ComenteazăClaudiu, 33 de ani, trăiește de cinci ani la Berlin și este asistent medical la unul dintre cele mai mari spitale din oraș, la secția de chirurgie. În România locuia în Drobeta-Turnu Severin, unde și-a căutat de lucru după ce a absolvit școala postliceală sanitară. Nu și-a găsit pentru că nu avea relații și nu voia să ofere mită în schimbul unui loc de muncă, spune el. Așa că a învățat limba germană, și-a luat certificatul B2 și a venit la Berlin, unde s-a angajat imediat.
Votează pentru că vrea să vadă niște schimbări în sistemul medical din România. „În primul rând să se intre pe merite în orice funcție din țară”, spune Claudiu.
Pentru că aici [în Germania] oricine intră, după ce știe și după ce a învățat; nu intră că e fiul lui cutare sau că e rudă cu nu știu cine. Aici, dacă știi, rămâi pe postul respectiv. Dacă nu, pleci.
Claudiu, 33 de ani
El spune că cel mai mare câștig pe care l-a avut în Germania a fost respectul, pentru că în România nu s-a simțit niciodată respectat. „Multe trebuie să se schimbe [în România] ca să mă întorc. Să fim cel puțin la jumătate cât suntem aici. Am verișori care lucrează ca asistenți și n-au ce le trebuie. Și mă uit la părinții mei, că nu-și găsesc medicamente pentru bolile ce le au. Toată lumea se vaită că intră într-un spital și iese mai bolnavă decât e.”
O justiție mai bună
Florin și Ruxandra au votat pentru că își doresc „să funcționeze mai bine justiția” în România. Au plecat din țară acum un an și jumătate, când au primit o ofertă mai bună de job la Berlin, unde lucrează amândoi în IT.
Locuiau în București, în sectorul cinci, și aveau nemulțumiri în viața lor de zi cu zi, de la interacțiunea cu funcționarii de la ANAF până la gunoaiele de pe stradă. Ruxandra a ieșit la primele proteste împotriva OUG 13, dar mai târziu nu s-a mai dus, pentru că a simțit multă confuzie în rândul protestatarilor.
În ultimul timp, Ruxandra spune că România s-a schimbat în bine și că a observat asta la ANAF, unde funcționarii au fost mai amabili. Nu și-au făcut planuri să se întoarcă în România, dar nici nu exclud posibilitatea asta, pentru că nu se simt încă „settled” în Germania.
„Să putem să trăim și să ne simțim bine în țara noastră”
Marian e din satul Gighera, județul Dolj, și trăiește în Germania din 2009. „Am plecat pentru un trai mai bun, noi fiind de la țară n-avem mare posibilitate acolo.”
Înainte să vină în Germania, a lucrat în construcții fără acte în Italia, Franța și Belgia, apoi a reușit să strângă bani, „să facă rost de o încăpere” și să-i aducă în Germania pe soția lui și pe primii lor doi copii, care s-au născut în România.
În prezent, lucrează cu contract de muncă în construcții și are cinci copii, dintre care ultimii trei s-au născut în Germania – cel mai mic are doi ani și jumătate, iar cel mai mare, 18, și lucrează împreună cu tatăl său.
„Votez pentru o schimbare, toți ne dorim cândva să plecăm acasă, nu să îmbrătrânim aicea”, spune Marian.
„Și atunci toți [suntem] cu speranță să avem locuri de muncă, să putem să trăim și să ne simțim bine în țara noastră.”
Cei doi copii mai mari ai lui Marian, care s-au născut în România, vorbesc mai bine limba română decât cei născuți în Germania. „Română nu [vorbesc] prea bine gramatical, dar se descurcă. Mai facem lecții cu ei acasă. Și ăsta e motivul pentru care ieșim la vot.”
Marian spune că de când trăiește în Germania a câștigat „o altă cultură, o altă lume”.
„Ești respectat pentru ceea ce faci, dreptul tău nu ți-l ia nimeni atât timp cât lucrăm legal și ne plătim taxe ca fiecare cetățean german. Cam așa ar trebui să fie și la noi cum e aici: să fii respectat și să ai dreptul tău.”
„Votul e singura modalitate pe care o avem să schimbăm ceva dacă suntem nemulțumiți”
Adrian și Raluca, care au 37, respectiv 36 de ani, locuiesc de patru ani în Germania, unde lucrează în IT. „Votul e singura modalitate pe care o avem să schimbăm ceva dacă suntem nemulțumiți”, spune Adrian.
El spune că erau „privilegiați” în România, unde aveau joburi și salarii bune, dar și-au dorit o „aventură” și acesta a fost motivul plecării lor. Raluca a văzut însă că la Berlin are o calitate a vieții mai bună. „E un concept de care nu știam înainte să vin”, spune ea.
„Avem servicii mai bune, piste de biciclete, mergem cu bicicletele, aerul e mai curat decât în București.”
Adrian spune că de când trăiesc în Berlin „s-au liniștit”, pentru că viața și traficul din București îi agitau. El descrie viața în Germania printr-un singur cuvânt: „Decență”.
„Ne doare sufletul pentru România”
Natalia și Ion, cetățeni români și din Republica Moldova, votează la Ambasada României la Berlin împreună cu fiul lor, Marc, în vârstă de doi ani. „La fel cum ne doare sufletul pentru Moldova, ne doare sufletul pentru România”, spune Natalia, 30 de ani.
Acum trei săptămâni, au stat șase ore și jumătate la coadă ca să voteze pentru Republica Moldova și erau pregătiți să aștepte câteva ore bune ca să voteze pentru România.
Spre surprinderea mea, nu e nicio coadă, nu știu de ce alți cetățeni sunt așa pasivi.
Ion, 31 de ani
Ion n-a locuit niciodată în România, dar Natalia a studiat la Brașov Comunicare și relații publice. S-a mutat în Germania acum patru ani și lucrează la o firmă de contabilitate. Ion e electrician.
Cei doi au votat pentru Maia Sandu la alegerile prezidențiale pentru Republica Moldova, dar urmăresc și situația politică din România. „E la fel ca în Moldova, doar la noi a fost mai grav un pic”, spune Natalia. După ce închid reportofonul, Ion mă întreabă: „Cunoașteți de ce oamenii din România sunt așa pasivi?”.