Prima oprire – Piata Matache. Baltile si noroiul mustesc la tot pasul. Mirosurile amestecate provenite de la gramajoarele de gunoaie lasate langa tomberoanele ticsite iti dau imediat stomacul peste cap. Ghinion. Azi nu trece nici un candidat prin piata. Reporterii Libertatii se prezinta unui grup de tarani drept „stafful de campanie” al primarului de sector. Cativa bajbaie, semn ca nu asociaza functia cu numele candidatului care urmeaza sa apara pe liste. Le explicam ca urmeaza sa venim cu „alesu’” si vrem putina ordine si disciplina, asa cum au fost si datile trecute. Oamenii stiu despre ce e vorba, dar nu le convine ca ii punem la treaba. „Pai noi sa face curatenie?! Sa faca astia cu piata, ca noi platim”, spune un batranel care vinde cartofi.
Prezenta reporterilor in spatele tarabei atrage spectatori, cativa tarani venind cu basca in mana pentru a da cu ea de pamant. „Pai de ce n-a venit candidatul pana acum domnita?! Vine acum cand sunt cu socotelile astea, cu alegerile…De ce n-au venit iarna, sa vada cum imi ingheata cartofii pe taraba?”. Ne trage de-o parte un barbat pus pe capatuiala. Ne face cu ochiul strengareste, semn ca nu e de acord cu colegul sau. „Ca sa va iasa bine… Pai acum cateva zile a venit ala, Stolojan. Ne-a dat un tricou, niste chibrituri…” intelegem mesajul rapid si le promitem ca si „al nostru” va lasa o punga „electorala”. Ne aproba, in timp ce altul ne da ghionturi sa-l lasam sa-si vanda cartofii. „Io am venit sa-mi vand cartofii, nu sa-l votez pe ala…” ii lasam pe oameni sa-si vada de treaba.

Alt candidat, Piata CrAngasi. si aici daca „edilul” ar urma sa vina, ar fi aproape imposibil de recunoscut dupa o lupta apriga cu baltoacele si gunoaiele aruncate pe aleile pietei. Tarabele insa sunt ordonate. Oamenii fac tot posibilul sa ia ochii cumparatorilor. Iar daca se anunta vizita, pun umarul si la curatenie. Sunt „antrenati” pietarii din Crangasi! „Nu aveti probleme, aduceti-l! A fost pe aici si Basescu, dar nu ne-a dat nimic, nici macar o sapca”, spune o vanzatoare. ii spunem ca vrem sa trecem cu „edilul” pe la ea ca sa vorbeasca cu oamenii, dar sa fie cuminte cand o filmeaza televiziunile si chiar sa zica ceva frumos. „Da, mama, aduceti-l sa vorbim, da stiti cum e… sa ne dea si noua o mie de euro”, rade femeia care ne invata cui sa ne adresam ca sa anuntam vizita.

Big Berceni. Afise cu primarul de sector si contracandidatii sai sunt pe tarabe, pe geamurile magazinelor, pe colivii, sub morcovi si in cabinele de telefon. Ai impresia ca sunt puse la vanzare. Candidatul nostru vrea sa treaca si pe aici. Avem noroc, apa de ploaie fusese maturata, iar gunoaiele tocmai se ridicau. Ne oprim la o batranica. Femeia ne insira vizitele aspirantilor din timpul saptamanii si pe loc schimbam si noi candidatul, ca doar nu era sa facem vizita cu repetitie. „Pai sigur ne anunta, maica.” in discutie intra si o pensionara. „Da de ce sa anunte? Ce ii invatati cu curatenia?! Sa vina sa vada realitatea, eee…” Cumparatoarea se aprinde si incepe sa dezbata cu vanzatoarea. Batrinica de du-pa taraba intelege ca vrem sa fie ordine si sa nu apara incidente cand vine „candidatul” si reia pozitiile.”Da maica, nu o sa facem galagie. Sa vina sa ne anunte… dar vine maine nu?! Pai daca vine maine o sa fie si mai curat, ca ne anunta seful pietei. Pai, de ce sa facem galagie? N-a zis nimeni nimica, deci sa ne anunte si o sa fie mai liniste, sa vina sa vorbeasca cu noi. Nu facem noi galagie ca doar ce legatura are coada vacii cu stampila primariei?! s-apoi, noi votam la noi, la comuna, nu aicia in Bucuresti.”

Timpuri Noi. Piata e privatizata. Tarabele sunt adapostite sub o constructie cu termopan. Aici este curatenie-bec. ii propunem unei florarese sa il voteze pe candidatul nostru. „Voi sunteti cu ala de la Capitala?! Aaa, sa mor de nu-l votez, ca pe noi floraresele ne-au aruncat astia in strada. Gata, io il votez si le pun si pe toate floraresele sa-l voteze. Ca asta are bani si nu ii mai trebuie sa fure de la noi”, spune tiganca.

 
 

Urmărește-ne pe Google News