Afacere cu pamant

Satenii curata lutul si-l vand

„Din pacate, putini locuitori ai satului stiu sa il aprecieze. Sunt unii care arunca aici gunoaie, iar noi, olarii, ne chinuim sa-l curatam pentru a-l putea lucra. Adesea ni se intampla sa scoatem din el, cioburi, cuie si alte mizerii. Un singur ciob micut ramas in lut iti poate produce mult rau. In viteza cu care se invarte roata, iti face o rana adanca. Din fericire, tot lutul este cel care are puteri tamaduitoare”, ne spune Nicolae Postelnicu, unul din putinii mesteri olari ramasi in acest sat. Si daca modelatul lutului nu mai este o meserie care sa-i tenteze pe tineri pentru ca „abia ti-aduce bani de-o paine”, o alta afacere ia proportii in zona: comercializarea lutului. Firmele care au ca obiect de activitate realizarea vaselor de ceramica sau teracota se bat pe „pamantul” din Potigrafu. Iar pretul de achizitie este infim. Conform unei hotarari a consiliului local din Gorgota, comuna din care face parte satul Potigrafu, o tona de lut costa 500.000 lei. Asa ca firmele din Ploiesti sau Bucuresti vin o data pe an, cer o tona de lut, dau 500.000 lei si obtin o hartie care sa ateste „de unde au procurat materia prima”. O data formalitatile incheiate incepe afacerea propriu-zisa. Cumparatorii apeleaza direct la sateni, care, pregatiti din timp, le dau lutul gata curatat de gunoaie si tocmai bun de lucrat. In lunile de vara, satul este impanzit de oameni care cara lut. Aceasta in conditiile in care mesterii olari pot fi numarati pe degetele de la o mana. „Nu avem bani pentru a asigura paza in zonele in care se afla acest lut, asa ca oricine se poate duce sa-si incarce masina cu pamant de acolo”, sustine Veronica Ionita, viceprimarul din Gorgota.
Nicolae Postelnicu este unul din putinii mesteri olari care mai exista in zona. Mai mult, el chiar se poate lauda ca inca isi castiga painea din modelarea lutului. Meseria lui, purtata de patru generatii, se va stinge insa in neam, pentru ca nici unul din copii nu a vrut sa invete sa „invarta roata”. „Mestesugul acesta e mostenirea lasata de bunicii si parintii mei. Fiii mei insa nu au avut chemare pentru aceasta meserie, si-au ales altele mai banoase”, ne-a spus mesterul in timp ce invartea de zor la roata.
In mai putin de un sfert de ora, batranul a realizat vreo cinci ulcele, asa ca demonstratie din ce poate sa iasa din lutul modelat de el. „Toata iarna nu am lucrat pentru ca a fost atat de frig incat lutul a inghetat, asa ca imi va lua ceva timp pana sa-mi intru in mana. Dar treaba asta e ca mersul pe bicicleta, l-ai invatat o data, nu-l mai uiti niciodata”, se scuza nea Nicu, asa cum ii spun toti din sat.

Recomandări

Klaus Iohannis, ultimul mesaj de 1 Decembrie ca președinte: „Știu că am făcut greșeli, vă cer iertare”. Bilanțul celor 10 ani de mandat | VIDEO

„Am facut amforele pentru filmul Ovidiu”

Batranul a realizat din lut tot ce si-a propus, chiar daca pentru asta a muncit zile in sir. Cel mai mult crede insa ca s-a chinuit cu amforele care i-au fost comandate pe vremea lui Ceausescu pentru filmul „Ovidiu”. „Am muncit mult pana le-am realizat, dar a meritat. Cateva din incercarile de atunci le-am pastrat. Dar altele nu am mai facut, pentru ca nu stiu daca le-ar fi cumparat cineva. Acum, ceramica a fost inlocuita cu plasticul si lucrul manual nu mai este la moda, se fac mai usor astfel de vase, turnate in forma”, ne spune nea Nicu, in timp ce continua sa-si faca de lucru la roata din atelierul sau.

Urmărește-ne pe Google News