Alabama e ca mama

Lynyard Skynyard au lansat slagarul “Sweet Home Alabama” – genul de rock teapan, ideal pentru serbarile satesti din State (Statul Alabama, mai ales). “Sweet Home Alabama” – filmul e mai putin teapan (desi patriotic, ba chiar republican!), n-are nimic “rock”, cat despre serbarile satesti – exista una, cam pe la jumatatea povestii, in care se si canta slagarul din titlu; ca si “happy end”-ul, el vine exact cand trebuie si poate fi fredonat… “Casa, dulce casa” e despre o Ea (Reese Witherspoon) creatoare de moda la New York, pe prima pagina a ziarelor mondene si-n-curand-logodita cu El (Patrick Dempsey), un fel de JFK jr., cu mama primar si afacere prospera. Singurul nor in viitorul luminos al celor doi e trecutul Ei, ascuns intr-un orasel din zisa Alabama, unde vegeteaza Mama & Tata, prieteni vechi (printre care un Sot), rauri repezi, trecatori… Mama & Tata, saraci dar buni la suflet, nu sunt chiar de aratat logodnicului si, mai ales, aprigei sale mame (Candice Bergen), dura ca o linie peste deste si snoaba ca o newyorkeza cu loja la Opera. Iar cand Ea, intorcandu-se pe plaiul natal, isi mai da seama si ca nu l-a uitat cu totul pe El2 (pe sot, adica – un foarte sexy John Lucas), ba chiar il mai doreste/iubeste inca, filmul face creturi pe principiul cunoscut: nu exista linie dreapta, pentru ca ala se cheama scurt-metraj. “Casa, dulce casa” te tine in scaun daca esti prea lenes sa te ridici, daca n-ai altceva mai bun de facut sau daca – intr-adevar – aceasta poveste trasa de toti perii pana ramane cheala te prinde pentru ca-ti plac scalpurile… Fiind comedie, contati pe momente de haz buf si replici brici; fiind si romantica, puteti conta pe-o portie de lugu-lugu sub clar de luna; dar nu contati pe cat e de-adevarata, ca e degeaba.

Urmărește-ne pe Google News