ComenteazăAl doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Franța îl are încă drept prim favorit pe Emmanuel Macron, dar îi oferă totuși și lui Marine Le Pen o șansă semnificativă de a ajunge în fruntea statului, cu un proiect de extremă dreaptă pe care l-a camuflat în spatele unui discurs relativ îndulcit în ultimii ani.
Ea promite să respecte legile și Constituția, dar în realitate intenționează să le schimbe pe amândouă de sus în jos. Politica primează în fața legii, consideră Le Pen, cu ambiția de a implementa un plan care reduce drepturile fundamentale și libertățile individuale, fără de care democrația este doar puterea majorității, și nu respectul pentru toți, scrie Le Monde.
Candidata a și avertizat. Prima măsură pe care o va lua dacă va deveni președintă va fi să supună la referendum un proiect de lege, deja redactat, privind imigrația și identitatea. Le Pen va goli astfel de conținut o parte din preambulul Constituției din 1946 și va modifica cel puțin șase articole din Constituția din 1958, „fără a pune sub semnul întrebării statul de drept”, asigură ea. „Un avantaj considerabil”, subliniază Le Pen în proiectul său, deoarece „Consiliul Constituțional nu poate examina o lege adoptată prin referendum. Prin urmare, este pe deplin aplicabilă fără restricții”.
Aceasta este o lovitură constituțională care, dacă ar fi adoptată, ar anula moștenirea Iluminismului și a Revoluției Franceze, scrie cotidianul francez. „Ceea ce propune Marine Le Pen este un fel de lovitură de stat”, a avertizat expertul constituțional Dominique Rousseau.
Însă eurodeputatul RN Jean-Paul Garraud, potențialul ministru al justiției al candidatei, a explicat pe scurt filosofia partidului: „Dacă poporul vrea, o facem”.
Discriminarea străinilor prin lege
Marine Le Pen a încercat să demonteze acuzațiile de rasism și xenofobie lansate la adresa partidului său. „Nu mi-e frică de străini”, a spus ea în martie 2021.
Cu toate acestea, candidata RN intenționează să „revizuiască” întregul pachet legislativ privind străinii, pentru a evita ceea ce ea numește „diluarea Franței”. Proiectul său prevede includerea în Constituție a unei referiri indirecte la teoria rasistă a „marii înlocuiri”, prin eliminarea oricărei politici care ar duce la „instalarea pe teritoriul național a unui număr de străini de natură să modifice compoziția și identitatea poporului francez”.
În pofida angajamentelor internaționale ale Franței, Marine Le Pen vrea să limiteze cu 75% sosirile care au legătură cu reîntregirea familiei sau cu dreptul la azil. Cei care cer statut de refugiat vor trebui să depună cereri de azil la consulatele din străinătate.
La fel ca pe vremea Frontului Național – fostul nume al partidului lui Le Pen, „preferința națională” este cheia de boltă a proiectului său.
Practic, este vorba despre instituirea unei discriminări legale între cetățenii francezi și străini în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, funcțiile publice, locuințele sociale, spitale și beneficii sociale. Includerea acestei „priorități naționale” în Constituție ar denatura principiile Republicii: egalitatea tuturor în fața legii, care rezultă din Declarația din 1789, existența „drepturilor inalienabile” ale oamenilor „fără deosebire de rasă, religie sau credință” din Preambulul din 1946, sau egalitatea în fața legii din Constituția din 1958, spune Le Monde.
Deși Marine Le Pen a renunțat foarte discret la interzicerea dublei naționalități, ea intenționează să elimine naturalizarea „automată” prin căsătorie și să elimine drepturile copiilor născuți în Franța din părinți străini la rândul lor născuți în Franța, care este în vigoare din 1889 și care nu a fost niciodată pus în discuție, nici măcar sub regimul Pétain.
Proiectul său conține o caracteristică a extremei drepte, deoarece vede societatea ca pe o ființă vie amenințată de corpuri străine. Potrivit istoricului Nicolas Lebourg, Marine Le Pen vrea „să regenereze o comunitate unitară, bazată pe etnie, naționalitate sau rasă”.
Islamul: intervenția statului în religie
Pe 16 martie, Marine Le Pen a pozat în avocata unei adolescente care poartă văl. „O să vă fac să înțelegeți umanitatea”, i-a spus ea polemistului Jean Messiha, fostul ei consilier, devenit susținător al lui Eric Zemmour.
„Am să vă fac să înțelegeți diferența dintre lupta împotriva islamismului și atacarea unei tinere care nu are mai mult de 15 ani și care a vrut să facă o fotografie cu mine. Ce ați fi făcut? I-ați fi smuls vălul”, a întrebat ea. Comentariile sale păreau că marchează o schimbare importantă. Asta în condițiile în care în 2006, ea scria într-o autobiografie că „nu Republica Franceză trebuie să se supună valorilor islamului, ci islamul trebuie să se supună Republicii Franceze”.
Într-adevăr, și în februarie 2021, candidata RN subliniat această aparentă schimbare de abordare, care i-a uimit susținătorii. „Nu intenționez să atac islamul, care este o religie ca oricare alta. Doresc să păstrez libertatea totală a religiei”, a declarat ea într-o dezbatere pe France 2.
Dar Marine Le Pen a arătat abordarea reală într-un proiect de lege redactat tot în 2021 și menit să „combată ideologiile islamiste”.
Acest proiect de lege amenință libertățile individuale și a fost catalogat drept „totalitar” de către Didier Leschi, fost șef al Oficiului central al cultelor și autorul cărții Misère(s) de lislam de France. Asta în primul rând, pentru că Marine Le Pen, spune Leschi, vrea să intervină practic în cultul musulman, prin interzicerea purtării vălului pe stradă, în serviciile publice și în toate „locurile deschise publicului”. Vălul „este o uniformă totalitară”, explică ea în mod constant.
Recent, Le Pen a făcut distincție între însemnele musulmane și alte însemne religioase, cum ar fi kippa evreiască, chiar dacă acest lucru ar însemna o încălcare a principiului egalității dintre religii, consacrat în legea din 1905.
Doar că directorul său de cabinet, Renaud Labaye, a explicat de ce nu ar trebui să gândim așa. „Considerăm că islamismul nu este o religie și că o persoană care poartă vălul este islamistă”. Deci, observă Le Monde, statul ar redefini, de fapt, ceea ce este islamul.
Înainte de a încălca libertatea de exprimare și pe cea religioasă, proiectul ei, observă Didier Leschi, încalcă libertatea de conștiință și „ar putea aluneca spre dictatură”.
Subminarea luptei pentru egalitatea de șanse
Marine Le Pen face echilibristică atunci când vine vorba despre problemele sociale. În 2017, ea a retras pedeapsa cu moartea din programul său, „chiar dacă”, a spus ea la acea vreme, „francezii ar putea să o reinstituie prin intermediul unui referendum de inițiativă populară”.
Ea a denunțat de mult timp așa-numitele avorturi „făcute din comoditate” și cerut în mod repetat ca întreruperile voluntare de sarcină să nu fie compensate financiar de stat. Candidata RN a vizitat Polonia în decembrie 2021, când aliatul ei, premierul Mateusz Morawiecki, tocmai aprobase legea care stabilește că avortul nu mai poate fi efectuat decât dacă sarcina este rezultatul unui viol sau dacă pune în pericol viața femeii însărcinate.
La momentul respectiv, Le Pen a susținut că „în acest caz, avortul nu este interzis în Polonia”.
Ungaria lui Viktor Orban, un alt aliat și model al lui Le Pen, a semnat în octombrie 2020, alături de alte 31 de țări, un apel în care se afirmă că „nu există un drept internațional la avort și nici obligația statelor de a finanța sau de a facilita avortul”.
La începutul lui 2022, Marine Le Pen s-a opus prelungirii termenului limită pentru avort de la 12 la 14 săptămâni. În proiectul său, ea apără „natalitatea franceză” și propune un împrumut cu dobândă zero de 100.000 de euro pentru cuplurile sub 30 de ani, care va fi transformat în donație, cu condiția ca acestea să facă un al treilea copil.
Într-o declarație făcută la Sciences Po, în 2012, Marine Le Pen a arătat că ignoră problema sexismului în școli, scrie Le Monde. „Trebuie să încetăm să creăm probleme acolo unde nu există”, a spus ea.
Candidata RN spune că este feministă, dar se opune „războiului din tranșee împotriva bărbaților”. În ceea ce privește mișcarea de eliberare #metoo, ea consideră că „trebuie găsit un echilibru”. Le Pen se declară împotriva feminizării funcțiilor – „o găsește urâtă” – și nu are în vedere menținerea unui minister al drepturilor femeii.
Deși a respins legile privind paritatea în politică și în afaceri, ea spune că a evoluat. În 2012, considera „grotescă” „promovarea femeile doar pentru că sunt femei”. Pe 7 martie, a recunoscut însă că, „în practică, această lege a permis, fără îndoială, femeilor să iasă în evidență”.
Marine Le Pen a vrut să desființeze parteneriatul civil în 2016 și s-a opus căsătoriei pentru persoanele de același sex. Încă privește cu ostilitate adopția de către cuplurile de același sex, observă cotidianul francez.
În ceea ce privește inseminarea artificială, ea a vrut să o limiteze la cazurile de infertilitate printre cuplurile heterosexuale. Acum, că legea a fost adoptată, Marine Le Pen a răspuns ceva mai moderat revistei Elle, pe 10 martie: „Societatea o cere, nu mă voi opune, nu cred că un copil crescut de două femei este mai puțin bine crescut decât altul”.
Cu privire la drepturile homosexualilor, Le Pen spune că acestea „nu sunt respectate într-o serie întreagă de zone fără lege din Franța”, o referire la musulmani.
Dar la alegerile regionale din iunie 2021, RN a publicat o broșură care prevedea eliminarea subvențiilor pentru asociațiile care luptă împoriva discriminării, organizații care fac eforturi să explice chestiunea identității de gen, care luptă împotriva rasismului și homofobiei sau care ajută imigranții. Europarlamentarul RN Thierry Mariani, un apropiat al lui Marine Le Pen, a adăugat pe listă asociațiile care „promovează anumite comunități”, referindu-se la persoanele LGBT.
Marine Le Pen compară așa-numitele mișcări „woke”, care luptă pentru drepturi egale, cu „Ku Klux Klan”. Ea i-a denunțat pe membrii acestor mișcări ca pe „adevărații separatiști„ și „neo-rasiști”, și a promis să pună capăt oricărei pocăințe pentru războiul din Algeria sau genocidul din Rwanda.
Un stat autoritar și o reducere a mecanismelor de echilibru
Candidata RN crede că o represiune sporită este singura modalitate de a reduce delincvența. În ciuda discursului său privind puterea de cumpărare, lupta împotriva insecurității și a imigrației rămân pilonul central al programului său. Capitolul este inspirat de poziția Asociației Profesionale a Magistraților, un mic sindicat de extremă-dreapta înființat în urma alegerii lui François Mitterrand.
Marine Le Pen nu vrea doar să crească numărul de polițiști și jandarmi, ci și să oblige comunele cu peste 10.000 de locuitori să aibă poliție municipală înarmată și să dea mână liberă forțelor de ordine „fără ca fiecare intervenție, fiecare arestare, să facă obiectul unei contestații”.
Ea nu crede în violența poliției. În timpul manifestațiilor „vestelor galbene”, Le Pen a asigurat că „nu există o problemă reală de violență polițienească”. „Există neajunsuri punctuale, așa cum există printre jurnaliști, politicieni, profesori”, a spus ea. Candidata propune chiar reintroducerea legii din 1970, care prevedea răspunderea penală a participanților la o demonstrație în timpul căreia au fost comise violențe, chiar dacă ei sunt autorii acestora.
Pe lângă creșterea numărului de locuri în închisoare, ea intenționează să generalizeze utilizarea pedepselor minime pentru a obliga judecătorii să le impună și să elimine reducerile automate de pedeapsă.
Le Pen nu prea are încredere în sindicate. Spre deosebire de ceilalți candidați, ea și Eric Zemmour nu au fost invitați la dezbatere de CFDT (Confederația Franceză Democrată Muncii), care consideră că extrema dreaptă „reprezintă un pericol real pentru democrație”.
Candidata vorbește foarte puțin despre sindicate, cuvântul nici măcar nu apare în cele „22 de măsuri pentru 2022”. Ea îi atacă pe cei situați la stânga: „Avem toate motivele să urâm CGT (Confederația Generală a Muncii) și pe (președintele său) domnul Martinez”, a declarat ea în 2020, în timpul mișcării împotriva reformei pensiilor.
O altă contra-pondere în stat este presa. Dar Marine Le Pen vrea să privatizeze sectorul public al audiovizualului și să elimine taxa audiovizuală: este vorba practic despre eliminarea serviciului public și, în special, a France Inter, principalul post de radio din Franța, observă Le Monde.
Pe de altă parte, ea apreciază CNews (echivalentul francez al Fox News), care, în opinia sa, a reinstituit dezbaterea, după ce francezii au fost „spălați pe creier de zeci de ani”.
Uniunea Europeană: un Frexit deloc discret
Marine Le Pen a renunțat oficial să mai spună că susține ieșirea din Uniunea Europeană și din zona euro. Cu toate acestea, ea are în vedere „renegocierea mai multor texte de legislație secundară, sau chiar a tratatelor”.
Câteva exemple: Marine Le Pen vrea să limiteze accesul cetățenilor europeni la beneficiile sociale, să reintroducă controalele aleatorii la frontierele naționale sau să reducă unilateral contribuția Franței la bugetul UE cu 5 miliarde de euro pe an. Toate aceste decizii ar declanșa o procedură de infringement împotriva Franței, cu riscul unor sancțiuni financiare grele și al izolării politice, scrie cotidianul francez.
În ceea ce privește Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Marine Le Pen a pledat întotdeauna pentru părăsirea acesteia. În 2019, a caricaturizat-o ca fiind un cal troian pentru islamul radical.
Ea și-a atenuat poziția în 2020, cerând ca instanțele naționale „să nu mai țină cont de opiniile” Curții, deci de hotărârile judecătorești – și ca Franța să nu mai adere la anumite articole, pentru a putea, spre exemplu, să trimită solicitanții de azil înapoi în țările în care riscă să moară.
Franța s-ar alătura astfel clubului statelor care nu respectă hotărârile de la Strasbourg, cum ar fi Azerbaidjan, Turcia sau Rusia. Această distanțare față de Europa echivalează cu izolarea țării și ar fi de fapt irealizabilă, crede Tania Racho, doctor în drept european la Universitatea Paris-II.
Marine Le Pen se confruntă și cu un alt obstacol: derogările de la tratatul Consiliului Europei înseamnă ieșirea din Uniunea Europeană. Fiecare țară din UE trebuie să fi aderat la CEDO, ceea ce este considerată o „realizare democratică”.
UE include toate drepturile civile și politice din CEDO în Carta drepturilor fundamentale. Rezultatul politicilor lui Le Pen este de aceea un „Frexit” de facto, mai devreme sau mai târziu, scrie Le Monde.
O nouă ordine internațională și alianța cu statele iliberale
Marine Le Pen aspiră în continuare la o nouă ordine internațională în care Rusia ar fi aliatul privilegiat al Franței – ceea ce ea a numit în 2017, de la Moscova, o „noua lume”, întruchipată de Donald Trump și Vladimir Putin.
E adevărat că în ultimele luni, declarațiile au fost mai moderate. „Așteptăm revenirea păcii”, a spus șeful ei de cabinet, Renaud Labaye. Iar Marine Le Pen l-a îndemnat la discreție pe Thierry Mariani, un eurodeputat RN vehement pro-Kremlin, care s-a remarcat prin întâlnirile sale repetate cu Vladimir Putin și Bashar Al-Assad.
Motorul franco-german al UE ar fi complet reformat sau poate chiar desființat. Sfidătoare față de Germania, Marine Le Pen constată, în proiectul său pentru 2022, „o divergență profundă și iremediabilă de opinii cu Berlinul” și precizează că „Parisul va pune capăt cooperărilor angajate din 2017”.
Pe de altă parte, ea s-a apropiat de Ungaria iliberală a lui Viktor Orban. Le Pen a fost primită cu mare pompă de Orban la Budapesta în octombrie 2021, apoi s-a întâlnit din nou față în față cu acesta la Madrid în ianuarie. După ce a obținut un împrumut de 10,7 milioane de euro de la o bancă ungară, ea a difuzat o înregistrare video de susținere a liderului maghiar, care a trecut prin propriile alegeri luna aceasta – pe care le-a câștigat clar.
În Europa, Marine Le Pen își cultivă relațiile cu partidele populiste, suveraniste și de extremă dreapta, cu care lucrează pentru a forma un mare grup în Parlamentul European. Același lucru îl făcea și tatăl ei, în urmă cu mai mulți ani.
„Naționaliști din toate țările, uniți-vă!”, a proclamat Jean-Marie Le Pen în anii 1990, folosind formula naționalistului-revoluționar François Duprat, un negaționist al Holocaustului, fost număr doi în FN. La alegerile europene din 2019, fiica sa s-a afișat cu aliații săi și a trâmbițat sloganul identitar al „Europei autentice”, „Europa națiunilor”.
Cum arată democrația în partidul lui Le Pen
Istoria a arătat că în partidul dinastiei Le Pen nu există o democrație reală. Jean-Marie Le Pen declarat, spre exemplu, cu referire la Bruno Mégret, fostă figură importantă a partidului, că „nu există un număr doi în FN”.
Iar Marine Le Pen a folosit aceeași metodă încă din 2011, alungându-și toți adversarii, scrie Le Monde. „Frontul este Marine”, spunea europarlamentarul Gilbert Collard.
Florian Philippot, fost vicepreședinte al Frontului, dar și Marion Maréchal, nepoata lui Marine Le Pen, au plătit prețul pentru exprimarea unei opoziții în partid.
„Marine Le Pen nu a ezitat să își impună linia și strategia împotriva curentului de idei din care făceam parte, inclusiv în mod foarte dur”, acuza, în martie, Marion Maréchal. Apropiații ei au fost de asemenea eliminați din cercurile de decizie. Pentru Nicolas Bay, membru suspendat al RN, care l-a susținut în campanie pe Eric Zemmour, gruparea lui Le Pen „este mai degrabă o sectă decât un partid politic matur”.
Înainte de a-i încredința conducerea lui Jordan Bardella – în urma candidaturii la prezidențiale – Marine Le Pen s-a asigurat că a fost realeasă în fruntea acestuia la congresul de la Perpignan din 4 iulie 2021, cu 98,3% din voturi – nu a existat niciun vot împotrivă, doar voturi albe sau nule.
Modul de funcționare al partidului are doar aparențe de democrație electorală, dar fără o dezbatere internă reală, fără o democrație reală, se plâng adversarii săi. Asta în condițiile în care sub cea de-a cincea republică, șeful statului concentrează în mâinile sale aproape toate pârghiile puterii. Un vis pentru Le Pen, observă Le Monde.