Adriana Săftoiu a explicat că tinerele respective se lovesc de tot felul de situații incomode și nu au deloc parte de înțelegere și sprijin din partea autorităților.

„”Descurcați-vă, dacă ați vrut la facultate!”. Scurt şi dur, acesta e îndemnul pe care îl primesc trei studente nevăzătoare, care au avut curajul să creadă că se poate. Să creadă că trâmbiţata accesbilizare nu e un moft pentru instituțiile statului român.

Mariana, nevăzătoare, anul II, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere. Mădălina, nevăzătoare, “albinoasă”, anul II, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere. Maria, romă, nevăzătoare, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi Străine. Am discutat cu toate trei, cu un sentiment acut de ruşine față de ceea ce li se întâmplă: dispreţ, discriminare, lipsă de umanitate.

Le e greu să țină pasul la cursuri, fără minimum de facilităţi care, peste tot în lume, nu sunt o pomană, ci instrumente fireşti. Faptul că sunt oarbe are un amar avantaj: nu-şi pot vedea persecutorii”, a scris Adriana Săftoiu în online.

Acesta afirmă că cele trei studente despre care vorbește nu au suport electronic pentru cursuri și nici nu li se permite să înregistreze cursurile. De asemenea, examenele pe care acestea le au de dat sunt extrem de dificile pentru că nu li se acordă timp în plus.

„Nu li se permite să înregistreze cursurile, ca să poată ulterior să le transcrie folosind tehnologia asistivă. Nu au suport electronic pentru cursuri, ca să le poată folosi pe laptopurile adaptate dizabilității lor. Cum nimeresc sala de curs? Nici o încăpere nu e marcată în sistem Braille. Bîjbîie pe holuri, sperând să găsească pe cineva care să nu facă mișto de ele. Sunt fericite când găsesc o secretară dispusă să le citească orarul de la avizier.

Sunt fericite când găsesc un profesor dispus să le sprijine cu suport audio pentru cursuri. Examenele sunt dificile, pentru că nu li se acordă acea oră în plus: pentru ele timpul se măsoară diferit atunci când trebuie să înțeleagă cerința si să scrie lucrarea. Rar au posibilitatea să susțină oral examenele. Mult mai rar capătă un profesor de sprijin”, mai spune Adriana Săftoiu.

În încheiere, Adriana Săftoiu scrie:

„Speră că le pot ajuta. Doar am o funcţie de demnitate în Stat! Nu ştie şi nu-i spun că doar azi am primit un aviz negativ de la Guvern pentru o lege care vizează persoanele cu deficiențe de auz. Ce să-i spun Marianei? Că personaje în funcţii de decizie, plătite din bani publici, n-au nici timp, nici chef să se aplece asupra suferinţelor lor, să le ofere ceea ce li se cuvine? Să le spun că ele, „văzătoarele” abuzurilor la care sunt zilnic supuse, trăiesc într-o ţară de orbi…”.

Citește și:

EXCLUSIV | Ambasadorul Venezuelei la București, în fața imaginilor cu copii care caută hrană în pubele: „Situaţia e normală. Nu se mănâncă din gunoaie, sunt actori plătiţi”. Cum descrie viața în țara în care pâinea costă mai mult decât un plin de benzină

 
 

Urmărește-ne pe Google News