Alegeri Franța | Fractura profundă dintre Franța prosperă și cea „uitată” explică lupta strânsă dintre Macron și Le Pen în turul II al prezidențialelor

În momentul în care producătorul de jocuri video Ubisoft a început să caute un loc pentru un nou studio, directorul Julien Mayeux a ales orașul Bordeaux din sud-vestul Franței, o localitate în plină dezvoltare, deoarece știa că acolo va fi mai ușor să recruteze angajați.

„Bordeaux a ieșit pe primul loc atunci când i-am întrebat pe angajații noștri unde ar fi vrut să mergem”, spune el pentru Financial Times, vorbind despre orașul care are parte de vreme frumoasă, locuințe mai ieftine decât la Paris și o piață tehnologică înfloritoare. În prezent, Mayeux conduce un birou cu aproximativ 400 de ingineri și creatori de jocuri, într-un cartier portuar modern și revitalizat.

La puțin peste o oră de mers cu mașina sau cu trenul, Sainte-Foy-la-Grande pare undeva la polul opus. Micul oraș medieval de pe râul Dordogne a prosperat cândva, cu o economie bazată pe producția de vin, dar acum este una dintre cele mai sărace comune din Franța continentală.

Locurile de muncă au dispărut și magazinele s-au închis, așa că în oraș există aproximativ 400 de clădiri vacante sau dărăpănate. Proprietarii închiriază camere ieftine muncitorilor migranți și beneficiarilor de ajutor social care nu își permit să locuiască în altă parte. Aproape jumătate dintre cei 2.600 de locuitori trăiesc în sărăcie, iar șomajul este de aproximativ cinci ori mai mare decât media națională.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

„Ne luptăm pentru a salva Sainte-Foy”, a declarat Christelle Guionie, o fostă profesoară care a fost aleasă primar din partea Partidului Socialist, în 2020.

Aceste două extreme din același departament francez, Gironde, ilustrează realitatea Franței de astăzi, în timp ce alegătorii se pregătesc să își aleagă următorul președinte pe 24 aprilie: țara se confruntă cu o fractură profundă, între locurile în care oamenii prosperă, în frunte cu centrele urbane și zonele turistice atractive, și locurile în care nu o duc bine, inclusiv orașele mici și zonele rurale, precum și suburbiile sărace.

„Noua organizare a teritoriului”

Candidata de extremă-dreapta Marine Le Pen a mizat pe câștigarea electoratului din clasa muncitoare rurală, care trăiește în ceea ce ea numește „Franța uitată”. Concentrându-se în mare parte pe problemele legate de costul vieții, ea a făcut campanie aproape exclusiv în afara marilor orașe, cu mici mitinguri și vizite în piețele locale, în vreme ce l-a descris pe Macron ca fiind un președinte al bogaților, un elitist demodat care nu înțelege chinurile zilnice ale oamenilor.

Deși centralizarea puterii și a bogăției la Paris este deseori învinuită pentru inegalitatea din țară, scenarii similare pot fi găsite în toată Franța. Orașe de dimensiuni medii precum Bordeaux, Lyon, Toulouse și Nantes s-au bucurat de mai bine de un deceniu de creștere demografică și economică, adesea în detrimentul vecinătăților.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Motivele sunt multiple: la fel ca în multe alte mari economii occidentale, forțele declanșate de globalizare au lovit economia bazată pe industrie și agricultură și au înlocuit-o cu o economie bazată pe servicii și turism, care favorizează orașele și lucrătorii bine educați.

Departamentul Gironde este emblematic pentru „noua organizare a teritoriului”, spune pentru Financial Times Jérôme Fourquet, analist politic și autor al influentei cărți „Arhipelagul francez”. Proximitatea față de un centru urban sau de o zonă turistică atractivă influențează acum punctul de vedere al oamenilor și statutul lor economic, afectând astfel modul în care aceștia votează, spune el.

În 2017, persoanele care locuiau mai aproape de orașe sau care aveau legături mai bune de transport cu acestea au votat în proporție covârșitoare pentru Macron în detrimentul lui Le Pen, potrivit cercetărilor lui Fourquet.

„Tiparele de vot de astăzi nu mai sunt determinate de alegerea între partidele tradiționale de stânga și de dreapta, care, timp de decenii, reprezentau Franța laică și, respectiv, catolică”, spune el. „Geografia a devenit linia de demarcație a noii Franțe”, adaugă analistul.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

„Blocul elitelor” și „blocul popular”

Este o divizare pe care Le Pen încearcă să o exploateze. Când candidata RN a venit în Gironde la sfârșitul lunii martie, ea nu s-a oprit în Bordeaux, ci s-a îndreptat spre nord pentru a organiza un miting în Saint-Martin-Lacaussade, un oraș cu o populație de 1.061 de locuitori, înconjurat de podgorii.

A fost o decizie calculată. Persoane apropiate de campania ei au explicat că strategia a fost aceea de a reactiva un vot bazat pe clasele sociale, în care „blocul de elită”, care îl susține pe Macron, se confruntă cu „blocul ei popular”. 

Accentul pus pe zonele rurale se potrivește și cu poziția antimigrație a lui Le Pen, deoarece majoritatea imigranților născuți în străinătate și sosiți în Franța trăiesc în general în zona Parisului și a altor orașe.

Într-o sală de sport municipală împodobită cu steaguri, o audiență formată din susținători ai RN a aplaudat promisiunea ei de a nu mai „sacrifica fermierii pe altarul pieței libere” și de a pune capăt politicilor energetice „absurde” dictate de Bruxelles.

Făcând apel la „demetropolizare”, Le Pen a declarat că va pune capăt politicilor care fac ca zonele rurale „să fie vampirizate de orașe”. „Aceasta este justiția pe care o voi înapoia, aici, în teritoriile uitate ale Franței”, a spus ea.

Mesajul a fost înțeles de Jean-Luc Broussat, un fermier pensionar care a condus două ore de acasă, la sud de Bordeaux, pentru a o asculta pe Le Pen. „Nu mai sunt medici în apropierea locului unde locuim, așa că soția mea trebuie să conducă o oră pentru a primi îngrijiri adecvate pentru problemele ei cardiace”, spune el.

„Și este din ce în ce mai greu să trăiești decent din agricultură. Dacă va câștiga, Marine va face ceva pentru noi”, concluzionează el, în discuția cu jurnaliștii Financial Times.

Semiluna sărăciei

Bogăția din Gironde este concentrată în Bordeaux și în comunitățile de navetiști din apropiere, precum și de-a lungul coastei atlantice, în locuri precum Cap Ferret și Arcachon, unde francezii înstăriți și pensionarii au case pe plajă.

Saint-Martin-Lacaussade, în schimb, se află în ceea ce oficialii numesc „semiluna sărăciei”, care se întinde de la regiunea viticolă Médoc, în nord, prin Sainte-Foy-La Grande, până la marginea de sud-est a departamentului. Aceasta include orașe care dau numele unora dintre cele mai scumpe vinuri din Franța, cum ar fi Saint-Estèphe și Saint-Julien.

Dar, în timp ce turiștii se adună la Château Latour sau Château Lafite Rothschild, aflate în apropiere și deținute de miliardari, mulți oameni se descurcă cu greu.

Locuitorii acestor zone rurale și orașe mici s-au simțit din ce în ce mai mult abandonați, pe măsură ce comerțul local s-a redus, iar serviciile publice precum spitalele, tribunalele și gările locale s-au închis. Acest lucru s-a tradus printr-o creștere a voturilor pentru extrema dreaptă și extrema stângă, precum și prin creșterea absenteismului.

Împreună, Le Pen, rivalul său de extremă dreapta Éric Zemmour și stângistul radical Jean-Luc Mélenchon au acumulat între 50% și 70% din voturi în „semiluna sărăciei”. Extrema dreaptă a câștigat de fapt sprijin în aceste zone sărace în comparație cu alegerile din 2017, în timp ce numărul de voturi adunate de Mélenchon a scăzut ușor.

În părțile mai prospere din Gironde, modelele au fost diferite. În Bordeaux, în primul tur, alegătorii l-au susținut pe Macron în proporție de 33%, pe Mélenchon în proporție de 29%, pe Le Pen – 8% și pe Zemmour – 7%. De-a lungul coastei, în Arcachon, au fost 40% pentru Macron, 28% pentru Le Pen și Zemmour împreună și doar 9% pentru Mélenchon.

Geografia nu este singurul factor în aceste rezultate, spune Mathieu Gallard de la institutul de sondaje Ipsos, care afirmă că nivelul de optimism al alegătorilor joacă, de asemenea, un rol în alegerea lor. Cei 43% care sunt foarte mulțumiți de viața lor îl aleg pe Macron, în timp ce cei 46% care sunt foarte nemulțumiți o susțin pe Le Pen. Cei „oarecum nemulțumiți”, aproximativ 37%, îl susțin pe Mélenchon.

Mai mult sau mai puțin absente au fost cele două mișcări politice care au dat președinții Franței din 1958 până în 2017 – dreapta gaullistă, reprezentată de partidul Les Républicains, și socialiștii.

Ambele au fost afectate după ce Macron a ajuns acum cinci ani la putere cu o nouă formațiune politică și cu promisiunea de a moderniza Franța guvernând „nici de dreapta, nici de stânga”. Candidații celor două partide au obținut împreună mai puțin de 7% din voturile din primul tur.

Peisajul politic al acestor alegeri a confirmat practic trei forțe: extrema dreaptă cu Le Pen și Zemmour, centrul cu Macron și stânga radicală cu Mélenchon. Deși doar Macron și Le Pen au ajuns în turul doi, alegerile alegătorilor lui Mélenchon vor fi esențiale pentru determinarea câștigătorului.

Rămâne de văzut dacă această reconfigurare va dura. Fourquet consideră că lucrurile nu s-au stabilizat încă. „Dacă acesta ar fi un serial Netflix, alegerile din 2017 sunt primul sezon și noi suntem abia la începutul sezonului doi”, explică el.

Bordeaux, în plin boom economic

Bordeaux a trăit și el anul trecut un eveniment politic important, când un candidat ecologist a învins pentru prima dată dreapta, ceea ce arată că orașul s-a mutat spre stânga, sub influența nou-veniților, atrași acolo de creșterea economică și de calitatea vieții. Scorurile lui Mélenchon s-au îmbunătățit cu șase puncte în primul tur față de 2017, reflectând performanța sa puternică în orașe.

Estelle Ricard, în vârstă de 43 de ani, o femeie care a fondat o agenție de turism ce organizează excursii în zona podgoriilor, a beneficiat de boom-ul economic din Bordeaux. Afacerea ei a crescut pe măsură ce mai mulți turiști străini au venit în oraș, deși perioada pandemică a fost dificilă. „Lucrurile se îmbunătățesc acum, iar calitatea vieții mele aici este excelentă”, spune ea.

Orașul crește economic de peste două decenii, începând cu momentul în care primarul de atunci, Alain Juppé, s-a apucat de reamenajarea orașului portuar. Atractivitatea orașului a fost sporită de proiecte majore cum ar fi adăugarea unei linii de tramvai, zone pietonale în centrul istoric și renovarea malurilor râului pentru a transforma ceea ce a fost cândva o autostradă într-un loc plăcut, pentru plimbare sau mers cu bicicleta.

Economia s-a extins, impulsionată de industria aviației civile și militare, prezentă de mult timp aici, și de creșterea sectorului turistic, care a comercializat orașul ca și centru cultural și poartă de intrare în zona viticolă.

Numărul locurilor de muncă din Bordeaux a crescut cu 15% între 2008 și 2018 – a treia cea mai mare creștere dintre orașele franceze cu peste 100.000 de locuitori.

Din 2017, sosirea TGV-ului, care leagă Bordeaux de Paris în două ore, a făcut ca orașul să devină și mai atractiv. Populația a continuat să crească, iar prețurile locuințelor au crescut chiar mai repede decât în Paris.

Cu toate acestea, creșterea a adus noi probleme. Pe măsură ce locuințele au devenit mai puțin accesibile, persoanele cu salarii mai mici și studenții au fost forțați să se mute mai departe, în cartierele-dormitor din jurul orașului. Traficul a crescut. Rata criminalității a crescut și ea, iar aleșii locali din partidul lui Le Pen subliniază acest lucru, aruncând vina pe migranți.

Nemulțumirea „vestelor galbene”

Boom-ul din Bordeaux a alimentat și nemulțumirea „vestelor galbene”, care au ieșit la ample proteste la sfârșitul anului 2018, potrivit oficialilor locali. „Mișcarea a fost foarte violentă aici, în special în semiluna sărăciei”, spune Jean-Luc Gleyze, un politician socialist care conduce departamentul Gironde.

„Mergeau spre Bordeaux în fiecare weekend pentru a protesta, uneori violent, ca și cum ar fi vrut să își exprime respingerea față de oraș și față de modul în care acesta sifona bunăstarea și viața orașelor”, adaugă el. 

Mișcarea „vestelor galbene” a început din cauza unei majorări a taxei pe carburanți, dar s-a transformat în curând într-un protest amplu al clasei muncitoare împotriva elitelor reprezentate de Macron. Printre participanții la proteste s-a numărat Dominique Colombo, un profesor pensionar din Sainte-Foy-La-Grande. „Trebuia să ne ridicăm și să strigăm, nu mai este în regulă!”, spune el.

Mișcarea le-a oferit oamenilor o modalitate de a-și exprima nemulțumirea față de costul tot mai mare al locuințelor și al transportului, convingerea că taxele sunt prea mari, precum și sentimentul tot mai puternic, în special în rândul persoanelor în vârstă, că au muncit toată viața doar pentru a se pensiona cu o pensie prea mică pentru a trăi, spune Colombo.

În încercarea de a stinge focul, Macron a lansat Grand Débat National, două luni de sesiuni de ascultare organizate în toată țara pentru a-i consulta pe francezi cu privire la impozite și cheltuieli publice, servicii publice și modul de tranziție către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.

Președintele a prezentat această inițiativă ca fiind un nou tip de democrație participativă și a mers chiar el la zeci de sesiuni, rămânând adesea ore întregi pentru a dezbate cu oamenii. Ulterior, cetățenii și-au prezentat opiniile în peste 16.000 de „caiete de plângeri”, din fiecare oraș.

Colombo a participat la o dezbatere, dar a plecat dezamăgit. „Au ascultat, dar apoi nu s-a întâmplat nimic. Nu a existat niciun răspuns politic la mișcarea «vestelor galbene»”, spune el.

Răspunsul lui Le Pen la proteste a fost să toarne gaz pe foc – susținând că guvernul lui Macron a ignorat mediul rural în favoarea metropolelor, cu legături feroviare de mare viteză către Paris și cu scutiri de taxe și subvenții pentru a atrage afaceri.

Realitatea este mai complexă, deoarece Franța redistribuie încă o cantitate semnificativă de bogăție către zonele mai sărace prin intermediul ajutoarelor sociale, al lucrărilor publice și al programelor sociale, într-o proporție mult mai mare decât în SUA sau în Regatul Unit.

De exemplu, Sainte-Foy-La-Grande beneficiază de o gară care o leagă de Bordeaux, de o rețea de fibră optică în bandă largă finanțată din fonduri publice și a fost selectată pentru a primi sprijin în cadrul unui nou program de 3 miliarde de euro destinat orașelor mici, inițiat de guvernul lui Macron.

Aleșii din Gironde, dintre care mulți sunt socialiști, spun că încearcă să rezolve dezechilibrele din departament pentru a combate creșterea votului extremist.

În Sainte-Foy-La-Grande, primarul Guionie intenționează să renoveze noua școală elementară și încearcă să atragă cu scutiri de taxe cumpărătorii de locuințe care au fugit de prețurile mari din Bordeaux. Gleyze încearcă, de asemenea, să obțină finanțare pentru a îmbunătăți serviciile feroviare suburbane și locale din zonă.

În regiune însă, Gleyze spune că nemulțumirea mișcării „vestelor galbene” rămâne puternică. În Gironde, ca și în alte părți, „caietele de reclamații” care conțin dorințele, visele și plângerile francezilor, adesea adresate lui Macron, au fost stocate în arhivele departamentale.

Una dintre plângeri, scrisă de mână de un locuitor al unui oraș de lângă Sainte-Foy, avertizează: „Este timpul, domnule președinte, să vă schimbați modul de viață înainte de a fi prea târziu”.

Vârsta de pensionare, o chestiune majoră

Le Pen a câștigat cu o marjă confortabilă în primul tur de scrutin în zonele unde locurile de muncă au fost pierdute din cauza dezindustrializării, unde a găsit un public pregătit pentru promisiunile sale de a susține puterea de cumpărare, de a crea joburi printr-un protecționism „inteligent” și de a proteja Franța de politicile europene care au extins globalizarea.

În timp ce Macron are încă prima șansă la victorie, președintele este în defensivă. În ciuda unei redresări robuste a economiei după criza COVID, mulți simt că inegalitățile au crescut, în loc să se reducă, așa cum a promis Macron, observă New York Times.

Pensiile reprezintă un subiect major. Macron a făcut eforturi să își recalibreze imaginea de „președinte al bogaților”.

În 2019, el a fost nevoit să renunțe la planurile de a crește vârsta de pensionare la 65 de ani, după ce grevele ample au blocat țara. Macron a încercat să simplifice sistemul complex de pensii publice și private din Franța într-un singur plan gestionat de stat, cu scopul de a acoperi un deficit de 18 miliarde de euro.

Macron a insistat că va continua să crească vârsta de pensionare în mod progresiv – cu patru luni pe an, începând de anul viitor – dar că este deschis să discute o relaxare a planului în etapele sale ulterioare.

„Nu este o dogmă”, a spus el, „trebuie să ascult ceea ce îmi spun oamenii”.

În prezent, Le Pen susține menținerea vârstei actuale de pensionare de 62 de ani, renunțând la un impuls anterior de a o reduce la 60 de ani – deși anumiți lucrători implicați în munci manuale intensive, cum ar fi construcțiile, ar putea ieși la pensie la o vârstă mai mică.

Ea a promis o creștere cu 10% a salariului minim lunar de 1.603 euro din Franța. De asemenea, a promis să reducă taxele pe vânzări la 5,5% de la 20% pentru combustibil, petrol, gaz și electricitate și să le reducă complet pentru 100 de bunuri „esențiale”.

Lucrătorii sub 30 de ani ar urma să fie scutiți de impozitul pe venit, iar cuplurile tinere ar urma să primească credite pentru locuințe fără dobândă.

Politica ei de a pune Franța pe primul loc se extinde chiar mai departe. Pentru a compensa creșterea cheltuielilor pentru programele sociale, ea a declarat că va reduce miliarde de dolari din cheltuielile sociale pentru „străini”.

De asemenea, a promis să creeze locuri de muncă și să reindustrializeze țara, acordând prioritate companiilor franceze pentru contractele guvernamentale în fața investitorilor străini și oferind o serie de stimulente fiscale costisitoare pentru a încuraja companiile franceze care s-au extins în străinătate să se întoarcă în Franța.

Deși a renunțat să mai vorbească despre un așa-numit Frexit – o ieșire a Franței din Uniunea Europeană -, unele dintre propunerile sale de protejare a economiei ar însemna, în esență, acest lucru, inclusiv un angajament de a ignora unele legi ale Uniunii Europene. Ea a declarat, de asemenea, că va reduce contribuția Franței către blocul comunitar.

Două programe politice cu multe cheltuieli publice

Macron a catalogat astfel de promisiuni drept „pură fantezie”. Programul său vizează menținerea multora dintre politicile pro-business, cu unele modificări.

După ce a promis să atragă locuri de muncă și investiții în mandatul său, companiile străine au investit miliarde de euro în proiecte industriale și în cercetare și dezvoltare, creând noi locuri de muncă, multe în startup-uri tehnologice, într-o țară care nu a îmbrățișat cu ușurință schimbarea.

În același timp, el s-a confruntat cu incapacitatea de a scăpa de imaginea unui președinte care susține politicile ce îi favorizează pe cei cu venituri mari. Abolirea impozitului pe avere și introducerea unui impozit forfetar de 30% pe câștigurile de capital a crescut în principal veniturile celor mai bogați 0,1% și a crescut distribuția de dividende, potrivit propriei analize a guvernului.

Macron a majorat și salariul minim, în vreme ce a permis companiilor să acorde angajaților „bonusuri pentru puterea de cumpărare” de până la 3.000 de euro anual, fără impozitare, o politică pe care s-a angajat să o consolideze.

Întrucât inflația a crescut în ultima vreme, Macron a autorizat, de asemenea, subvenții de miliarde de euro pentru facturile la energie și benzină și a promis să coreleze plata pensiilor cu inflația începând din vara acestui an. El a promis noi reduceri de taxe atât pentru gospodării, cât și pentru întreprinderi.

Platforma sa economică vizează, de asemenea, reducerea totală a șomajului, în parte prin continuarea unei serii de reforme pro-business care se bucură de sprijinul celei mai mari organizații patronale din Franța, Medef.

„Programul lui Emmanuel Macron este cel mai favorabil pentru a asigura creșterea economiei și a ocupării forței de muncă”, a declarat grupul săptămâna trecută, adăugând că platforma lui Pen „ar provoca stagnarea țării, în comparație cu vecinii săi”.

În ciuda diferențelor, promisiunile lui Macron și ale lui Le Pen au un lucru în comun: mai multe cheltuieli publice și mai puține economii. Potrivit estimărilor Institutului Montaigne, un think-tank economic francez, planul economic al lui Macron ar crește deficitul public cu 44 de miliarde de euro, în timp ce cel al lui Le Pen l-ar mări cu 102 miliarde de euro.

Urmărește-ne pe Google News