ComenteazăEly Fernandes are patru ani bătuți pe muchie în România. A petrecut doi ani și jumătate la Gaz Metan, apoi în octombrie 2020 a ajuns la malul mării, la Viitorul lui Gică Hagi, pentru ca din ianuarie 2022 să semneze cu U Cluj. Aripă stângă, fotbalistul din Capul Verde, care s-a școlit în fotbal în Portugalia, a demarat în trombă la „Șepcile roșii”, două goluri în două meciuri, un atu pentru ca un club de tradiție al României să revină în liga de elită.
Insulele Capul Verde se află în Oceanul Atlantic, în largul coastelor Africii de Vest, la sud de arhipelagul portughez Madeira. Insulele au fost descoperite de navigatorii portughezi în secolul al XV-lea și au fost colonizate, apoi au devenit un stat independent în 1975.
Fotbalistul african se simte bine în țara noastră, de fapt, încă se simte bine, întrucât a recunoscut că proximitatea de Ucraina îi dă fiori. Într-atât încât și-a trimis familia, cu doi copii cu tot, să stea la Lisabona, în Portugalia. Ely Fernandes, 31 de ani, este îngrijorat, ca oricare dintre noi, și nu se sfiește s-o spună explicit.
Libertatea: Ely, cum este România pentru tine după 4 ani petrecuți aici?
Ely Fernandes: Am fost la Mediaș, apoi la Constanța, acum la Cluj-Napoca, am avut șansa de a fi în niște orașe frumoase. Și România arată bine, e dezvoltată, îmi este bine fiindcă m-am acomodat și cunosc lucrurile. Înțeleg și limba, chiar dacă nu o vorbesc, mi-e simplu să locuiesc în România.
– Ce-ți place?
– Cel mai mult mi-a plăcut la Constanța, mai ales vara. Ador căldura, logic, sunt din Capul Verde. Când am dat de frig prima oară, m-am panicat. Dar acum sunt în regulă. Nu sunt un fan al iernii, însă mă acomodez. Frigul nu-l suport, dar îl accept. E foarte dificil. Trebuie să recunoști că dacă ai chef să te plimbi, nu-ți prea vine când e frig.
Știa de „casa lui Dracula”
– Ce știai despre România înainte să vii aici?
– Puține lucruri. De fotbal, mai degrabă. Auzisem de Hagi, plus alte câteva lucruri, puține, despre CFR Cluj și despre Dinamo București, că a fost cândva o echipă mare.
– Despre români nimic, de bine, de rău?
– Nimic. Doar că România era recomandată ca fiind casa lui Dracula, un personaj celebru, despre care am aflat apoi că este doar de publicitate.
– Ce faci în timpul liber?
– Stau cu familia, mă relaxez cu prietenii. Când eram la Mediaș, orașul era mic, iar dacă aveam o zi liberă fie mergeam la Sibiu, fie veneam la Cluj. Mi-a plăcut mult cât am stat la Constanța, la mare, pe gustul meu. Nu sunt căsătorit, dar am doi copii, un băiat și o fată, ei sunt acum în Portugalia, la Lisabona, unde avem casă. Acolo sunt mai în siguranță decât aici.
„Mă uit cu groază la TV”
– Serios? De ce?
– Uite cum am gândit. Am semnat în ianuarie cu U Cluj, m-am gândit că oricum o să stau în cantonamente, pe drumuri, am fost în Turcia, apoi plecat cu meciuri. Totodată, a început agitația în Ucraina, care apoi s-a transformat în război. Am zis că cei mici sunt mai OK departe de această țară. Și-așa mă întreabă zilnic de acasă: „Cum mai e situația? Ai grijă! Zi-ne că ești bine! E război pe la tine?!”. Îți dai seama, Cluj e mai aproape de Ucraina, când se uită din Portugalia pe hartă, se gândesc la tot felul de chestii.
– Cât de teamă îți este și ție că s-ar putea extinde războiul?
– Doamne, chiar mi-e! Mă uit cu groază la TV, văd oameni suferind, murind, nu e normal. E firesc să fii înfricoșat. Păcat că nu-l putem schimba pe Putin să se oprească.
„Virusul era invizibil, acum oamenii se pot înțelege cu oamenii”
– Crezi că există un pericol și mai mare?
– Eu cred că încă se poate opri în Ucraina. Este foarte trist. Nu văd cine și ce câștigă, serios. Cred că orice om vrea să trăiască liniștit, așa ar trebui.
– Ai prins pandemia de coronavirus aici, acum ești aproape de război. Cum ai putea compara cele două lucruri?
– Războiul mi se pare mai înfricoșător decât coronavirusul! Deși este mai ușor de oprit conflictul din Ucraina, acolo depinde de oameni. Dacă ar ajunge la o înțelegere, până la urmă toți sunt, suntem oameni, ar trebui să ne înțelegem. Viața e mai frumoasă când ai liniște, nimeni nu se poate bucura de viață! Aia nu e viață, printre gloanțe, cu plânsete, cu urlete de bombe. Virusul era un dușman invizibil, dar totuși l-am doborât. Cu războiul ar trebui să fie mai simplu, om cu om să discute.
„România e sigură, dar dacă va fi atacată?”
– Bănuiesc că cei mici au fost în România...
– La Constanța au fost, la Cluj încă nu. Crăciunul l-am făcut în familie, apoi am venit singur în România, știam că va urma o perioadă grea, cu antrenamente, cu meciuri, iar o lună oricum nu o să-i văd la față. Am zis să mă acomodez în acest oraș, apoi m-a luat teama războiului…
– Te simți în siguranță în România?
– Da. Din punctul meu de vedere, da. Dar poți să știi ce va urma? România este o țară sigură, dar dacă va fi atacată?
– Cu mâncarea cum te-ai acomodat?
– Vă pricepeți. Preferații mei sunt papanașii și cașcavalul pane.
– Muzica îți place?
– Da, da, eu sunt și fan al muzicii. Îmi plac manelele, sunt apropiate ca ritm de ceea ce se ascultă și în Capul Verde, Florin ăla e tare. Florin Salam.
– Te vezi continuând în România și din vară?
– De simțit, mă simt bine. Sper ca din vară să promovez cu U Cluj în prima ligă. Dar, din păcate, nu mai știu cum va fi viitorul.