“El a fost si este primul barbat din viata mea”

dar planurile au fost curmate brusc de arestarea mirelui. Elena a povestit, in exclusivitate pentru Libertatea, cum a inceput si cum a decurs relatia lor de dragoste. Elena Ionita l-a cunoscut pe Nutu Camataru in urma cu trei ani, pe cand ea avea doar 17 ani si era eleva in clasa a XII-a, iar el 37 si era divortat de cativa ani. Renumele de om influent si periculos a facut-o pe Elena sa fie reticenta atunci cand acesta i-a spus ca ar vrea sa o cunoasca. Timp de sase luni, ea i-a respins avansurile, convinsa ca acesta nu-si doreste o relatie serioasa. “Timp de vreo sase luni, de cate ori mergeam cu sora mea si cu prietenele mele la Calypso, imi trimitea cartea lui de vizita pe care eu n-o acceptam. Dupa un timp, am acceptat sa stam de vorba si mi s-a parut cu totul diferit de ce impresie imi facusem despre el. In scurt timp, am devenit foarte buni prieteni. M-a respectat si mi-a castigat increderea. Mi-am dat seama ca este un om deosebit, nicidecum periculos, asa cum spuneau ceilalti. Eu eram virgina atunci si nu se punea problema unei relatii amoroase. Intre timp, mi-a cunoscut si parintii si am avut acordul lor sa ies cu el.” Dupa ce ea a terminat liceul, Nutu i-a facut cadou Elenei o vacanta de doua saptamani in Spania, pe care au petrecut-o impreuna. Acesta a fost si momentul in care prietenia celor doi s-a transformat in iubire patimasa. “Prima noapte de dragoste am petrecut-o intr-un decor superb, la Valencia. Nutu tocmai imi cumparase un papagal imens, frumos colorat si galagios, care stia sa vorbeasca numai in spaniola si il cazase cu noi in camera de hotel. Coco a fost martor la prima noastra noapte de dragoste si injura tot timpul. Dupa cateva zile petrecute cu noi, a inceput s-o rupa si pe romaneste, dar numai prostii. Am petrecut doua saptamani superbe. Nutu imi cumpara flori, bijuterii, parfumuri si multe jucarii de plus. Imi spunea “Copilu” si ma rasfata foarte mult. De atunci, am ramas nedespartiti. Este un om formidabil: inteligent, are un suflet bun, este tandru si atent. Cand ne-am intors, m-am mutat acasa la el si ne comportam ca sot si sotie.” Cand Elena a implinit 18 ani, a avut propria masina, un VW Golf 4, cu sofer cu tot, pentru ca ea nu avea permis. La cateva luni, Golf-ul a fost schimbat pe un Opel Tigra. Partenerul ei de viata a ferit-o mereu de problemele pe care el le avea cu oamenii legii si i-a indeplinit toate dorintele. “Aveam o camera plina cu jucarii de plus. Imi cumpara bijuterii, haine si cam tot ce mi-as fi putut dori. Ne distram foarte mult. Petreceam mult timp in afara tarii, iar cand eram aici mergeam la petreceri. Am colindat impreuna toata Europa. Lui ii plac foarte mult animalele si, in orice tara ajungeam, Nutu ma ducea la gradina zoologica. Petrecea mult timp alaturi de caii din herghelia lui si chiar m-a invatat sa calaresc si sa pescuiesc.” Daca Nutu o invata sa calareasca, Elena l-a invatat sa danseze. “Eu sunt innebunita dupa dans si el nu dansa deloc. L-am convins sa incerce si chiar l-am invatat.” Dupa ce s-a mutat in casa lui Nutu, au venit si propunerile de casatorie si chiar posibilitatea aparitiei unui copil. “El isi dorea foarte mult un copil. N-a fost sa fie. Anul trecut, Nutu mi-a zis ca trebuie sa oficializam relatia si ne-am hotarat sa facem cununia civila si nunta la inceputul acestui an.” Cand a implinit 18 ani, Nutu i-a organizat o petrecere mare si i-a facut cadou un medalion din aur masiv, care cantareste 200 de grame si pe care erau inscriptionate numele lor, iar pe verso un scorpion, insemnul zodiei sub care s-a nascut Elena. La scurt timp, el si-a tatuat un scorpion pe picior, urmand ca si Elena sa-si tatueze un berbec (semnul lui zodiacal). “Imi facea cadouri mereu. Nu trebuia sa existe o ocazie speciala. Mai ales cand ne certam si ne impacam. Ne certam copilareste pentru ca nu era de acord cu anumite tinute ale mele, sau pentru ca nu ma lasa la club cu prietenele mele, dar ne impacam imediat. Mai mult ne tachinam. Este foarte tandru si copilaros.” Dupa arestarea lui, Elena n-a mai vrut sa stea in casa lor si a revenit la parinti. “Nu mai puteam locui acolo fara el. Am suferit foarte mult. Eu nu cred ca este vinovat si mi-e foarte greu fara el. Pastram legatura prin telefoane si scrisori, dar eu sper sa se intoarca repede acasa. Imi scrie poezii si ma asigura ca ma iubeste. Mi-a spus ca intelege daca nu-l voi astepta, dar vrea ca atunci cand va fi liber sa-i mai dau o sansa. Eu sper ca va fi liber cat mai curand si ca vom fi din nou impreuna. Incerc sa-l incurajez tot timpul.”