ComenteazăPrin adoptarea legii sanatatii mintale.
Deputatii au votat, ieri, fara probleme, proiectul legii privind sanatatea mintala si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, initiata de Mircea Ifrim (PRM). Legea stabileste ca toate persoanele alese in functii de demnitate publica sa se supuna unui control psihiatric.
In categoria persoanelor cu tulburari psihice intra, pe langa bolnavii „clasici”, si persoanele dependente de alcool sau droguri sau care prezinta „alte dereglari” ale activitatii psihice ce pot intra in categoria „tulburari”.
In ce priveste apararea sanatatii mintale, institutiile au dificila sarcina sa limiteze raspandirea atitudinilor si comportamentelor daunatoare, in special abuzul de substante psihoactive, violenta, comportamentul sexual anormal sau pornografia. De asemenea, Ministerul Sanatatii, Academia de Stiinte Medicale si institutele de sanatate publica vor trebui sa stabileasca masuri specifice de identificare a factorilor de risc biologic, psihologic si social la nivelul diverselor grupuri de populatie, dar si la nivelul intregii populatii.
In ce priveste evaluarea sanatatii mintale, deputatii au preferat ca Ministerul Sanatatii sa fie cel care sa stabileasca, prin normele ce vor fi elaborate dupa promulgarea legii, categoriile de persoane ce urmeaza a fi „controlate” la cap pentru a primi avizul de exercitare a unei functii.
Comisia de sanatate va propune ca normele sa se refere la toti cei la care activitatea psihica are insemnatate pentru profesia pe care o desfasoara, adica presedintele Romaniei, ministrii, parlamentarii, dar si profesorii sau magistratii.
Legea mai stabileste ca in evaluarea sanatatii mintale, medicul nu trebuie sa ia in calcul anumiti factori precum politica, situatia economica sau sociala a persoanei, rasa, religia acesteia si nici conflictele familiale sau profesionale. Se vor evita abuzurile si in ce priveste internarea unui bolnav in sanatoriu, internarea silita urmand a fi facuta numai dupa epuizarea incercarilor de internare voluntara si daca medicul stabileste ca persoana e un pericol iminent pentru sine sau pentru alte persoane sau daca prin neinternare s-ar deteriora grav starea bolnavului.
Pacientul sanatoriului dispune si de alte drepturi. Pe langa „recunoasterea ca persoana” si dreptul la viata particulara, bolnavul va avea acces la telefon, la presa, la radio si televiziune, iar conditiile de viata din unitatile spitalicesti vor trebui sa fie cat mai apropiate de „viata normala a persoanelor de varsta corespunzatoare”.