Alianța România Fără Orfani, care reunește peste 30 de organizații nonguvernamentale, trage un semnal de alarmă: peste 93% dintre copii nu au nicio șansă la adopție, din cauza legislației. Organizația propune 5 soluții la problemele din sistemul de protecție a copilului, printre cele mai importante fiind eliminarea gradulului IV până la care se caută rudele copilului adoptabil dar și dreptul gravidei care nu dorește copilul să demareze procedurile de adopție înainte de a naște.
ONG-ul arată că, potrivit ultimelor date statistice publicate, în sistemul special de protecție sunt 56.866 copii dintre care doar 3.273 adoptabili și 1,8% efectiv adoptați.
”Peste 93% dintre copii nu au nicio șansă la adopție din cauza faptului că procesul de declarare a adoptabilității durează nejustificat de mult timp, chiar în condițiile în care termenele s-au scurtat considerabil anul trecut. Astfel, în domeniul protecției copilului, vorbim de probleme sistemice generate. Monopolul DGASPC este nejustificat și creează premise pentru abuz în serviciu și fapte de corupție întrucât dă puteri absolute asupra copiilor din sistem, doar Direcțiile putând dispune modificarea măsurii și creează o relație de vasalitate a Organismelor Private Autorizate (OPA) care depind de protocolul cu DGASPC pentru derularea activităților însă Direcțiile pot refuza discreționar colaborarea”, spun reprezentanții organizației.
În plus, Relația este nejustificată întrucât atât DGASPC cât și OPA sunt licențiate și verificate periodic de un terț, respectiv Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, ambele fiind obligate să respecte aceleași standarde.
”Gradul IV până la care se caută rudele copilului este nerealist întrucât presupune persoane decedate sau de o vârstă mult prea înaintată (stră-stră-bunicul, unchii și mătușile stră-bunicului) sau din afara zonei de interferență a copilului (verii unchilor părinților). Migrarea copilului în sistem produce traume greu sau imposibil de recuperat, în special migrarea de la asistent maternal către centrele rezidențiale pentru a ‘elibera’ asistentul maternal să preia copiii sub 3 ani pe care DGASPC nu îi poate ține în centre. Acest lucru se face însă în detrimentul copiilor întrucât cercetările recente arată faptul că ‘îngrijirea instituțională sau rezidențială pentru un copil, în cadrul căreia se lucrează în schimburi, alterează profund arhitectura cerebrală precum și alte aspecte vitale ale dezvoltării copilului’”, mai spun cei de la Alianței România fără Orfani.
Membrii Alianței România Fără Orfani propun 5 soluții în beneficiul copiilor din sistemul de protecție:
- Intrări alternative ale copiilor în sistem prin încredințare directă la Organismul Privat Autorizat a cărui activitate nu trebuie să depindă de DGASPC. Astfel, managementul de caz va fi obținut exclusiv pe baza standardelor și nu a numirii discreționare a DGASPC.
- Organismele Private Autorizate ar trebui să aibă drept de reprezentare in instanță. De asemenea, orice persoană sau familie interesată de adopția unui copil adoptabil pe care l-a cunoscut ar trebui sa aibă posibilitatea de a depune cerere nominală de adopție, acest lucru fiind în interesul superior al copilului dacă nu este deja în procedură de potrivire cu un adoptator.
- Modificarea gradului de la IV la III atât în L273/2004 cât și în L272/2004 ar duce la reducerea semnificativă a timpului de declarare a adoptabilității fără a afecta dreptul copilului de a crește în familia naturală, integrarea la rudele de grad IV fiind o măsură excesivă și nerealistă.
- Reglementarea clară a plasamentului în vederea adopției. În situația în care este identificată o familie care este dispusă să ia copilul în plasament familial și, dacă copilul devine adoptabil, familia este dispusă să-l adopte, pentru copil este soluția ideală. În felul acesta va beneficia de o familie care să-l iubească din primul moment și să se poarte cu el ca și cu copilul lor (spre deosebire de majoritatea asistenților maternali pentru care copiii sunt ‘obiect al muncii’). În situația în care, urmare a eforturilor de reintegrare în familia biologică sau de integrare în familia extinsă, există o posibilitate în acest sens (cazuri rarisime dar, totuși, posibile), copilul a beneficiat de cea mai bună îngrijire și afecțiune în tot acest timp. Mai mult, părinții de plasament ar putea păstra legătură cu copilul și ar putea să-l sprijine în momente dificile. Alternativ, dacă copilul este declarat adoptabil și este adoptat de familia de plasament, evoluția psiho-motorie a copilului este incomparabil mai bună, șansele de integrare socială maximizate, iar trauma redusă la minim. În Marea Britanie și SUA această procedură este considerată ‘best practice’. România încă o consideră ‘adopție mascată’ și o descurajează, împotriva interesului superior al copilului.
- Adopția directă ar trebui să fie o alternativă legală. În situația în care o femeie însărcinată nu dorește să ucidă copilul prin avort însă nu are posibilitatea să-l crească ar trebui să aibă posibilitatea de a depune o cerere prin care să se demareze procesul de declarare a adoptabilității copilului încă înainte de a se naște astfel încât copilul să ajungă direct la familia adoptivă sau, în cazul în care copilul deja s-a născut, să poată sta la mama biologică până când va merge în familia adoptivă, evitându-se astfel instituționalizarea și migrarea în sistem. Costurile pentru gestionarea cazului în această situație, ar fi, de asemenea, reduse semnificativ.
Soluțiile au fost propuse de membrii Alianței România Fără Orfani și au fost discutate cu membri ai Parlamentului României în vederea îmbunătățirii legislației în domeniu, spune Alexandru Ilie, Director Executiv al Alianței.
Alianța România fără Orfani reunește peste 30 de organizații nonguvernamentale și religioase, firme, persoane publice și private care s-au devotat slujirii nevoilor fizice, psihice și spirituale ale copiilor aflați în dificultate, serviciile acestora incluzând adopția, plasamentul familial, asistența maternală, consilierea și prevenirea abandonului.