Isi aprind, rand pe rand, lanternele, isi fac cruce si pasesc inauntru. Numai ei si impatimitii potecilor ascunse din Piatra Craiului stiu ca, la 1200 de metri altitudine, in versantul nord-estic al crestei principale a muntelui se deschide intrarea in Pestera din Coltii Chiliilor.
Altarul, cadelnita, zecile de icoane prinse cu grija de stanca si masa pentru acatiste sunt ingrijite cu daruire de fiecare data cand patrula salvatorilor montani are drum prin Coltii Chiliilor. La fiecare drum pe aici, salvamontistii aprind candelele si curata de umezeala fiecare icoana in parte. Spre Coltii Chiliilor nu exista nici o poteca marcata sau un drum care sa fie scris in vreunul din ghidurile turistice ale Pietrei Craiului. Drumul catre capela este greu de batut cu piciorul. Preotii din Zarnesti slujesc la altarul din pestera doar de Inviere si de Craciun. Poarta din lemn a capelei e fixata direct in stanca. Deasupra ei, pe o bucata din lemn, cineva a scris cu vopsea numele lacasului: Capela „Cuvioasa Paraschiva”. Inauntru, in locul unde pestera delimiteaza pronaosul capelei, un caiet sta asezat pe o masa. Putinii turisti care au ajuns aici au scris in caiet mesaje cu dorintele pentru care cauta implinire intre peretii de stanca ai Pietrei Craiului. „Sanatate”, „Spor la invatatura”, „Sarbatori cu bine” sau „Buna reusita la examene” sunt dorintele simple la care tin cel mai mult vizitatorii altarului din pestera. Galeria principala a Pesterii din Coltii Chiliilor are aproximativ zece metri lungime. La capatul ei, un altar amenajat dupa toate canoanele bisericii ortodoxe. „Pestera a fost locuita prima data de zarnestenii care se refugiau acolo de dusmani”, spune Mircea Verghelet, administratorul Parcului National Piatra Craiului. Capela a fost amenajata in secolul XV, in timpul invaziilor otomane.