ComenteazăIn preliminariile CM 2006, Armel a marcat doua goluri importante, devenind practic erou in tara sa.
Cum ai fost selectionat in nationala?
Cand a venit noul antrenor la International Pitesti, am devenit titular si am ajuns chiar golgeter. Atunci, am trimis in Congo, la federatie, cateva casete cu meciurile in care am evoluat. De asemenea, am trimis si ziarele in care s-a scris despre mine, pentru ca nu cumva sefii federatiei sa spuna ca am trimis numai casetele in care am jucat cel mai bine. Pe finalul campionatului la club a sosit un fax prin care eram chemat la nationala pentru preliminariile CM.
Difera fotbalul si antrenamentele de la voi de cele de aici?
Antrenamentele sunt foarte solicitante. La noi se pune accent mai mult pe pregatirea fizica, pentru ca la capitolul tehnica stam foarte bine. In general, jucatorii africani sunt foarte tehnici. Fotbalul in Europa se joaca mai in viteza, in schimb, la noi punem accent pe fizic si pe tehnicitate. Sunt calitati cu care compensam lipsa de viteza, care nu e asa scazuta cum cred unii. Avem jucatori care alearga suta de metri in 11 secunde si ar putea concura cu orice atlet din lume.
In primul meci nu ai jucat…
Da, am fost rezerva. “Mister” mi-a spus ca sunt jucator bun, dar nu poate sa ma bage de la inceput, si a preferat titularii de drept. Am luat ambele goluri pe greseli personale. Ne-a batut Senegalul, o echipa foarte mare, cu rezultate bune.
Cum a fost meciul de debut?
Am batut Liberia cu 3-0, si eu am dat al doilea gol. Am jucat 90 de minute, pe o caldura de 35 de grade.
Rezisti la temperaturi asa mari?
La mine nu este o problema caldura, eu nu sunt obisnuit cu frigul. Iarna, in Romania e greu, pentru ca trebuie sa alerg cu fes pe cap, bine imbracat si cu manusi. Dupa meci, a fost mare sarbatoare in Congo. Cei 40.000 de spectatori care au asistat la partida au iesit pe strazi, au dansat si au chefuit pana dimineata. Ziarele de sport din tara au scris ca am fost jucatorul meciului, si “Armel, atacant de clasa” sau “Congo, la picioarele unui tanar”, au fost doar cateva dintre cele mai interesante titluri din ziare. Dupa meci, antrenorul m-a pupat, iar a doua zi am fost felicitat de presedintele federatiei si de primul ministru.
A urmat golul victoriei cu Mali…
A fost greu, pentru ca adversarii au o echipa foarte buna, cu jucatori care evolueaza primele ligi din Franta si Germania. I-am batut cu 1-0, printr-un gol dat de mine. Un coleg mi-a pasat si am prins o torpila de la 35 m. Cand m-am uitat, mingea era in plasa. Presimteam ca voi marca. E cel mai important gol al carierei. Am adus victoria tarii mele si am trecut pe primul loc in grupa, cu 6 puncte, la egalitate cu Senegalul. Familia mea s-a bucurat foarte mult, iar dupa meci ne-a primit presedintele tarii. A fost o mare onoare pentru mine. In Congo a fost nebunie mare. Timp de cateva zile s-au organizat spectacole in cinstea noastra si ne-am simtit foarte bine.