l-a sunat pe bunicul fetei.
Chiar dacă testarea genetică avansată permite recuperarea a urme minuscule de ADN și analizarea lor, ceea ce tehnologia nu poate face este să dovedească cum au ajuns aceste urme de ADN la locul crimei.
Urmele de ADN pot rămâne într-o cameră luni de zile. De aceea, probele ADN nu pot fi niciodată interpretate în sine, ci într-un context dat, în relație cu alte probe.
Lăsăm constant celule de piele și alte urme pe mânerele ușilor, pe bancnote sau chiar și când dăm mâna cu cineva.
”Dacă în cazul Alexandrei s-au găsit multe probe ADN, în cazul Luizei nu a fost identificată nici una până acum, investigatorii au doar telefonul pe care l-au găsit în casa lui Gheorge Dincă și care este cel de pe care se sunase la bunicul Luizei”, a spus o sursă judiciară pentru Libertatea.
Libertatea a dezvăluit azi că DIICOT Craiova avea în dosarul Luizei un număr de telefon al unui suspect, număr care a fost găsit acasă la Gheorghe Dincă, la percheziția de după răpirea Alexandrei.
Limitele probelor ADN
Un studiu publicat în Science and Justice, în martie 2018, arăta că 218 de apeluri din Anglia și Țara Galilor, în perioada 2010-2016, avuseseră câștig de cauză arătând că dovezile ADN au fost înșelătoare. S-au ridicat întrebări cu privire la relevanța, validitatea sau utilitatea lor în a susține argumentația proceselor inițiale.
Chiar dacă tehnologia este mai puternică decât a fost vreodată, prezența urmelor ADN este departe de a fi un glonț magic. Într-un raport anual al consultantului științific al guvernului britanic, citat de The Guardian, acesta avertiza că, în probleme de criminalistică, ”abilitatea noastră de a analiza poate că depășește capacitatea noastră de a interpreta”.
Ceea ce înseamnă că orice probă ADN trebuie pusă într-un context.