Preotul Florin Dimofte, de la Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei, din Galaţi, are o poveste aparte: este duhovnic din pasiune şi vocaţie şi asistent medical de meserie. “De la vârsta de 7 ani mi- am dorit să devin preot, dar mai întâi, în 1991, am fost asistent medical. Apoi am studiat la Teologie, patru ani am predat în şcoli religia şi am fost hirotonisit părinte”, a acceptat preotul Dimofte să povestească pentru Libertatea.
Este martor la chinul pacienţilor
Dacă îl întrebi despre munca sa în spital, preotul oftează. În fiecare zi vede atât de multă durere şi atât de multe lacrimi, încât tăcerea este cel mai potrivit răspuns. Reuşeşte totuşi să ne dezvăluie una dintre minunile care s-au săvârşit sub ochii săi, din voia lui Dumnezeu. “Nu pot să uit cazul Loredanei Jalbă, tânăra grav rănită la cap în decembrie anul trecut, când a fost strivită de o bucată de tencuială căzută de pe un bloc. A stat 13 zile în comă şi, într-un final, medicii au decis să o opereze iar, sperând într-un miracol. La două ore după intervenţie, familia pacientei m-a chemat, convinsă că nu mai scapă. Mi-am dorit mult să pot face ceva şi, tocmai când aşezam patrafirul pe capul ei, a deschis ochii şi, tot timpul rugăciunii, a rămas conştientă. Când am ieşit, i-am sfătuit pe părinţi să se roage pentru ea. S-a făcut bine”, povesteşte părintele, cu glasul tremurând.

Loredana Jalbă (30 de ani) s-a trezit miraculos după 13 zile de comă profundă ↑
Părintele-asistent Florin Dimofte din Galaţi înţelege poate mai bine decât alţi preoţi din spitale gravitatea stării unor pacienţi, dar, ca toţi slujitorii Domnului din unităţile medicale, ştie că “medicii doar tratează, Dumnezeu este vindecătorul”.
O altă minune, înfăptuită de duhovnicul de la Spitalul Elias
O minune a avut loc la sfârşitul anului 2008, la maternitatea Spitalului Elias, din Capitală. Micuţul Mihnea Cristian a venit pe lume sufocat de cordonul ombilical şi după ce a fost resuscitat îndelung de medici, a început să respire, dar a intrat în comă. Plini de speranţă, părinţii au chemat preotul spitalului să-l boteze pe micuţ şi, a doua zi după creştinare, băieţelul s-a trezit. În prezent, Mihnea are tetrapareză spastică şi familia lui face tot posibilul ca el să urmeze tratamentele necesare, care sunt foarte scumpe. Părinţii au acuzat cadrele medicale de malpraxis, dar autorităţile au decis că doctorii şi asistentele nu au greşit cu nimic lăsând-o pe femeie să nască natural, deşi copilul i se sufoca în pântece.
Povestea micuțului Mihnea Cristian a fost prezentată de Libertatea pe 17 februarie 2009 →
Botezul de urgenţă i-a salvat pe bebeluşii arşi la Giuleşti
Nou-născuţii scoşi vii din flăcările care, pe 16 august, au mistuit secţia de Terapie Intensivă a Maternit ăţii Giuleşti din Capital ă au fost bot ezaţi de urgenţă în noaptea tragediei.


↑ Părintele Tudor Peiu i-a creștinat pe micuții scoși din incendiul de la Maternitatea Giulești
Părintele Tudor Peiu, de la Spitalul Grigore Alexandrescu, din Capitală, unitatea medicală unde au fost transportaţi bebeluşii arşi, a fost cel care i-a botezat. Tot el a făcut apoi slujbe zilnice la căpătâiul bebeluşilor. Atât rugăciunile, cât şi minunile înfăptuite de Dumnezeu prin intermediul cadrelor medicale care i-au îngrijit pe micuţi i-au ajutat pe nou-născuţi să trăiască şi să se însănătoşească. Până la finele lunii septembrie anul trecut, toţi supravieţuitorii au fost externaţi.
Capelele sunt amenajate din donaţii
Prezenţaa preoţilooilor în spitalspitale a fost reglementată în anul 1991, printr-un protocol semnat între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii, acest lucru înt âmpl ându-se după mai mulţi ani în care comunismul a exclus tradiţia religioasă din unităţile medicale. Astăzi, din punct de vedere administrativ, preoţii sunt subordonaţi Bisericii , dar primesc fi nanţa re lunară de la Secretariatul de stat pentru culte sau, în unele cazuri, de la Ministerul Sănătăţii. O altă sursă de venit a duhovnicilor o reprezintă sprijinul fi nancia r pe care îl oferă enoriaşii (donaţii). Tot aceşti bani se folosesc şi pentru amenajarea capelelor din unităţile spitali ceşti.
Rugăciunea la toată neputinţa
Preoţii din spitale au rugăciuni speciale pentru cei aflaţi în suferinţă şi care au nevoie de alinarea sufletului, linişte care poate veni doar de la Dumnezeu. De multe ori, aceste rugi sunt rostite la căpătâiul bolnavilor.
“Stăpâne atotţiitorule, doctorul sufletelor şi al trupurilor, cel ce smereşti şi înalţi, care cerţi şi iarăşi tămăduieşti; tămăduieşte pe fratele nostru (numele de botez al bolnavului), care este neputincios şi-l cercetează cu mila ta; tinde braţul tău cel plin de tămăduire şi de doctorie, şi-l vindecă pe dânsul; ridică-l din pat şi din boală; ceartă pe duhul neputinţei, depărtează de la dânsul toată bătaia, toată durerea, toată rana, frigurile şi tremurarea; şi, de sunt într-însul păcate sau fărădelegi, slăbeşte, lasă, iartă, pentru iubirea ta de oameni. Aşa, Doamne, fii milostiv spre zidirea ta, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, cu care bine eşti cuvântat, cu prea Sfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”
Cartea bisericească “Molitfelnic”, pagina 99

Urmărește-ne pe Google News