Comentează- În Noua Zeelandă educația sexuală este inclusă în disciplina Educație pentru sănătate și copiii încep să o studieze din clasa întâi, adică de la 6 ani, și până la clasa a XIII-a, ultimul an de liceu acolo;
- Copiii învață, în clasele mici, despre prietenie, familie și respect și în clasele mai mari, despre pubertate, consimțământ și schimbările din corpul lor;
- Părinții primesc și ei manuale de pe care învață cum să discute cu copiii despre tot felul de teme sensibile. Sabina a mărturisit că a învățat și ea cot la cot cu Vera multe dintre noțiuni;
- Pe partea cealaltă a globului, în România, parlamentarii dezbat cu aprindere despre legea introducerii educației sexuale în școli, trimisă la reexaminare de președintele Klaus Iohannis. Argumentul cel mai greu adus în favoarea legii este numărul ridicat de minore gravide, care ne plasează pe locul doi în Europa. Unii parlamentari consideră că această lege îi expune pe copii la noțiuni nepotrivite vârstei inocenței.
În Noua Zeelandă se discuta despre educație sexuală în 1910
La începutul secolului XX copiii neozeelandezi învățau despre sexualitate din broșuri distribuite în afara școlii. Până în 1985, educația sexuală a fost interzisă la clasele primare.
Oricum, ce învățau copiii erau informații medicale și axate mai mult pe prevenția bolilor venerice, anii ‘80 fiind sub amenințarea unui nou virus nimicitor – HIV/SIDA.
În 1999, când s-a schimbat curriculumul în școlile din Noua Zeelandă, „educația sexuală” a devenit „educație despre sexualitate” și a lărgit discuția pe toate componentele: fizică, socială, mentală, emoțională și spirituală.
Școala îi ajută pe copii să navigheze prin viață
Pentru că a văzut dezbaterile aprinse de acasă, Sabina a început să vorbească public despre subiect, chiar cu riscul de a-i șoca pe români. A înțeles în cei opt ani de Noua Zeelandă că anumite subiecte nu dispar, doar dacă nu discuți despre ele.
„Copiii din generația de azi sunt expuși unei lumi mult mai complicate decât a noastră. Cred că le este mult mai greu, deși în aparență au un confort mult mai mare. Eu am copilărit în comunism, viața mea era mult mai previzibilă și mult mai simplă”, crede Sabina care în România a lucrat ca jurnalist.
Copiii și adolescenții au nevoie de instrumente care să-i ajute să facă alegerile potrivite, spune ea.
Treaba școlii este să-i ajute să navigheze și să se adapteze lumii în care trăim. Bună, rea, asta e. Iar eu ca părinte nu pot decât să-mi doresc ca copilul meu să facă niște alegeri corecte, fiindcă eu nu-l pot proteja de orice, n-am cum și nici nu-mi propun asta.
Sabina Antoniu:
Educația pentru sănătate te învață despre starea de bine
Programa „Educație pentru sănătate” a explicat-o mai bine Vera într-un text scris în engleză, limbă în care se simte mai confortabil să scrie, și tradus de mama ei.
„Materia includea: educație sexuală, sănătate fizică și mintală, conceptul de wellbeing (Hauora – filosofia populației indigene locale, Māori, în jurul ideii de stare de bine și sănătate fizică, spirituală și mintală), cyberbullying (agresiunile online) și discriminare, cât și educație în domeniul drogurilor și alcoolului”, a povestit fata.
Cum ea avea aproape opt ani când a ajuns în Noua Zeelandă, a fost inclusă, potrivit vârstei, în clasa a patra, și s-a adaptat din mers. Acolo clasele primare încep cu clasa zero la 5 ani.
„În clasele 4-8, ne-am concentrat în special pe noțiuni de bază din domeniul sănătății fizice, cum ar fi anatomia corpului uman, insistând pe sistemul de reproducere. Am vorbit despre pubertate – inclusiv despre menstruație – despre schimbările generate de această perioadă, cum sunt modificările bruște de dispoziție, schimbarea vocii sau creșterea corpului. În liceu am început să privim mai îndeaproape aceste subiecte”, explică Vera.
Materia „Health” este obligatorie și în clasele a noua și a zecea, apoi devine opțională.
Mesajul adolescentei de 16 ani pentru părinții români
Vera a învățat repede engleza și s-a adaptat ușor la noua realitate. Pentru mama ei a fost mai greu. Sabina făcea voluntariat la școala fiicei ei, ca să înțeleagă mai bine sistemul, fiindcă totul era diferit: de la modul de notare și ciclurile de învățământ până la ce și cum se preda.
„Primul lucru pe care mi l-a spus învățătoarea ei într-a patra a fost: eu nu încurajez temele, copilul trebuie să petreacă timp cu familia când e acasă, învață la școală. Dacă nu învață la școală, școala are o problemă. Un lucru care face diferența aici este că copilul trebuie să vină cu bucurie și plăcere la școală. Dacă nu se întâmplă așa, actul educațional e compromis”, spune Sabina.
Vera are și un mesaj pentru părinții români speriați că un astfel de curs ar fi prea mult pentru un copil. „A fi o ființă umană matură din toate punctele de vedere într-o societate funcțională în anul 2021 presupune să îți cunoști sexualitatea, identitatea, să-ți înțelegi starea mintală, să te înțelegi pe tine însuți în definitiv”, spune adolescenta.
Sigur că analiza matematică și fizica sunt importante pe piața forței de muncă, dar la fel de important este sa fii împăcat cu tine însuți. Să îți trimiți copilul cu cea mai mare notă de bacalaureat la cea mai bună universitate din lume nu va însemna nimic, dacă acesta nu este fericit.
Vera, 16 ani, Noua Zeelandă:
„Dacă nu vorbești despre asta, nu e ca și cum copiii devin brusc inocenți”
Părinții sunt consultați la fiecare doi ani și cu privire la materia „Health education” și cei care nu vor să urmeze aceste cursuri sau anumite module din curs, pot face o cerere în scris. Și Sabina a fost informată de școală în detaliu ce presupune această materie.
„Aici se vorbește despre sexualitate și e un fapt de viață, nu se rușinează nimeni. Nu e ca și cum dacă nu vorbești despre asta lucrurile nu dispar sau copiii devin brusc inocenți. E o nebunie!”, își amintește Sabina.
Recunoaște că a simțit o ușurare că niște subiecte atât de sensibile vor fi discutate de Vera cu un specialist. „Îmi aduc aminte că m-am dus la școală, am întrebat ce presupune și m-am simțit relaxată pentru că mi-am zis că școala face mult din ce ar trebui să fac eu.”
Manuale pentru părinți
A primit și niște manuale special concepute pentru părinți. „Era un așa-zis workbook care se chema «Open and honest» («Deschis și onest») în care ți se explica foarte concis și simplu în primul rând ce se întâmplă cu un copil la pubertate, nu doar fizic, ci mintal și emoțional. Și cum să comunici cu el, mai ales în perioadele alea destul de complicate”, își amintește cu exactitate Sabina, semn că lecția a dat roade și pentru ea.
Tot în kit-ul pentru Educație sexuală existau și niște formulare de completat. „De pildă, te întreba ce-ai face dacă copilul tău e de altă orientare sexuală, decât te aștepți tu să fie sau dacă îți spune că are o prietenă care este lesbiană – tot felul de lucruri de acest gen. Te învățau cum să nu-i negi sentimentele, cum să nu-l rănești. Explica foarte clar că este foarte important să-l asculți și când este nervos sau țipă, fiindcă așa îi transmiți că îți pasă”, a mai povestit Sabina.
În acea carte pentru părinți era lămurită clar și diferența între sexualitate și sex.
„Cred că în mediul public din România se face și o confuzie între sexualitate și sex. Sexualitatea este cu totul altceva decât actul sexual în sine. La ore nu sunt învățați copiii să facă sex, nici măcar în clasa a 12-a.”
„Copiii de aici sunt mai pregătiți pentru viață decât cei din România”
Copiii neozeelandezi sunt învățați să vorbească despre problemele care îi frământă. Fiecare școală are un consilier școlar. Abia acum, după o pandemie și cu bani din Planul Național de Redresare și Reziliență, Ministerul Educației din România își propune să angajeze câte un consilier școlar în fiecare școală.
„Are multe probleme și Noua Zeelandă, dar cu siguranță copiii de aici sunt mai pregătiți pentru viață decât cei din România. Lor li se dau ustensilele necesare să-și identifice problemele mintale și să și le gestioneze. Adică să spună: vreau să vorbesc cu cineva”, povestește Sabina.
Cu mine n-a vorbit nimeni despre asta, nu m-a întrebat nimeni la școală cum mă simt altfel decât fizic, dacă mă doare ceva.
Sabina Antoniu, mamă româncă:
Cum să pui un prezervativ pe mulaje din lemn
Sabina s-a lăsat învățată de fiica ei Vera pe care o consideră „la ani lumină distanță” în multe privințe. De exemplu, Vera a învățat mai multe despre endometrioză, o afecțiune care apare la femei și este una dintre principalele cauze de infertilitate feminină. Inclusiv colegii ei băieți au învățat despre asta, ca să știe cum să-și sprijine partenerele. Și tot prin Vera, și Sabina a aflat o grămadă de lucruri noi.
Cei doi părinți români crescuți într-o societate plină de tabuuri au fost adesea surprinși de ce aflau când puneau banala întrebare: „Ce-ai făcut azi la școală?”
Fata le-a povestit cum în clasa a zecea a vizionat împreună cu colegii ei o naștere naturală. „Apoi au pus prezervative pe niște mulaje de lemn care imitau un penis și purtau în același timp niște ochelari care îți blurau imaginea. După șocul inițial, de fapt am înțeles că ochelarii imitau momentele în care ești beat sau amețit.”
Te învăța cum să pui un prezervativ fiind sub efectul alcoolului. Sigur că a fost un șoc. Noua Zeelandă are o mare problemă cu alcoolul. Dar e un fapt de viață care se întâmplă. Și, dacă tot se poate întâmpla și nu îl putem evita, măcar să știe ce au de făcut.
Sabina Antoniu:
„Este evident deci că educația sexuală este mult mai mult decât «cum ne masturbăm» sau «cum facem copii». Învățăm desigur despre sistemul reproducător la femei și bărbați, dar explorăm și alte noțiuni și provocări precum pubertatea, corpul în creștere, menstruația, sexul protejat și – cel mai important în opinia mea – consimțământul”, a explicat și Vera.
Lecții despre droguri și alcool
Tot la materia „Educație pentru sănătate” au învățat și despre droguri, țigări și alcool și care sunt efectele lor asupra corpului.
„Profesorii nu ne-au spus «nu consumați niciodată alcool». În schimb, ne-au prezentat efectele alcoolului asupra organismului și cum se poate consuma acesta responsabil în diverse contexte. Am învățat de asemenea despre diferitele feluri de droguri (naturale sau artificiale) și efectele fiecăruia”, a povestit Vera.
Au dezbătut și referendumul pentru legalizarea canabisului care a avut loc anul trecut și, chiar dacă ei erau prea mici pentru a vota, și-au făcut o opinie despre problemă. Referendumul nu a trecut.
Și la capitolul încredere în școală, Sabina a constatat că a adus cu multe temeri obișnuite în România.
„Eram absolut îngrozită pentru că pleca pentru prima oară mai multe zile fără noi. Mă gândeam despre ce pericole să-i vorbesc întâi: alcoolul, fiindcă mi se pare cel mai mare pericol aici, apoi drogurile, sexul și rechinii, pentru că acolo era o zonă cu atacuri de rechini. Și mă gândeam cu care încep fiindcă despre alcool și sex aș mai putea să îi zic câte ceva, dar droguri și rechini am văzut doar în filme”, spune după un an cu mai multă relaxare.
S-a bucurat că școala și-a făcut treaba.
Cum vorbești despre identitatea de gen
Un alt subiect care iscă dezbateri aprinse în societatea românească este identitatea de gen și cum să vorbești cu copiii despre asta. Anul trecut, o propunere legislativă cerea să fie interzise studiile de gen în școli și universități. Legea a fost declarată neconstituțională.
Copiii din Noua Zeelandă vorbesc din clasele mici despre aceste subiecte.
Fiica noastră are o atitudine față de viață care pe mine și pe soțul meu ne depășește uneori, cum ar fi identitatea de gen. Ea are o atitudine foarte firească și matură și asta datorită societății și școlii.
„Structura familială se schimbă, nu mă refer numai la copii cu două rânduri de părinți, ci și la căsătoriile între persoane de același sex care sunt recunoscute în Noua Zeelandă. Așa că și materia trebuie adaptată și adusă la zi. Nu mă pot eu pronunța dacă e bine sau rău, dar lucrurile astea se întâmplă și atunci școala trebuie să fie la curent.”
Fiica ei are prieteni din toate categoriile sociale și cu diferite orientări sexuale. Românca recunoaște că a trebuit din nou să pună mâna pe carte ca să poată să facă față discuțiilor cu Vera.
După opt ani de Noua Zeelandă, Sabina recunoaște că mentalitatea i s-a schimbat și se simte bine așa. „Eu am trecut printr-un proces de transformare trăind într-o altă lume. Aveam un oarecare nivel de înțelegere când am venit aici, dar nici nu aveam o deschidere la minte atât de mare. Mi-am dat seama de asta aici.”
Nu te face emigrarea mai deștept, dar te expune unor probleme diferite și înțelegi că oamenii sunt ființe complexe. – Sabina, mamă română
Sabina Antoniu: