Alternativa inca neclara

Ieri s-a dat oficial startul fondurilor private de pensii. Intr-o perspectiva destul de indepartata – primele plati se vor face abia peste 20 de ani – acestea sunt intr-adevar o alternativa validata pe experienta multor state la sistemul de pensii de stat. Sistem care, in Romania ultimilor 17 ani, din cauza unei legislatii mereu bulversate, dar si a reducerii numarului de contributori, a provocat severe inechitati sociale. Salariatii romani pot opta pentru unul din cele 13 fonduri acreditate, fiecaruia dintre acestea revenindu-i deci vreo 260.000 de posibili beneficiari. Destul de putini pentru un fond cu adevarat puternic. Desi, trebuie spus, unii ofertanti sunt deja o forta pe piata externa. Cea mai mare hiba insa, inca de la lansare, este aceea ca majoritatea populatiei se afla aproape in necunostinta de cauza. Angajatii nu stiu inca nici mecanismul dupa care functioneaza sistemul privat, nici care sunt fondurile respective, ca sa poata opta in urma unei corecte evaluari si, mai ales, in ce mod vor fi supravegheate acestea de catre stat si cum le vor fi garantate depunerile.

Chestiunea are o importanta vitala pentru oricare salariat, pensia neputand fi privita ca o simpla loterie. Or, sistemul – devenit obligatoriu incepand de ieri pentru toti salariatii sub 35 de ani si facultativ pentru cei intre 35 si 45 de ani ? a si fost impus, fara ca Ministerul Muncii, recte statul roman, dar si fondurile private sa fii informat in detaliu populatia. O populatie in memoria careia se poate ivi confuzia cu alte fonduri private de investitii ce s-au dovedit a fi megaescrocherii: Caritas, SAFI, FNI si chiar unele din FPS-urile desemnate sa administreze celebrele certificate de proprietar. Un inceput prost, zice Murphy, poate sfarsi si mai prost.

Urmărește-ne pe Google News