Drumul e greu şi la peste 30 de grade pare ca o Golgotă. Fără să ne lăsăm furaţi de peisajul extraordinar al zonei, urcăm cu îndărjire drumul denivelat, din pământ gol, până ajungem la casa cu rufe întinse la soare, care ne face semn că-i locuită. Nimeni nu ştia că venim şi nimeni nu s-a pregătit pentru sosirea noastră, dar asta nu i-a băgat în sperieţi pe cei doi oameni. Rodica Rotar (îi voi spune tanti Rodica) ne-a întâmpinat la poartă ca să ne povestească degajată cum stă treaba cu alegerile de prin partea locului. ”Câţi oameni sunt aici, la dumneavoastră?” (întreb). ”Păi noi, să zicem, că numa noi stăm iarnă, vară. Mai sunt şi alţii care vin numai vara. Io şi soţu stăm aici”. Până de curând trei oameni trăiau la Pădureni. Ei doi şi tatăl Rodicăi, care s-a prăpădit în primăvară.
”Da….cu ce mergeţi la vot?”, întreb curioasă, cu gândul la ziua alegerilor în care ne aflăm, şi pentru că nu văd nicio maşină 4X4 prin preajmă. ”Cu căruţa mergem la vot. Înhămăm caii şi ne ducem”, ne spune femeia.
Faţa ei radiază de bucurie când ne spune că deşi n-are curent şi drumul e rău tare, îi place mult aici. ”Eu am stat 36 de ani în Sibiu şi m-am întors la ţară. Avem o casă în sat, la Slimnic, dar nu ne place”. ”Dar de votat, ştiţi cu cine votaţi?”, întreb. ”Păi ştiu că sunt patru primari”, mai zice tanti Rodica. ”Şi la Consiliul Judeţean?” întreb din nou. ”Nu ştiu că trebuie să votăm şi la Consiliul Judeţean”, mai spune femeia, dar deşi ştie numele unui singur candidat, spune că o să se hotărască atunci când se va uita pe liste.
Ce îşi doreşte tanti Rodica de la Consiliul Judeţean? Un singur lucru, care o arde tare: să se repare drumul . ”Acum îi tare. Să vedeţi când o fost noroi. N-o fost în stare nimeni să bage piatră”, ne spune şi Nicu, soţul femeii. De fapt, pe el primarul îl interesează cel mai mult. ”Ne interesează mai mult primarul, pentru că ne poate face drumul. Ăsta e cel mai mare bai. Drumul şi după aia curentul”, a spus Nicu.
Parcă totuşi problema curentului nu îi doare foarte tare. Rodica şi Nicu s-au obişnuit să aprindă lampa pe gaz în casă, iar de curând şi-au cumpărat şi o lampă solară. Au, însă,  şi televizor pe care îl ”alimentează” cu ajutorul unui generator care funcţionează cu benzină, dar pentru că nu consumă tocmai puţin şi preţul benzinei e aşa cum e, nu-l prea pun în funcţiune. ”Dar de unde ştiţi care sunt candidaţii la Primăria Slimnicului?” (întreb din nou). ”Am mai vorbit cu oamenii din sat (n.r. Slimnic), am văzut afişele” mai spun cei doi, care speră că cel care va ajunge să ocupe scaunul Primăriei va rezolva problema drumului. ”Câteodată îţi e şi milă de animalele ăstea, că doar în sat trebuie să te duci să-ţi iei una alta. N-avem ce face”, mai spune tanti Rodica.
Dincolo de toate acestea, cei doi pădureni par să-şi fi pierdut speranţa. ”Cu alegerile nu ştim. Nu avem nicio speranţă”, dar adaugă repede că în ciuda dezamăgirii pe care o simt, n-au lipsit niciodată de la vot. Indiferent că a plouat, a fost zăpuşeală sau noroi. Au mers de fiecare dată, la fel cum fac şi la alegerile din iunie 2012: ”Mâncăm un picuţ şi după ce mâncăm o luăm la vale…”.

Urmărește-ne pe Google News