Manifestaţia în masă a părut a fi cel mai mare protest de acest gen din ultimele 11 luni de război, iar protestatarii au declarat că se simte ca un posibil punct de cotitură, deşi ţara este profund divizată.

Cel mai mare sindicat din Israel, Histadrut, a exercitat presiuni suplimentare asupra guvernului prin convocarea unei greve generale pentru luni, prima de la atacul Hamas din 7 octombrie care a declanşat războiul. Aceasta vizează închiderea sau perturbarea sectoarelor majore ale economiei, inclusiv sectorul bancar, asistenţa medicală şi principalul aeroport al ţării.

Marș cu sicrie, la Tel Aviv

Negocierile pentru încetarea focului trenează de luni întregi. Mulţi îl acuză pe Netanyahu că nu a reuşit să ajungă la un acord, pe care sondajele de opinie arată că majoritatea israelienilor îl favorizează. Însă prim-ministrul se bucură, de asemenea, de un sprijin semnificativ pentru strategia sa de „victorie totală” împotriva Hamas, chiar dacă un acord pentru ostatici trebuie să aştepte.

Mii de oameni, unii dintre ei plângând, s-au adunat duminică seara în faţa sediului cabinetului lui Netanyahu din Ierusalim. La Tel Aviv, rudele ostaticilor au mărşăluit cu sicrie, pentru a simboliza bilanţul trist.

„Credem cu adevărat că guvernul ia aceste decizii pentru propria sa conservare şi nu pentru viaţa ostaticilor şi trebuie să le spunem: «Opriţi-vă!»”, a declarat Shlomit Hacohen, o locuitoare din Tel Aviv.

Trei dintre cei şase ostatici găsiţi morţi – inclusiv un american de origine israeliană – ar fi trebuit să fie eliberaţi în prima fază a unei propuneri de încetare a focului discutată în iulie, iar acest lucru nu a făcut decât să sporească sentimentul de furie şi frustrare în rândul protestatarilor.

„Nimic nu este mai rău decât să ştii că ar fi putut fi salvaţi”, a spus Dana Loutaly. „Uneori este nevoie de ceva atât de îngrozitor pentru a zgudui oamenii şi a-i scoate în stradă”, a adăugat ea.

Hamas, acuzată de uciderea ostaticilor

Armata a declarat că toţi cei şase ostatici au fost ucişi cu puţin timp înainte de sosirea forţelor israeliene. „Oricine ucide ostatici nu vrea o înţelegere”, a declarat Netanyahu, acuzând gruparea militantă Hamas pentru impasul negocierilor.

Unul dintre ostatici a fost israeliano-americanul Hersh Goldberg-Polin, în vârstă de 23 de ani, originar din Berkeley, California, care şi-a pierdut o parte din braţul stâng din cauza unei grenade, în atac. În aprilie, un videoclip difuzat de Hamas îl arăta în viaţă, stârnind noi proteste în Israel.

Armata i-a identificat pe ceilalţi ca fiind Ori Danino, 25 de ani; Eden Yerushalmi, 24 de ani; Almog Sarusi, 27 de ani; Alexander Lobanov, 33 de ani; şi Carmel Gat, 40 de ani.

Ministerul israelian al sănătăţii a declarat că autopsiile au stabilit că ostaticii au fost împuşcaţi de la mică distanţă şi au murit joi sau vineri. Armata a declarat că trupurile au fost recuperate dintr-un tunel din sudul oraşului Rafah din Gaza, la aproximativ un kilometru de locul în care un alt ostatic a fost salvat în viaţă săptămâna trecută.

Locotenent-colonelul Nadav Shoshani, purtător de cuvânt al armatei, a declarat că forţele israeliene au găsit cadavrele la câteva zeci de metri sub pământ în timp ce „lupta în curs” era în desfăşurare, dar că nu a existat niciun schimb de focuri în tunel. El a declarat că nu există nicio îndoială că Hamas i-a ucis.

Hamas s-a oferit să elibereze ostaticii în schimbul încetării războiului, al retragerii forţelor israeliene din Gaza şi al eliberării unui număr mare de prizonieri palestinieni, inclusiv militanţi de profil înalt.

Izzat al-Rishq, un înalt oficial Hamas, a declarat că ostaticii ar fi încă în viaţă, dacă Israelul ar fi acceptat o propunere de încetare a focului susţinută de SUA, pe care Hamas a declarat că a acceptat-o în iulie.

Netanyahu a promis să continue luptele până când Hamas va fi distrus.

Netanyahu, acuzat că pune interesele personale mai presus de soarta ostaticilor

Oficiali de top din domeniul securităţii spun că presiunea intensă asupra Hamas a creat condiţii favorabile pentru un acord de încetare a focului. Armata, observând dificultatea operaţiunilor de salvare, a recunoscut că un acord este singura modalitate de a aduce acasă în siguranţă un număr mare de ostatici.

Criticii l-au acuzat însă pe prim-ministru că pune interesele sale personale mai presus de cele ale ostaticilor. Sfârşitul războiului va duce probabil la o anchetă privind eşecurile guvernului său în atacurile din 7 octombrie, la căderea guvernului şi la alegeri anticipate.

Unii analişti au declarat că revolta publică cu privire la cei şase ostatici care au murit ar putea semnala un nou nivel de presiune politică asupra lui Netanyahu.

„Cred că acesta este un cutremur. Acesta nu este doar încă un pas în război”, a declarat Nomi Bar-Yaacov, membru asociat în cadrul Programului de securitate internaţională de la Chatham House, cu puţin timp înainte de protestele de duminică.

Diviziuni în guvernul israelian

Diviziunile au fost expuse şi în cadrul guvernului. Oficiali militari şi de securitate de rang înalt, inclusiv ministrul apărării Yoav Gallant, au avertizat că timpul se scurge.

Channel 12 din Israel a relatat că Netanyahu s-a certat joi cu Gallant în cadrul unei reuniuni a Cabinetului de securitate, care l-a acuzat că a acordat prioritate controlului unui coridor strategic de-a lungul graniţei dintre Gaza şi Egipt – un punct major de blocaj în discuţii – în detrimentul vieţii ostaticilor.

Un oficial israelian a confirmat informaţia şi a declarat că trei dintre ostatici – Goldberg-Polin, Yerushalmi şi Gat – urmau să fie eliberaţi în prima fază a unei propuneri de încetare a focului discutată în iulie. Oficialul nu a fost autorizat să informeze mass-media cu privire la negocieri şi a vorbit sub rezerva anonimatului.

„În numele statului Israel, ţin familiile lor aproape de inima mea şi le cer iertare”, a declarat Gallant duminică. Cabinetul s-a reunit duminică seara.

Un forum al familiilor ostaticilor a cerut „oprirea completă a ţării” pentru a obţine o încetare a focului şi eliberarea ostaticilor.

Chiar şi o manifestare masivă de furie nu l-ar ameninţa imediat pe Netanyahu sau guvernul său de extremă dreapta. Acesta controlează încă o majoritate în parlament. Dar el a mai cedat presiunii publice. Anul trecut, o grevă generală a contribuit la întârzierea revizuirii controversate a sistemului judiciar.

Urmărește-ne pe Google News