ComenteazăLibertatea a prezentat săptămâna trecută situația disperată a celor 45 de muncitori egipteni și tunisieni, nevoiți să supraviețuiască din ajutoare de la Crucea Roșie, după ce patronul iordanian i-a lăsat lefteri și i-a abandonat într-o vilă din Sibiu. “Nu am mâncat carne de trei luni”, se plâng muncitorii, care s-au hrănit până pe 12 aprilie din ultimii 200 de lei primiți în loc de salariu. Ajutoarele umanitare au ajuns abia după Paște.
Deși criza umanitară se contura încă de la începutul lunii aprilie, iar situația era cunoscută de instituții precum IGI, ITM, Ambasada Egiptului și chiar SRI, primii care au venit în ajutorul muncitorilor au fost ONG-iștii.
Egiptenii și tunisienii nu sunt singurii muncitori străini ajunși la capătul puterilor în mijlocul epidemiei de COVID-19. Libertatea a prezentat deja cazul srilankezilor de la Botoșani, sechestrați cu orele în două autocare și expuși în mod voit infectării cu coronavirus pentru că au cerut să stea 14 zile în autoizolare, după ce un conațional de-al lor a făcut COVID-19.
În discuția purtată de ziar cu Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim, afaceristul iordanian a încercat să “arunce pisica” în curtea tuturor, de la constructorii cărora le-a subcontractat muncitorii, susținând că a fost, la rândul său, țepuit, și până la instituțiile statului român și Ambasada Egiptului de la București.
“Constructorul ne-a dat o țeapă mare”
– Reporter: Bună ziua. Tocmai am terminat de vorbit cu reprezentantul dvs. de la Tayba Europe.
– Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim: Foarte bine. Despre muncitorii de la Sibiu, noi nu avem alte surse, constructorul ne-a dat o țeapă mare, nu a dat la noi banii care trebuia, cei de la firma Construcții Sibiu SA. Nu au dat decât 5.000 RON. Nu avem înțelegere cu ei.
– Deci spuneți că firma, la rândul ei, a fost țepuită?
– Da. Nu se poate să fac bani așa. Eu am fonduri pentru una-două luni, nu pentru toată viața. Când au venit, eu am plătit din buzunarul meu, am împrumut firma 85.000 de euro. Am investit toți acești bani în munca lor, iar munca lor nu a dat nici un ban nouă. Eu le-am zis muncitorilor să vină la București. A început munca aici de trei săptămâni. Le făcusem rost și de cazare. Dar ei n-au vrut. La ei le place să fie acolo. Place să fie la televizor. Nu știu. Eu nu i-am lăsat acolo decât pentru câteva zile. Au zis că nu au mâncare, am trimis. La începutul lunii a patra, am dat la fiecare 3.000, 3.000, 3.000. Ah, scuze, 300, 300, 300. La fiecare muncitor, ai înțeles?! Nu i-am lăsat așa.
– Ei spun că au primit 200 lei.
– Nu. Deci e un act. Un act semnat. Eu nu am plătit salariul pentru că firma Construcții Sibiu nu a dat decât puțini bani. Acum trebuie să mergem la tribunal cu firma asta. O sută problemă. Aia e problemă.
– Dar muncitorii când au venit la Tayba, înțeleg că au plătit comisioane de 3.500 de dolari în Egipt și 5.500 de dolari în Tunisia.
– Păi, nu știu! Dacă ei plătesc comisionul acolo, ce treabă la mine, credeți că ajung banii la mine? Eu nu am luat nici un leu!
Pretinde că muncitorii mint
– Păi nu erați asociați cu egipteanul care conducea firma Tayba în Egipt?
– În Egipt. Ei au plătit acolo banii. Cât au dat? 1.000 euro?
– Nu, ei spun că 3.500 de euro.
– Ah, nu, mincinoși! Eu am sunat pe cineva și mi-a spus cât a băgat fiecare la bancă, nu la mine. Fiecare om a dat 1.200 de euro. Asta e minciună mare.
– Și tunisienii?
-Și tunisienii la fel. Nu știu tunisiană, acolo am un partener care a păstrat contractul cu ei.
– Dar egiptenii au două contracte, unul în arabă cu suma de 1.500 USD și unul de 700 USD, care le-a fost prezentat la ambasadă.
– Nu. Nu. Asta nu e adevărat. Uită-te la mine. Eu am poze în Cairo. M-am întâlnit cu ei și le-am spus: păi, voi ați plătit la mine ori la firmă? Nu a dat nimeni bani la mine. Ăsta e contractul de România. Cine vrea vine pentru 700 de dolari, cine nu, rămâne la Cairo.
– De ce pretindeți că nu aveți legătură cu firma care le-a luat dublu de bani și le-a promis dublu salariu?
– Doamnă, nu am legătură. Doar mi-au dat muncitorii, atât.
– Deci spuneți că și partenerul dv. egiptean v-a țepuit?
– Uită-te la mine, ți-l dau pe partenerul meu, inginer-șef egiptean, Halil Safoon.
– Deci nu Ghamal Halil, partenerul din Egipt?
– Da. Dar e partener pentru compania din Egipt, nu compania din Europa. Companiile nu au nici o legătură între ele. Ghamal Halil este cel care a luat bani de la muncitori în Egipt. Și el a intrat acolo în pușcărie, nu pentru problema asta, pentru alta. A fost la pușcărie, are un proces, și a plecat acum acasă pentru că e COVID-19. A luat bani de la altă lume, nu doar de la muncitorii din Sibiu.
– Păi și cum ați ajuns în afaceri cu un om atât de murdar?
– Nu am știut. Prost. El a spus că are muncitori. Am zis da. Asta a fost greșeala mea. Că eu am adus mai bine muncitori din Bangladesh și India. Nu face probleme. Nu fac scandal. Nu zic nimic. Dar ăștia fac scandal. Dacă aș fi știut de asta, atunci nu aduceam.
“M-am săturat de ei”
– Dar sunt arabi de-ai dv.
– Da, dar face scandal. Uită-te la mine, doamnă, când au venit în luna ianuarie, nu se putea munci. I-am lăsat acolo la vilă cu mâncare, cazare, căldură, tot. La fel și în prima jumătate a lunii februarie. Ai înțeles? Muncitorii mei, 40, au lucrat bine la Sibiu. Dar nu am luat nici un ban de la Sibiu. Fiecare care a luat 1 leu de la noi are semnătura. Nu e nimeni care nu și-a primit salariul de 3-4 luni. Avem semnătura. Avem act. Dacă vreți aduc la dv. toate actele cu semnături. Noi plătim cazare pentru vila lor.
– Proprietara ne-a spus că chiria nu a mai fost plătită din luna martie.
– Da, dar ei nu au adus atâția bani cât a fost chiria. Am scos bani din buzunar să-i țin acolo. Și acum, când avem muncă, ei nu vor să muncească. Stăm la vorbe. Eu nu pot să merg să discut cu ei la Sibiu. M-am săturat de ei.
“Nu am putut munci din cauza virusului”
– Am înțeles că-i angajează cineva, a depus actele acum la IGI.
– Nu are voie. Cum să aibă voie? Avem contract. Eu am plătit pentru oameni când au venit aici. Firma asta care vrea să-i ia de la noi, eu o să fac probleme la ea.
– Deci îi veți da în judecată?
– Da. Cum să aibă angajații dreptul de revocare a contractelor. Nu trebuie administratorul să semneze decizia pentru plecare. Eu nu am semnat nimic. Unde e dreptul nostru. Alții au drept, iar noi nu avem nimic. E angajatul meu. Să vină la muncă.
– Chiar dacă au stat neplătiți?
– Păi noi nu am putut să muncim din cauza virusului corona. Ei au șomaj tehnic. Ei trebuie să aștepte rezilierea 30 de zile, asta e regula.