„După unele aprecieri, începutul războiului a surprins în Anglia un grup restrâns de aproximativ 2.000 de români. Practic, puțini dintre aceștia aveau regim de emigranți, fiind dintre cei care s-au pronunțat ferm împotriva regimului de autoritate monarhică a regelui Carol, declarând că nu vor veni în țară până la restaurarea regimului democratic. Alții, după lovitura de stat din septembrie 1941, respectiv după instaurarea guvernării personale a lui Ion Antonescu , după evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, au refuzat a se mai întoarce în țară, adăugându-li-se și alți români veniți pe diverse căi de pe continent”, notează profesorul Cezar Dobre în lucrarea „Români în lume – Secolul XX”.
Începând cu anul 1940 au existat o serie de tentative de a crea în exil, așa cum făcuseră și reprezentanții altor țări, a unor mișcări, a unor curente libere românești pe malurile Tamisei.”Datorită unui complex  întreg de factori, nici un fel de organizație formată de români nu a avut șanse de a fi recunocută de guvernul britanic. (…)Autoritățile engleze au căutat să limiteze, chiar să interzică activitățile politice ale românilor.”, explică istoricul Cezar Dobre în volumul dedicat diasporei românești al cărei semnatar este și regretatul profesor Gheorghe Zbuchea.
Sursa foto: www.terraexpress.ro
 

Urmărește-ne pe Google News