Intr-o emisiune tv in care politicieni si analisti iscodeau sensuri absconse in ?consultarile? de marti, de la Cotroceni, deputatul pedist Ioan Oltean se extazia la ideea ca ?Presedintele ne-a adunat ca sa…?. N-a apucat sa spuna de ce. A sarit ca ars, cu un ton iritat, senatorul Gyorgy Frunda: ?Cum, domnule, „ne-a adunat”?! Poate pe dv!? Se subintelegea ?Ce, suntem turma, iar el baci, sa ne-adune?!? Dl Frunda a vadit astfel o dubla calitate. Pe de o parte, o perfecta cunoastere a limbii romane (pe care, totusi, in curriculum vitae, ca senator al Romaniei, a trecut-o in rubrica ?limbi straine?), iar pe de alta – verticalitatea fireasca unui autentic politician. Pentru care principiul separatiei puterilor e fundamental. Place sau nu, indigneaza adesea discursul lor insidios practicat in tara si adesea exportat la Bruxelles sau Strasbourg, chiar in pofida intereselor tarii, udemeristii stiu sa faca politica.
Stiu sa spuna si ?nu? sau, ma rog, ?nem?. Tot marti, pe alt post, o goarna in care au suflat succesiv toti presedintii (fireste, dupa o scurta carantina) si un senator se intreceau in osanale aduse presedintelui, intrebarea timida a moderatoarei, nu cumva in doi ani o fi gresit si el?, soldandu-se cu un categoric ?Nici vorba?.
Traian Basescu trece printr-un moment dificil. Impasul ii e agravat de Raportul Comisiei Dan Voiculescu, un text ingrosat deopotriva politic si umoral. E posibil sa fie suspendat. Iar Camera Deputatilor a dat ieri votul final la Legea referendumului, stipuland demiterea cu doar 50%+1 din voturile exprimate, daca se prezinta la urne jumatate plus unu din cei inscrisi pe liste. A ajuns aici in buna masura din cauza caracterului sau dificil, a rasfoirii neglijente si a fortarii Constitutiei. Dar si a anturajului de consilieri nevertebrati si de emuli obedienti, neinstare sa-i fi zis barem o data ?Sefu?T, atentie ca gresesti!?