ComenteazăCuprins:
Ce arată sondajele
În ultima duminică a lunii august, Armin Laschet, candidatul pentru funcția de cancelar din partea creștin-democraților lui Angela Merkel (CDU), era încă optimist.
La puțin timp după ora 22.00, Laschet a ieșit încrezător din dezbaterea televizată purtată împotriva principalilor săi adversari politici – social-democratul Olaf Scholz și ecologista Annalena Baerbock.
Aliații săi conservatori, inclusiv Volker Bouffier, guvernatorul statului Hesse, îi erau aproape și erau convinși că performanța candidatului CDU va determina soarta alegerilor și va oferi un avantaj creștin-democraților, în momentul acela conduși în sondaje de social-democrați.
Apoi, au venit rezultatele sondajelor de după dezbatere. Pe primul loc: Scholz. Pe locul doi: Baerbock. Pe locul trei: Laschet.
A doua dezbatere, organizată după câteva săptămâni, nu a schimbat prea multe. Social-democratul a convins iarăși mai multă lume, în ciuda faptului că a fost pus în dificultate de atacurile mult mai dure ale lui Laschet.
A fost dovada că sfârșitul verii i-a făcut pe germani martorii unei drame politice: eroziunea rapidă a unui partid istoric al Germaniei.
În ciuda faptului că au controlat cancelaria țării timp de 16 ani, mulțumită Angelei Merkel, CDU și partenerii bavarezi din CSU mai adună acum, în sondaje, doar aproximativ 22% din voturi. În 2017, la precedentele alegeri, conservatorii câștigaseră 33% din voturi.
Iar Laschet, candidatul pentru șefia guvernului, a fost complet incapabil să convingă oamenii.
Diferența dintre creștin-democrați și social-democrați (SPD), care conduc sondajele cu aproximativ 25%, nu este foarte mare, iar scrutinul ar putea oferi unele schimbări. Dar simplul fapt că CDU a scăzut așa de mult va avea consecințe pentru partid, pentru direcția sa și pentru felul în care va derula viitoarele campanii electorale.
Întrebarea pe care și-o vor pune strategii CDU este cum anume a reușit Olaf Scholz, epitoma politicii plicticoase, să se transforme într-un star al campaniei, în competiția cu Laschet.
Uniunea – așa cum mai este numită alianța de centru dreapta dintre CDU și sora ei bavareză, CSU (Uniunea Creștin-Socială) se află în fața unui dezastru. Iar cauzele, scrie Der Spiegel, au legătură atât cu cele două partide, cât și cu Laschet.
Dar și cu dominația lui Merkel asupra politicii germane în ultimele două decenii.
Multe s-au schimbat în politica germană în ultimii ani. SPD a suferit propria eroziune – care a început însă înaintea CDU – Verzii au devenit o forță politică importantă, în vreme ce Alternativa pentru Germania (AfD) a apărut la extrema dreaptă a spectrului politic.
În tot acest timp, Uniunea rămăsese un bastion de stabilitate.
Acest lucru a contribuit substanțial la imaginea republicii în general, un amestec tipic german de stabilitate și predictibilitate care a fost fundamentul pentru succesul economic și politic.
De aceea, în joc se află mai mult decât soarta unui singur partid și a candidatului său, observă Der Spiegel.
„Ce veți face la guvernare?”
Problemele campaniei conservatoare au fost vizibile într-un eveniment electoral din orașul Osnabrück, din nord-vestul țării.
În fața unui reporter al revistei Focus, Laschet nu a reușit să explice foarte concret ce anume are de gând să facă odată ajuns la șefia guvernului. Candidatul Uniunii a asigurat că va avansa digitalizarea și va „transforma rapid administrația publică”.
Apoi, a adăugat el, va avea grijă ca Germania să își atingă țintele climatice, în vreme ce țara va rămâne totuși o putere industrială.
„Există și un al treilea lucru?”, a întrebat jurnalistul? Laschet a rămas pe gânduri. „Hmm”, a spus el, „ce anume o să mai facem?”.
E neclar dacă i-a venit ceva în minte, dar s-a grăbit totuși să adauge: Vom prezenta un plan în 100 de puncte… 100 de zile, la momentul potrivit”, a spus candidatul.
În ultimii 16 ani, CDU a fost o adevărată mașinărie de campanie, profesionistă, eficientă și fără greșeli. Competitorii politici nu au reușit să țină pasul. De data aceasta, partidul a uitat toate lecțiile.
Iar Laschet, scrie Der Spiegel, a părut complet depășit de situație.
Aliații săi au încercat să convingă lumea că Laschet, lipsit de charismă și de abilitate, este de fapt sincer și autentic, că nu vrea să se schimbe și să joace un rol doar pentru că el candidează pentru o funcție importantă.
Problema este că până de curând, aceeași oameni vindeau autenticitatea lui Laschet ca pe un atu în campanie.
Metoda Merkel
În cei patru ani pe care i-a petrecut în funcția de guvernator al landului Renania de Nord-Westfalia, Laschet s-a comportat mai degrabă ca un șef de stat decât ca un șef de guvern.
A încercat să evite conflictul politic și i-a lăsat pe miniștrii săi să se ocupe de probleme. De obicei, a ales să vorbească doar pe chestiunile cu adevărat controversate, când nu mai putea evita intervenția.
Este o metodă prin care Angela Merkel a condus țara în ultimii 16 ani.
Laschet, scrie Der Spiegel, a crezut în mod eronat că poate copia rețeta. Ceea ce a uitat însă a fost faptul că în momentul în care Merkel a ales această strategie, ea era deja instalată la șefia guvernului de câțiva ani.
Când a candidat pentru realegere în 2013, strategia sa electorală, cu un mesaj de genul „cu mine știți ce veți alege”, a fost mai mult decât suficientă.
Dar pentru oamenii din afara landului pe care îl guvernează, Laschet era mai degrabă un necunoscut. Iar ce știau despre el nu era în mod neapărat convingător.
Când candidata aleasă de Merkel – Annegret Kramp-Karrenbauer – s-a dovedit incapabilă să conducă CDU și s-a retras, acum un an și jumătate, Laschet a văzut că are o cale deschisă.
El a înțeles că odată ce va deveni președintele CDU va fi aproape automat și candidatul Uniunii pentru șefia cancelariei. Apoi, a presupus că odată ajuns candidatul Uniunii va deveni și cancelar, din simplul fapt că partidul este cel mai puternic.
La momentul respectiv, calculul lui părea corect. SPD era la pământ, iar Verzii luptau pentru locul doi.
Laschet, scrie Der Spiegel, s-a comportat ca și cum ar fi acceptat o moștenire politică, nu ca și cum ar fi intrat într-o cursă pentru a câștiga voturi.
Abordarea sa, scrie revista germană, nu prea are multe lucruri în comun cu ceea ce presupune o democrație.
Când partidele nu mai sunt relevante pentru societate
În campanie, Laschet s-a ghidat aproape exclusiv după tradiția politică a partidelor germane.
Asta ar fi funcționat în trecut, când partidele erau mai mult sau mai puțin reprezentative pentru societate. Acum însă, acest lucru nu mai este valabil. Partidele sunt mult mai puțin semnificative decât erau odinioară, scrie Der Spiegel.
Pentru candidați, nu mai este suficient să își convingă doar membrii de partid. Au descoperit-o inclusiv coliderii SPD, Saskia Esken și Norbert Walter-Borjan, care au ales să nu candideze pentru postul de cancelar și să îl lase în locul lor pe Olaf Sholz, adică chiar omul pe care îl învinseseră în lupta pentru șefia partidului.
Aceasta a fost de fapt o altă eroare a lui Laschet: convingerea sa că ar putea să aibă succes, folosind instrumentele unei ere politice apuse.
Alternative ar fi fost. Guvernatorul Bavariei Markus Söder a fost văzut de un număr important de membri CDU drept un candidat mai bun decât Laschet. În cele din urmă, conducerea CDU l-a ales pe Laschet.
Făcând această alegere, conducerea partidului a ales să ignore sondajele de opinie, care arătau că Söder este mai popular.
Posibil relevant a fost faptul că doi dintre cei mai puternici susținători ai lui Laschet, Volker Bouffier și Wolfgang Schäuble, au 70, respectiv 79 de ani.
CDU, scrie Der Spiegel, a lăsat doi oameni ai trecutului să îi determine viitorul.
Un alt Laschet
Armin Laschet a fost văzut mai mereu ca un conservator modern. A fost ministru al integrării în Renania de Nord-Westfalia, într-un moment în care mulți din propriul partid credeau că integrarea este un concept de propagandă.
El a stat alături de Angela Merkel în timpul crizei refugiaților. Dar când vine vorba despre obiceiuri politice și stil, scrie Der Spiegel, Laschet aduce aminte mai degrabă de un înțelept de modă veche al satului.
La începutul lui septembrie, spre exemplu, cabinetul landului său s-a reunit pentru a 3.000-a oară. Nu numai că cineva a ținut numărătoarea, dar guvernatorul a considerat că este nevoie de o oportunitate foto pentru jurnaliști.
Laschet nu a fost mereu așa de legat de tradiție. În anii 90, era consilier al CDU în Aachen și lucra totodată pentru Rita Süssmuth, președinta parlamentului federal.
Socrul său era șeful unei edituri, așa că Laschet a îndeplinit la un moment dat și rolul de redactor-șef al ziarului catolic Aachener Kirchenzeitung. Odată ajuns la șefia ziarului, el l-a transformat, făcându-l mai politic și mai incisiv.
Era la fel de clar și în alte dezbateri.
A cerut intervenții umanitare ale armatei germane. „Intră asta cumva în contradicție cu Predica de pe Munte?”, a întrebat el. A criticat violența împotriva refugiaților și a acuzat tabloidele că incită la rasism.
Conflictul îi făcea bine. Laschet a criticat figuri publice, fie că erau lideri ai Bisericii Catolice sau jurnaliști. Fosta șefă, Rita Süssmuth, a declarat recent că Laschet era „o forță a reînnoirii”.
Acest lucru, observă Der Spiegel, pare să fi dispărut acum.
El a vorbit în campanie despre necesitatea eliminării birocrației, despre grijile privind eliminarea cărbunelui din industrie, dar nu a oferit o viziune clară pentru Germania. A vorbit despre schimbările climatice, dar nu prea mult, iar platforma sa politică nu a fost una ambițioasă.
Echipa de oameni politici cu care s-a înconjurat i-a semănat de la bun început. Patru bărbați, patru femei, oameni din vestul și estul țării, unul dintr-o familie de imigranți, altcineva din Bavaria – Laschet a făcut tot posibilul să evite orice controversă în această privință. Oamenii, scrie Der Spiegel, nu aveau nici charismă, nici emoție.
De fapt, la un moment dat, Laschet pare să fie decis că este imposibil să fie ales pe baza îndrăznelii și a originalității.
Faptul că Laschet nu este o locomotivă nu a scăpat oamenilor din partid. Acum, mulți candidați CDU au ales să nu mai folosească posterele de campanie ale lui Laschet, de teamă că acesta va trage în jos și șansele lor.
Un hohot de râs într-un moment nepotrivit
Laschet s-a remarcat printr-o revenire în forță pe prima scenă politică, din situații aparent imposibile.
El a stat patru ani în parlamentul federal, înainte de a pierde alegerile în 1998. A plecat în Parlamentul European, care de multe ori însemna sfârșitul carierei, dar în 2005 s-a întors ca ministru al integrării în Renania de Nord-Westfalia.
În 2010, a pierdut câteva bătălii, inclusiv cea pentru șefia regională a partidului. Apoi, în 2017, părea că va pierde alegerile pentru postul de guvernator în fața social-democratului Hannelore Kraft. Dar le-a câștigat.
A repetat apoi performanța, câștigând alegerile pentru șefia partidului, apoi pe cele pentru candidatura la postul de cancelar. Convingerea sa că de obicei obține ceea ce își dorește pare să fi fost o nouă eroare a lui Laschet.
Candidatul CDU a subestimat importanța funcției de cancelar, așa cum a făcut-o probabil și candidata Verzilor, Annalena Baerbock, care a fost pe val, înainte de a cădea în sondaje.
Luna iulie i-a oferit lui Laschet o oportunitate. Inundații dezastruoase au lovit landul său și pe cel învecinat, Renania-Palatinat, mulți oameni au murit și mai mulți au rămas fără case.
Laschet ar fi putut să se prezinte ca un manager de criză, capabil și dornic să se implice în teren. Dar lucrurile nu au mers așa.
Într-un moment în care președintele german Frank-Walter Steinmeier dădea o declarație în care oferea condoleanțe și încuraja oamenii, Laschet a putut fi văzut în spate în timp ce râde. Clipul video a făcut înconjurul țării.
„Soarta celor afectați, despre care am auzit în multe discuţii, este importantă pentru noi. Cu atât mai mult regret impresia creată printr-o conversație. A fost nepotrivit și îmi pare rău”, a scris ulterior Armin Laschet, pe Twitter. Dar răul fusese deja făcut.
Lupta pentru viitoarea direcție a partidului
Sondajele nu arată bine pentru CDU/CSU și chiar dacă, printr-o minune, Uniunea ajunge să primească mai multe voturi decât SPD, situația tot nu este roză.
Alegerile reprezintă în mod evident un punct de cotitură pentru partid, iar pregătirile pentru autopsie au început deja.
Markus Söder nu a încetat să se prezinte drept alternativa la Laschet. Dacă Laschet va prelua cancelaria totuși, Söder îi va face viața dificilă din Bavaria. Dacă Laschet pierde, Söder va încerca să preia șefia Uniunii.
Friedrich Merz, învins de Laschet în lupta pentru șefia partidului, a preferat să rămână discret. Dacă Laschet va câștiga, el va primi probabil un minister, dar dacă acesta va pierde, atunci Merz se va gândi la șefia CDU. În ecuație mai sunt ministrul sănătății, Jens Spahn și Julia Klöckner, ministrul agriculturii.
Lupta pentru viitoarea direcție a partidului s-ar putea dovedi chiar mai dură decât cea pentru poziții.
În următorii ani, și probabil în următoarele decenii, politica din Germania va fi dominată de schimbările climatice, scrie Der Spiegel.
Un partid cu rădăcini creștine ale cărui scopuri sunt păstrarea și apărarea Creației ar putea avea un cuvânt important de spus pe această temă. Doar că multe oportunități au fost pierdute în timpul lui Merkel.
CDU va trebui mai întâi să câștige încrederea alegătorilor pe tema schimbărilor climatice. Și asta inclusiv pentru că aura de invincibilitate și competență a partidului s-a evaporat recent.
Pandemia a costat serios partidul, așa cum au costat și greșelile unor miniștri CDU din această perioadă. Important a fost faptul că unii parlamentari CDU și CSU au profitat de pe urma unor afaceri dubioase cu măști.
Apoi, a venit lupta brutală dintre Laschet și Söder, sfârșită în cele din urmă cu o campanie electorală defectuoasă a partidului.
Alegătorii, scrie revista germană, nu au votat niciodată pentru CDU sau CSU pentru că erau mai plăcuți sau mai atrăgători. Mulți oameni au considerat pur și simplu că aceștia erau de încredere.
Dacă CDU pierde această încredere a alegătorilor, atunci ar putea ajunge într-o criză existențială, precum cea suferită de SPD după 2003, anul în care Gerhard Schröder a reformat sistemul de beneficii sociale al țării, riscând viitorul partidului și subminând principalul lui scop – acela de a aduce justiție socială.
Ce pui în locul CDU?
Mai mult decât oricare alt partid, CDU este strâns legat de istoria țării. Într-un moment în care SPD era preocupat încă de lupta de clasă și nu atinsese statutul de partid major, CDU era ocupat cu reconstrucția țării, sub conducerea lui Konrad Adenauer.
Chiar dacă SPD-ului nu îi convine această constatare, conservatorii, și în mod special cei din CDU, au fost mereu legați de stat. Prin urmare, întreabă Der Spiegel, cine va înlocui CDU dacă el se împiedică?
În primul rând, scena va fi dominată de și mai multă complexitate și confuzie politică. Dacă alegerile vor oglindi rezultatele sondajelor actuale, atunci vremea marilor blocuri politice s-a sfârșit, pe moment.
Această fragmentare vine într-un moment în care marile partide ar putea fi folositoare, prin capacitatea lor de a concentra interese diverse și de a uni puncte de vedere conflictuale. Doar că, pur și simplu, actualul CDU nu mai poate face asta.
Mai există un pericol, crede Der Spiegel.
Într-o situație în care mai multe partide au aspirații de a câștiga viitoarele alegeri, fiecare cu aproape 20% din vot, atunci campaniile electorale vor deveni mai dure, iar tentația populismului, mai mare decât în prezent. Mici nuanțe ar putea decide numele viitorului cancelar.
Germania a fost timp de multă vreme admirată, chiar invidiată internațional, pentru stabilitatea sa politică.
CDU a fost o componentă importantă a acestei stabilități, oferind trei cancelari care au ținut frâiele țării pentru o mică eternitate – Adenauer, Helmut Kohl și Merkel. Asta a produs uneori stagnare, dar și continuitate și stabilitate.
CDU a fost deseori criticat pentru faptul că s-a concentrat pe guvernare. Spre deosebire de SPD, conservatorii au ascuns deseori punctele de vedere contrare, deoarece doreau să mențină puterea politică și să nu facă probleme cancelarului.
Dar precondiția acestui armistițiu era un scor electoral de cel puțin 30%. Modelul pare, prin urmare, depășit.
Acest lucru ar putea avea efect asupra abilității țării de a se reforma. Schimbările sunt deseori însoțite de suferință, cel puțin pentru o parte a societății. Totodată, ele au nevoie de majorități stabile.
Cu cât mai mulți parteneri la masă, cu atât mai mare posibilitatea ca unul să se opună direcției guvernului.
Timp de zeci de ani, CSU – aliatul bavarez al CDU – a demonstrat că poate avea o forță semnificativă, cu doar o mică parte din voturi câștigate. Odată ce alții învață această lecție, compromisul real va fi tot mai greu de atins.
Această concluzie nu e una plăcută, într-un moment în care sunt necesare multe reforme politice.
Pentru a depăși criza climatică, întreaga economie va trebui restructurată, societatea va trebui să se schimbe, oamenii vor fi nevoiți să învețe să trăiască și să lucreze diferit.
Micile compromisuri obținute în negocieri ținute noaptea de politicieni nu vor fi suficiente. De aceea, slăbiciunea Uniunii nu este doar o problemă pentru partid, ci pentru întreaga țară.