ComenteazăBugetul de stat sau bugetul local?
Potrivit Codului de procedură fiscală (art. 33- 35), pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat (inclusiv amenzi contravenţionale), competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului. Pe de altă parte, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume (inclusiv amenzi) datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativteritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Aşadar, conform legii, instituţia care trebuie să restituie sumele celor în cauză este cea care le-a şi încasat şi care, potrivit legii, administrează bugetele respective.
ANAF sau primăria?
Concret, în situaţia în care contravaloarea amenzilor aplicate, pentru care au fost anulate procesele verbale, a fost virată la bugetul de stat (de exemplu, amenzile date de Poliţia rutieră), plătitorul trebuie să se adreseze organului fiscal (ANAF) în a cărui rază teritorială are domiciliul. În situaţia în care amenda a fost virată la bugetul local (de exemplu, amendă dată de Poliţia locală), cel în cauză trebuie să solicite returnarea sumei în cauză de la administraţia locală respectivă (primăria). Dar, atenţie! Articolul 117 din Codul de procedură fiscală prevede: “Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele pentru care acesta are dreptul la restituire se vor returna numai după efectuarea compensării”.
Ultima soluţie: executarea silită
Dar, aşa cum arătam, mai mulţi cititori ne-au relatat faptul că ANAF, precum şi unele primării, refuză să le restituie banii, deşi au o hotărâre judecătorească în acest sens. În această situaţie, soluţia constă în executarea silită. Potrivit noului Cod de procedură civilă, orice debitor, inclusiv statul, dacă nu execută de bună voie o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită. Mai nou, nici nu mai este nevoie de o decizie a instanţei în acest scop. Prin Legea nr. 138/2014, a fost eliminată etapa de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţei, aceasta fiind atribuită direct executorului judecătoresc. Dreptul de executare silită se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept (în cazul nostru, de la data primirii deciziei judecătoreşti privind anularea procesului verbal de contravenţie).