Comentează„Kompromatul (încercarea de discreditare – n.red.) la Cătălin Tolontan şi Mirela Neag, care dobândiseră, datorită anchetelor legate de cazul Colectiv, o mare autoritate profesională, arată cât de mult a crescut intervenţia politică în justiţia din România. Redeschiderea cazului politic «10 august», de exemplu, şi amestecul DIICOT într-un proces de presă sunt de neconceput pentru independenţa judiciară – şi iată că se întîmplă”, scrie politologul Alina Mungiu-Pippidi în Adevărul.
Aceasta crede că primarul Băluță trebuia să dea în judecată în civil jurnaliștii de ale căror articole s-a simțit lezat și că dosarul ajuns la DIICOT trebuie declinat de către procurori.
Și aşa, iată-ne cu un caz tipic de presă la DIICOT, de parcă presa ar fi crimă organizată. Ce trebuia să se întâmple? Foarte simplu: declinarea competenţei. E o cauză civilă, nu penală, dar în loc de aceasta au loc investigaţii deja. Pentru că în situaţiile de intervenţie politică în justiţie rezultatul contează mai puţin ca investigaţia, ideea este să ţii victima cu securea deasupra capului cât mai mult timp şi planând ameninţarea credibilă că poţi oricând redeschide dosarul
Alina Mungiu-Pippidi, politolog
Alina Mungiu scrie și de ce crede că jurnaliștii Cătălin Tolontan și Mirela Neag au ajuns ținta procurorilor, dar și a filajelor de presă.
„Cătălin Tolontan şi Mirela Neag sunt asociaţi cu un ziar aflat – printre puţinele – sub proprietate străină. «Libertatea» aparţine trustului media Ringier, cea mai mare companie media elveţiană cu prezenţă internaţională (www.ringier.ro). Diferenţa dintre un asemenea ziar şi presa autohtonă e adesea foarte vizibilă: restul investitorilor străini au cam plecat din presa noastră că nu au făcut faţă concurenţei neloiale, cum bine a spus Bodo Hombach.
De asta sunt mai independenţi ca alţii şi de asta au devenit o ameninţare, şi sunt ameninţaţi de procuratura de la crimă organizată, deşi conform legii acest lucru nu ar trebui să se întâmple.
Alina Mungiu-Pippidi, politolog
„Într-un peisaj de presă atât de falsificat, existenţa unei prese normale – cu proprietari clar şi pe faţă, unde se publică lucruri mai bune sau mai proaste, unde fiecare poate merge să îşi spună punctul de vedere, fiind cu totul la latitudinea ziariştilor ce publică – e un pericol. Nu înseamnă, dacă ziariştii iau masa cu unul care îşi explică punctul lui de vedere, că articolul va reflecta incorect”, adaugă Mungiu-Pippidi.
Tolontan are necazuri nu pentru ce a făcut rău, ci pentru independenţa sa, şi e elocvent faptul că e atacat şi de foştii lui colegi din trustul lui Voiculescu, şi de presa subordonată serviciilor secrete prooccidentale, la fel de intolerante cu presa normală, bună sau rea, dar independentă!
Alina Mungiu-Pippidi, politolog
Pe final, Alina Mungiu-Pippidi reia ideea că DIICOT ar trebui să decline cazul, iar primarul Daniel Băluță să se adreseze instanțelor civile.
„Ca atare, orice ziarişti care nu au grade şi nu sunt corupţi au de ce să se solidarizeze cu Tolo şi Mirela. DIICOT trebuie să decline cazul. Iar pe primarul Băluţă, dacă nu vrea să intre în istorie ca pe unul care foloseşte parchetul în interes politic, îl invităm la judecătorie, ca pe orice cetăţean care a fost poate pe nedrept defăimat de presă. E dreptul omului, după ce îşi retrage denunţul”.
Textul integral, pe Adevărul.