Alegeri SUA. Dreptul la avort, inflația și imigrația, teme esențiale în lupta Trump-Harris. Interviu cu Emanuela Ignățoiu-Sora, lector asociat la Universitatea din București

Pentru a dezbate temele electorale americane, analizate prin lupa războiului cultural, Libertatea a realizat un interviu cu Emanuela Ignățoiu-Sora, lector asociat la Facultatea de Științe Politice (Universitatea din București). Ea are un doctorat în studii juridice obținut la European University Institute. 

Emanuela Ignățoiu-Sora este pasionată de viața politică a Americii de când a audiat, în calitate de bursieră Erasmus la Universitatea Jean Moulin Lyon 3, un curs despre constituționalismul american.  

Temele politice de interes pentru electoratul american

Libertatea: Care sunt temele politice care interesează electoratul american în această perioadă de campanie electorală? 

Emanuela Ignățoiu-Sora: Dacă ne uităm la sondaje și la discuțiile electorale, putem spune că dreptul la avort este una din temele majore. Dar eu aș spune că o temă și mai importantă în acest moment și care influențează major peisajul american electoral este situația economică. Dacă ne uităm înapoi înspre 2016, când candidații pentru președinție au fost Donald Trump și Hillary Clinton, America era pregătită să meargă spre o agendă progresistă. Asta s-a văzut în voturile pe care le-a luat Bernie Sanders în etapa alegerilor interne (primaries) din rândul democraților. Țara era pregătită să meargă înspre stânga, și pentru că nu s-a întâmplat acest lucru, faptul că foarte mulți votanți au votat cu dreapta republicană trebuie înțeleasă și ca o reacție la nominalizarea unui candidat (Hillary Clinton) care nu corespundea cu preferințele progresiste ale unei părți importante a electoratului. Desigur că e doar o explicație pentru o situație, de altfel, complexă care a făcut ca Trump să câștige în 2016 și Hillary Clinton să piardă. Dar aceste schimbări de preferință ale electoratului și nealinierea dintre dorințele votanților și politicieni au rămas și s-au manifestat frecvent din 2016 încoace.

Recomandări

Ce nu s-a văzut la TV la Consiliul PNL. Liberalii încep cu stângul campania prezidențială: demoralizați, dezorganizați, dar puși pe glume

SUA trece printr-o perioadă de schimbări profunde, structurale, și e important să ținem cont de aceste prefaceri ca să înțelegem alegerile politice de acum. 

Ca să ne întoarcem la dreptul la avort, e o temă importantă care mobilizează mult femeile. Avem un sondaj de la Wall Street Journal din aprilie 2024 potrivit căruia dreptul la avort reprezintă o temă majoră pentru femeile care locuiesc în zonele suburbane din statele indecise (swing states). 

Dreptul la avort, o problemă care stârnește dispute aprinse în societatea americană

Avortul e o temă care aparține în același timp războiului cultural fără de care nu putem înțelege alegerile din America. Cât de puternică este această luptă între stilul de viață modern și cel tradițional în SUA față de Europa, unde progresismul nu a întâmpinat o rezistență atât de puternică? 

Dreptul la avort nu a fost mereu o temă politizată. La puțin timp după Roe v. Wade, potrivit unui sondaj din 1977, 39% dintre republicani erau de părere că avortul ar trebui permis în toate circumstanțele, spre deosebire de doar 35% dintre democrați. Și dacă prima-doamnă Betty Ford (Partidul Republican) era de părere că decizia Roe v. Wade era „extraordinară”, pe atunci tânărul Joe Biden considera că în acel caz, Curtea Supremă „ar fi mers prea departe”. Ce vreau să spun e că părerile cu privire la avort au fluctuat și că politizarea pe această temă e totuși destul de recentă. Odată cu decizia Dobbs din 2022, dreptul la avort nu mai e protejat la nivel federal și vedem extinzându-se atât inițiativele legislative de restrângere/interzicere, cât și mișcări de mobilizare atât din partea celor care vor reîntoarcerea la Roe v. Wade și la recunoașterea dreptului la avort, cât și a celor care ar vrea o interzicere totală. E o efervescență pe toate planurile și în toate direcțiile: dacă democrații vorbesc despre libertate și dreptul femeilor asupra propriului corp, odată cu cei trei judecători numiți de Trump, mișcarea conservatoare a prins și mai mult curaj și o parte dintre ei visează la întoarcerea spre un trecut nostalgizat, pentru că nu putem spune că a fost întru totul real sau că a fost lipsit de probleme, care este extrem de problematic, de fapt (segregare, lipsa drepturilor civile etc), dar la care tânjesc mulți dintre aceștia: în care femeile stăteau acasă și aveau ca principală grijă să facă copii și să se îngrijească de case și soți – de altfel, vedem o creștere pe social media a trendului #tradwife – a femeilor care cred în (sau cel puțin afișează) roluri tradiționale de gen. La unul din mitingurile sale electorale, Harris a declarat că „nu ne întoarcem în trecut” („we are not going back”) și una din modalitățile prin care putem rezuma alegerile din 2024 e între întoarcerea în trecut (reprezentat de Trump) și posibilitatea de a-ți imagina un (altfel de) viitor (Harris). Dreptul la avort este doar unul dintre punctele de expresie ale acestei dihotomii, un mod de a imagina și articula lumea americană care se zbate între aceste două tendințe.

Recomandări

„Violentul” și „Vizitatorul”, cazurile care au pus pe jar Securitatea din Timiș în ultimii ani ai comunismului

În Statele Unite, există un electorat antiavort format inclusiv femei care se opun acestui drept, mult mai bine conturat decât în Europa. Cum vă explicați acest fenomen? 

Aș începe prin a spune că femeile, ca orice alte persoane, au dreptul deplin asupra propriului corp. Nu cred că vreun bărbat și-ar dori ca statul să îi spună când are voie sau nu să ejaculeze. Relația cu propriile corpuri e atât de intimă, atât de puternică, încât trebuie să țină de domeniul libertății. Apoi mai trebuie subliniat că, deși foarte multe femei – printre care mă număr și eu – se declară și militează pentru dreptul la avort, asta nu înseamnă că decizia de avort e luată cu ușurință. Dimpotrivă. Cine și-ar dori să își pună sănătatea în pericol? Să treacă prin dureri agonizante? Avortul nu e o procedură dezirabilă, dar e o procedură care trebuie să rămână legală și accesibilă pentru ca femeile care au această nevoie medicală să o poată accesa. Nu doar în cazuri de viol, incest, de punere în pericol a sănătății mamei, de periclitare a viitoarelor sarcini, dar și din motive economice și sociale. 

Potrivit unui studiu din 2022, 1 din 5 femei britanice care au decis să facă avort au declarat drept cauză costurile ridicate de creștere ale copilului. De altfel, una dintre criticile pe care tabăra pro-choice (pro-alegere) le aduc susținătorilor pro-viață (pro-life – împotriva avortului) e că interesul pentru viață e manifestat doar atât timp cât acea viață e purtată în uter și adusă în lume, după care îngrijirea copilului (concediu de maternitate/paternitate plătit, costuri reduse pentru îngrijirea copilului), interzicerea armelor, interzicerea pedepsei cu moartea – acțiuni care înseamnă protejarea vieții – nu mai fac parte din agenda susținătorilor pro-life. 

Recomandări

Asistenții maternali, condiție nouă pentru a putea activa. Dramele pe care le poate naște modificarea: „Ne gândim la interesul superior al copilului”

Dar ca să ne întoarcem la întrebare,  există o mișcare puternică antiavort, care s-a mobilizat mai ales după Roe v. Wade și care face parte din mobilizarea mai largă antigen pe care o vedem manifestându-se inclusiv în Europa, cu tot felul de actori implicați, din care fac parte și femei. Phyllis Schlafly, ca să dau un singur exemplu, celebra activistă conservatoare din anii ’70 a militat inclusiv împotriva Amendamentului pentru drepturi egale (Equal Rights Amendment), care interzicea discriminarea femeilor. Printre motivele aduse de cei care s-au coalizat în mișcările anti-gen se numără cei trei „n” (așa cum au fost enumerate de către Kuhar și Paternotte în cartea lor din 2017), natură, națiune și normalitate. 

Aceste curente de opinie se manifestă inclusiv în campania electorală de acum și contracararea lor, mai ales în legătură cu dreptul la avort, e una din temele principale de campanie ale Kamalei Harris, care, de altfel, a făcut un tur al universităților și nu numai pentru a susține cauza femeilor de a decide cu privire la propriul corp.

„Tema economică este foarte importantă. Pe fondul pandemiei, prețurile la alimente au crescut mult” 

Trump are o reputație bună în rândul americanilor pe tema economică. Mulți americani susțin că au trăit bine în primul mandat al lui Trump. Așadar, competiția dintre Trump și Harris nu va fi una ușoară.  

Tema economică este, într-adevăr, foarte importantă, deși ea nu a fost atât de vizibilă până de curând în campanie. Pe fondul pandemiei, prețurile la alimentele de bază au crescut mult. 

Prețul la ouă, de exemplu, care e un aliment de bază,  a crescut între ianuarie 2020 și ianuarie 2024 cu peste 94%; acum s-au stabilizat la 40%, dar  tot e o creștere mare pe care votantul o resimte. La fel și prețul benzinei care a crescut, iar America este o țară în care nu prea poți să te deplasezi fără mașină. Deși indicatorii macrostructurali arată că inflația este în scădere, că există numeroase joburi disponibile, americanii nu percep această sănătate a economiei, pentru că ei o resimt altfel în propriile buzunare. 

Vedem că Harris a început să vorbească tot mai mult despre situația economică, în special pe reducerea costurilor la îngrijirile medicale, plafonarea prețurilor în industria alimentară, combaterea sărăciei în rândul copiilor (child poverty) și măsuri astfel încât casele și chiriile să devină mai accesibile. Ea se întoarce astfel la baza ei. Când a candidat în 2020 în primaries, Harris a avut ca temă the kitchen issues și spunea că o interesează temele care îi îngrijorează pe americani seara, atunci când toți membrii unei familii se reunesc pentru cină. 

În același timp, Trump este perceput, în mod paradoxal, ca fiind schimbarea față de Joe Biden. Pentru cetățeanul american există ideea că va fi mai bine decât pe vremea lui Biden. În același timp, există o nostalgie după bunăstarea de pe vremea lui Trump când încă nu se resimțeau suficient de tare efectele economice ale pandemiei. În plus, Trump a beneficiat de măsurile luate de Obama, el moștenise o economie sănătoasă de la Obama, care luase deja măsurile să stabilizeze piața financiară după recesiunea economică, dar cetățenii nu sesisează neapărat toate aceste nuanțe. 

Politicile privind imigrația, în top ca importanță conform votanților

Imigrația este o altă temă electorală importantă și face parte în același timp din războiul cultural. Cum se raportează mai nou America la imigranți? Nu mai este America atât de primitoare ca altădată? 

Imigrația va fi folosită ca un element de atac împotriva lui Harris, dat fiind că, în calitate de vicepreședinte, a primit acest mandat de a se ocupa de cauzele care duc la imigrație. Una dintre primele ei activități a fost un tur în America Latină ca să inițieze noi mecanisme pentru rezolvarea problemelor legate de imigrația ilegală. Avem un sondaj făcut de Pew Research Center, care arată că imigrația este a patra sau a cincea temă ca nivel de preocupare în rândul electoratului american. În același timp, tema este folosită de republicani în campania împotriva democraților pentru că ai state indecise aflate la graniță, precum Arizona, care se lovesc de această problemă și care pot influența votul. În același timp vedem că imigrația a devenit un punct de tensiune și clivaj cultural între imaginea veche, de Americă melting pot, unde imigranții erau nu doar acceptați, dar și doriți, iar țesutul social al Americii avea capacitate de absorbire și noul discurs potrivit căruia imigranții ar fi criminali, persoane indezirabile, pe care America nu le poate gestiona. Vedem, într-adevăr, că există un influx mare de imigranți dinspre America Latină. Venezuela, de pildă, e un stat care dă mari fluxuri de refugiați în ultima vreme. Toată instabilitatea din America Latină duce la o creștere a imigrației. În același timp, majoritatea măsurilor legislative au fost blocate în Congres din cauza luptei politice dintre republicani și democrați. În iarnă a existat un act legislativ extrem de necesar pe imigrație, fusese redactat în mod bipartizan, de către republicani împreună cu democrați, inclusiv sindicatul poliției de frontieră (National Border Patrol Council) aprobase actul normativ, dar, din păcate, Trump a fost cel care l-a blocat pentru a putea folosi tema în campania electorală. Asta înseamnă că avem și un vid legislativ și imposibilitatea de a lua măsuri care să gestioneze numărul de imigranți sau situația umanitară creată. 

În același timp, crește în influență discursul albilor suprematiști care stigmatizează imigranții și proiectează asupra lor toate cauzele pentru care nu funcționează America. 

Imigrația a devenit țap ispășitor, iar asta a făcut ca mecanismele să devină și mai greoaie pentru că, așa cum spuneam, politizarea temei a dus la blocarea inițiativelor legislative. Trebuie menționat că a existat însă dintotdeauna o diferență între discursul adoptat, chiar și în perioada în care SUA se gândea pe sine drept a „big, happy melting pot” (un creuzet încăpător și fericit) și măsurile de restricționare a imigrației care au vizat, pe rând, diverse grupuri de persoane: de exemplu, în 1882 a fost adoptată legea de excludere a chinezilor (Chinese Exclusion Act) și care a rămas în vigoare până în 1943. Deși e o țară constituită prin imigrație, avem acest clivaj între imigranții de dată recentă și cei stabiliți de mai multă vreme și care se tem de schimbările pe care le-ar aduce nou-veniții în termeni de demografie etc. Tensiunea e cu atât mai puternică, cu cât categoria WASP (White Anglo-Saxon Protestants) care a fondat SUA modernă e în declin la nivel demografic, deși persoane WASP dețin în continuare cele mai importante funcții atât la nivel politic, cât și economic. 

Statele mici care pot decide prin electorii lor viitorul președinte al SUA

Există șapte state indecise, despre care nu se știe cum vor vota, fie majoritar republican sau democrat, iar ele devin principalul spațiu pentru bătălia politică. În plus, în America nu rezultatul votului popular este decisiv în alegerea președintelui. Contează în același timp și votul electorilor. Și în aceste state, tot despre un război cultural vorbim? 

Da, avem, de pildă, un exemplu recent când Hillary Clinton a câștigat votul popular, dar a pierdut votul electoral în fața lui Donald Trump. Acest sistem dublu vine din decizia părinților fondatori de a avea un echilibru între nivelul federal și nivelul statelor, între statele mici și statele mari. Statele nu au fost niciodată contopite în federație, au rămas întotdeauna cu o anumită autonomie și de aici provine o anumită tensiune între nivelul statal și cel federal, dar și nevoia de a echilibra puterea dintre diferitele state.

Kamala Harris, de când a început campania pentru președinție, nu a dat interviuri pentru marile canale de televiziune, ci a participat la mai multe mitinguri electorale în diverse state, și multe dintre ele sunt cele indecise (swing states). Harris și Walz (candidatul pentru funcția de vicepreședinte din partea democraților) au avut, de altfel, una din primele participări la un miting electoral în Wisconsin care, deși are doar 10 voturi electorale, e considerat a fi un stat indecis, care, de altfel, a ajutat la înclinarea balanței înspre un președinte sau altul la ultimele alegeri. Georgia e un astfel de stat, care tinde să devină tot mai democrat, și la fel și Arizona, care, deși până de curând un fief republican, a votat tot mai mult cu democrații. Sistemul votului electoral e destul de criticat pentru că duce la paradoxuri, cum e cel de care am vorbit la început: faptul că, deși a câștigat votul popular, Hillary Clinton a pierdut din cauza colegiului electoral. Nu doar că un candidat va lua toți electorii dintr-un stat dacă a primit cele mai multe voturi din acest stat, dar asta înseamnă că în anumite state și votul persoanelor din acele state va avea o pondere mai mare decât în alt stat – aspect care generează inegalități, motive de tensiune, dar care și alimentează masiv strategiile ambelor campanii. 

De ce America rurală este mai sensibilă la mesajele lui Trump

Există în același timp electoratul Americii rurale, care a devenit un electorat care percutează la mesajele lui Donald Trump. Ei sunt pierzătorii globalizării și consideră că elita politică nu i-a mai băgat în seamă. De ce democrații au pierdut acest electorat?

Vorbim despre o diminuare a clasei mijlocii care era coloana vertebrală a Americii. Democrații erau în trecut sprijiniți de clasa de mijloc și au pierdut-o treptat. Wisconsin, de care am vorbit deja, face parte din grupul de state supranumite „Rust Bell” care vota constant cu democrații până la Hillary Clinton, care a pierdut acest electorat și pe care democrații încearcă să-l recupereze. Pe de o parte, electoratul democrat s-a schimbat, pe de altă parte, oamenii din această Centură Ruginie au suferit enorm din cauza globalizării; e o populație sărăcită și în mare parte abandonată. Din cauza schimbărilor globale, prin închiderea fabricilor care produceau bunuri, populația din clasa mijlocie, preponderent albă, nu s-a mai regăsit în politicile democraților și s-a radicalizat în mare parte. Mulți sunt foști votanți ai lui Obama, iar acum votează cu Trump. Alegerea lui Tim Walz ca posibil vicepreședinte e una dintre strategiile democraților de a recupera votanții din state ca Pennsylvania, Michigan și Wisconsin.

Ce înseamnă idei politice progresiste în America? De ce progresismul stârnește scântei puternice peste ocean? 

Sănătatea ca drept universal, reducerea sărăciei în rândul copiilor, să îți permiți accesul la serviciile medicale fără să ajungi la faliment. Acestea sunt câteva exemple de măsuri hulite ca fiind progresiste, cu care mulți americani rezonează de fapt. Rezistența la o agendă progresistă e o expresie a unei discuții mai largi, care caracterizează societatea americană: public vs privat și reducerea imixtiunii guvernului; asocierea măsurilor sociale cu un stat socialist; în același timp avem grupuri de interese extrem de puternice, mai ales în domeniului sănătății, care nu doresc să își vadă profiturile reduse și avem costuri foarte ridicate pentru pacienți. 

Ca să dau un singur exemplu, costul insulinei a scăzut la 35%/lună abia cu semnarea de către Biden în 2022 a Legii de reducere a inflației (Inflation Reduction Act). Prin pachetul legislativ New Deal (Noul Acord), Roosevelt a dus la adoptarea mai multor măsuri care pot fi considerate drept progresiste: Legea privind securitatea socială din 1935 (Social Security Act) prin care se acorda ajutor federal persoanelor în vârstă, Legea privind reglementarea relațiilor de muncă la nivel național (National Labor Relations Act), care proteja sindicatele în negocierile colective; există, în prezent, cel puțin doi politicieni marcanți care promovează mișcarea progresistă: Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez și sunt convinsă că discuția despre rolul progresismului în societatea americană nu s-a încheiat încă.

„În America, ai categorii întregi, cum sunt profesorii, care sunt nevoiți să își ia două-trei joburi ca să trăiască decent”

O cauză pentru care există polarizare în rândul societății americane este inegalitatea socială. Există americani săraci, la limita subzistenței și o pătură a superbogaților care au și putere de influență mare asupra clasei politice americane. În fapt, bătălia economică dintre democrați și republicani este tot una ideologică. 

În America, ai categorii întregi, cum sunt profesorii, care sunt nevoiți să își ia două-trei joburi ca să trăiască decent. Sunt oameni care au două locuri de muncă și care dorm în mașini. Asta îți arată că sistemul, dacă nu e stricat cu totul, are cel puțin disfuncționalități majore.

America e, în primul rând, o țară a miturilor, a creării și perpetuării constante a anumitor mituri, din care cel mai important e visul american, potrivit căruia în această țară a făgăduinței poți să reușești dacă muncești din greu. Și acest mit mai spune că America reprezintă o excepție și că în nicio altă parte din lume nu poți face acest lucru. Dar și miturile pot funcționa ca opioide. În realitate, există și alte formule de succes, relații de parteneriat între stat și cetățeni, în care se iau în calcul și vulnerabilitățile care pot apărea în viața oamenilor. Vulnerabilitatea este un aspect intrinsec al naturii umane. La un moment dat, starea de vulnerabilitate poate să intervină indiferent de situația în care ne regăsim. Prin urmare, există niște limite ale acestui model de succes pe care îl obții doar prin muncă și forțe proprii. Ai nevoie de sisteme care să te prindă și să te susțină în momentul în care tu ești vulnerabil. Iar statul ar trebui  să îți ofere astfel de  metode de sprijin, iar la schimb, tu să contribui la bugetul de stat prin taxele tale. 

America a fost gândită ca un experiment democratic, ca un experiment social. America s-a construit ca un tărâm al individualismului; America s-a construit prin opoziție față de tiranie, ca un spațiu al libertății, iar libertatea înseamnă și orice ar veni dinspre stat. Dar în același timp ai nevoie și de aceste mecanisme care să te sprijine. 

O libertate absolută față de stat ar putea funcționa, deși mă îndoiesc, doar în comunități foarte mici. De altfel, există în America noțiunea de plase de într-ajutorare, prin importanța acordată vecinilor. Cultural vorbind, în America, ajutorul între vecini este extrem de important. E un mecanism social care intervine și care funcționează. Numai că un astfel de mecanism are limite puternice, când vine vorba de metropole, de exemplu. Vecinii nu își pot construi singuri spital, nu se pot opera între ei, decât dacă au urmat școli de medicină – or, aceste școli reprezintă ele însele sisteme statale. E nevoie de niște mecanisme mai puternice la nivel statal. 

În fapt, ceea ce observăm în prezent, în toate temele pe care le-am atins în acest interviu: imigrația, declinul clasei de mijloc, limitele colegiului electoral, este că experimentul american își atinge limitele. Experimentul în forma în care a fost gândit se apropie de implozie. 

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News