Afganii de langa noi

Adolescentul Ahmed a fugit din Kabul de teama ca talibanii sa nu-l oblige sa-si lase barba si sa-l ia in armata. A plecat in lume sperand sa dea de o tara care sa-l accepte si a ajuns la noi.
Centrul pentru refugiati situat pe strada Vasile Stolnicu din Capitala adaposteste in acest moment 43 de refugiati (8 barbati, 11 femei si 24 de copii) si 18 azilanti (toti barbati). Ultimii opt au ajuns de abia alaltaieri si erau inca dezorientati. Nu se gandeau la viitor, doar prezentul avea importanta pentru ei si acesta era constituit doar din grija pentru un loc de dormit, mancare si odihna. Majoritatea fugarilor afgani incearca la sfarsit de drum o mare dezamagire, fiindca tinta aleasa e Occidentul si, in special, Germania. Cand sunt gasiti de politistii de frontiera, ei intreaba cu speranta daca au ajuns in Germania, asa cum i-au asigurat calauzele care le iau si ultimii bani si bijuteriile sfinte mostenite de la familie. Dintre cei 747 de afgani care au solicitat azil in tara noastra in acest an, doar 25 au primit acest statut, restul cererilor fiind in curs de verificare. Multi dintre ei au incercat sa-si continue drumul, unii au fost prinsi, altii nu.
Afganii din Centrul nr. 2 din str. Vasile Stolnici percep cu greutate evenimentele care se petrec acum in tara lor. Trecutul l-au lasat in spate ca pe un cosmar, iar viitorul de abia acum incepe sa capete contur. Putini sunt cei care pot raspunde cu mana pe inima ca s-ar intoarce in tara daca talibanii ar pleca de la putere si teroarea ar fi astfel inlaturata. Nici macar gandul ca s-ar intoarce la cei dragi, abandonati acolo, nu mai constituie un motiv pentru intoarcere. Caci pentru ei, cei dragi ramasi in Afganistan fac parte acum din cosmarul din care au reusit sa iasa. Cat despre religie, nici atat. Allah al lor este pretutindeni si deci si aici, unde au si moschei si pot sa se roage nestingheriti in orice limba sau dialect.
Ahmed Hosseini (foto) are 17 ani si a ajuns in centru acum trei luni. Ne-am inteles cu el cu ajutorul lui Mujgham Gulam, o fetita afgana care vorbeste perfect romaneste, merge la scoala in fiecare zi (este in clasa a V-a si invata bine) si, de multe ori, datorita harului ei la limbi straine, e folosita ca translator. S-ar parea ca Mujgham este una din putinii afgani care viseaza la un viitor in Romania. Dar sa ne intoarcem la Ahmed. Adolescentul povesteste ca locuia in Kabul impreuna cu tatal sau, un croitor batran, care, de cand cu talibanii, saracise simtitor. Vorbeau „farsi”, limba interzisa de regimul taliban, asa ca nu erau priviti prea bine. „In fiecare zi, erau arestati fara motiv vecini de-ai nostri, numai pentru ca vorbeau „farsi” sau isi rasesera barba sau ca se uitau urat la cineva. Erau batuti, schingiuiti si chiar ucisi.” Cand lui Ahmed i-au dat tuleiele, a fost nevoit sa lase perii rari sa-i acopere fata. Nu-i placea cum arata. Si apoi, acest lucru insemna ca a devenit barbat si ca trebuia sa intre in fortele armate talibane. I s-a facut frica. „Voiam sa traiesc, asa ca intr-o noapte, fara sa-i spun tatalui meu, am fugit. Am strabatut Pakistanul, Iranul, Turcia si intr-un final am ajuns aici. Faceam parte dintr-un grup din care nu cunosteam pe nimeni.” Ahmed crede ca daca talibanii ar pleca, s-ar intoarce sa vada daca tatal sau mai traieste. Daca nu l-au ucis talibanii sau a murit in timpul vreunui bombardament american.
Cadir Abdul este in varsta si este teolog si profesor. In trecut, in Afganistan slujea intr-o moscheie. Felul lui de a-l intelege pe Allah nu corespundea cu ideologia religioasa talibana. Desi toti aveau aceeasi credinta. Asa ca a devenit „disident” si a fugit sa-si scape pielea. Generalul, asa cum este poreclit alt afgan matur din Centru, a facut parte din vechea armata. Avea vederi largi, asa ca a fost gonit. Majoritatea refugiatilor sunt insa oameni simpli, care si-au parasit tara de frica de a nu sfarsi ucisi fara motiv, doar pentru ca ceva din comportamentul lor ar parea periculos pentru conducatorii lor.
50 $ pe cap de refugiat.
In imobilul ce adaposteste Centrul nr. 2 pentru refugiati domneste curatenia si ordinea. „Numai asa, spune seful institutiei, colonelul Ion Popa, putem sa-i facem sa se integreze mai repede pe refugiati. Este o lume noua pentru ei si trebuie sa-i inteleaga ordinele.” Locatarii isi gatesc in bucatariile amenajate si trebuie sa-si tina locuinta in ordine. Imediat dupa acordarea statutului de refugiat, fiecare primeste lunar, timp de 9 luni, o suma echivalenta cu salariul minim pe economie, din care trebuie sa plateasca 500 de lei pentru chirie. Daca este vorba de o familie formata din 10 membri, fiecare persoana, indiferent de varsta, isi primeste salariul. In acest timp, capii familiei sunt obligati sa-si caute de lucru. Din pacate, nu multi o fac, iar afganii nu fac exceptie de la regula.

Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!
 

Urmărește-ne pe Google News