ComenteazăDe boala Alzheimer sau dementa senila ne temem tot mai mult pe masura ce parintii ori noi insine inaintam in varsta, caci e mai frecvent intalnita la cei de peste 65 de ani. Ii ignoram de multe ori simptomele si o depistam prea tarziu, cand e greu sa mai recuperam bolnavii, sa-i “aducem” inapoi in lumea noastra.
Substratul instalarii acestui comportament ciudat, pierderea memoriei sau a puterii de a-i recunoaste chiar si pe cei mai dragi oameni – sot, sotie, copii, nepoti – este cauzata de distrugerea treptata, progresiva a celulelor neuronale si de scaderea cantitativa a mediatorilor care asigura transmiterea impulsurilor nervoase, in mod special acetilcolina.
Prima afectata este memoria. Pacientul:
• uita nume, numere de telefon, discutii;
• trebuie sa i se repete anumite fraze, cuvinte;
• foloseste multe notite pentru reamintire;
• ezita in raspunsuri;
• are dificultati in retinerea de noi informatii.
Din pacate, nu s-a descoperit un “vaccin” care sa impiedice instalarea bolii, insa oamenii de stiinta lucreaza la el. Trebuie stiut insa ca tratamentul a evoluat mult si instituirea precoce are rezultate spectaculoase. De aceea, trebuie remarcate din timp primele simptome. Dificultatea e ca familia sesizeaza greu aceasta problema, iar bolnavul poate gasi alte explicatii pentru aceste tulburari (stresul, oboseala).
Depistarea bolii se face pe baza simptomelor clinice, iar evaluarea fazei, pe baza examinarii prin computer-tomografie sau prin rezonanta magnetica ori teste sanguine. In stadiile avansate, rezonanta magnetica poate evidentia marirea hipocampusului (zona responsabila de memorie). Din pacate, diagnosticul de certitudine al bolii nu se poate pune decat la examinarea anatomo-patologica (postmortem). Cu timpul, se instaleaza pierderea judecatii si a controlului impulsivitatii. Pacientul:
• cheltuieste sume bani inutil;
• se imbraca inadecvat sau cu haine murdare;
• ignora regulile bunului simt;
• foloseste cuvinte vulgare, face glume deplasate;
• devine iritabil, furios;
• uneori nu-i pasa de prezenta altor persoane.
Se constata si modificari de personalitate, cum ar fi:
• apatie;
• inchidere in sine;
• teama;
• retragere din viata sociala;
• suspiciune sau idei paranoide fata de altii;
• izbucniri violente.
In ultima faza, cand distrugerea e mare si modificarile ireversibile, bolnavul:
• devine apatic, incapabil sa comunice sau sa se ingrijeasca;
• nu mai recunoaste pe membrii familiei, persoanele apropiate;
• apare incontinenta;
• are tulburari severe de executie si memorie;
• necesita ingrijire 24 de ore.
In aceste cazuri, familia e din ce in ce mai impovarata de responsabilitatea ingrijirii. Trebuie apelat de cele mai multe ori la ingrijire specializata (spitalizarea sau internarea intr-un camin-spital).