Am ajuns în satul din Bucovina ucraineană unde românii croiesc rochiile care îmbracă miresele de peste tot din România!

de Răzvan Luțac
De secole, și-au făcut casele departe de drumul principal, să stea feriţi de cotropitori. Acum, drumul principal e arat de timp și lăsat capcană pentru mașinile non-sovietice, sensibile, care nu rezistă gropilor puse în serie și paralel.

În schimb, drumurile din Voloca sunt țiplă, o țiplă fină și gri, care urcă pe dealurile de pe care se vede Cernăuțiul.

Aici locuiesc, în trei sate, aproape 6.000 de români. Iar inima e la Voloca pe Derelui. 98% vorbitori cu “hai” și nu “davai”.

Filosofia uliței și a asfaltului

Pentru că drumurile bune te fac să vezi și din mașină minunile de case, cu două-trei etaje peste ale ucrainenilor din vecini, volocenii sunt recunoscuți până în Cernăuți, aruncat la 22 de kilometri distanță, că și-au asfaltat singuri ulițele.

“Ce nu-nțelege lumea în «garodul», orașul, nostru e că drumul bun crește viteza de dezvoltare. Ai gropi în uliță, nu iese nimic bun pe ea”, ne zice Iura, un ucrainean din Cernăuți care vorbește perfect româna, fiind născut la Vadu Siret.

“Mergeți la Voloca să le vedeți ulițele. Căci de pe drumurile lor bune pleacă, în toată lumea, cele mai cunoscute rochii de mireasă din zonă”.

Și-l ascultăm pe Iura.

Acolo unde românii sunt cei bogați

Și-nțelegem simbioza dintre “rochiile trimise în Suceava, toată România, toată Europa, toată Rusia, chiar și în «SȘA», cum e prescurtarea locală a Statelor Unite ale Americii” și casele uriașe din sat.

Căci, pe lângă locuințele ucrainenilor, înecați în automulțumirea unui trai în care vizitele la Suceava sunt city-break-uri de top, românii au vile semețe, cu partea verticală mult mai pronunțată.

Situația e identică satelor românești din nordul Maramureșului, unde bărbații din Apșa dau jos peretele să extindă vila dacă fratele și-a făcut un etaj în plus.

De la Austro-Ungaria la Raiffeisen

Unul dintre oamenii primăriei, Valentin Golovaci, ne duce la muzeul în pregătire din vârful colinei care formează grosul satului. E o clădire bleu, pusă strategic între biserică și cimitir. Căci la Voloca totul e simbol, fie el ascuns, fie explicat de localnici.

Pentru unele trebuie explicații. De exemplu, istoria unei borne care despărțea pădurile, bornă austro-ungară din piatră, înfiptă în curtea muzeului. “Țăranii noștri le furau și le puneau «talpă» la casă. Borna de aici a fost găsită la o casă bătrânească veche de peste 100 de ani”.

Descurcăreți au fost mereu. În actele românilor din Ucraina s-au găsit și credite la Raiffeisen vechi de un secol!

2002 e anul în care a apărut Raiffeisen Bank România la București: în Bucovina apăruse încă din 1903

Rețeaua și Fuego

“De la început nu se făceau doar rochii. Era vestit satul pentru producerea materialelor pentru rochii. Apoi, țesături. Și alte obiecte de înfrumusețare, cum ar fi coronițele făcute manual. Era o tradiție la noi”, adaugă și omul care ne face turul muzeului deschis de localnicul Ionică Semeniuc.

“Avem deja două generații de oameni care vând rochii de mirese. Și, în fiecare oraș mare din România, câte un reprezentant”, întărește el în cursul inventarului obiectelor din casa bătrânească.

Uniți în meșteșug și-n cântec, ei păstrează limba română și prin corul din sat.

Și se mândresc cu oaspeți de seamă. “Domnul Fuego ne vizitează mereu, are cumetri aici, în sat. Ultima oară ne-a filmat când l-am colindat!”.

“Școala din sat se numește Ștefan cel Mare. Copiii vorbesc română. Învață în română. N-a fost problemă cu acea lege mult discutată, s-a trecut peste”
Valentin Golovaci, locuitor Voloca

”Ai pierit în floaria vieții”

Așa se pregătesc de viață.

Cum moartea e după gard nu doar la figurat, volocenii sunt gata, măcar la nivel de dosar, și de moarte.

Cimitirul se vede de departe. Însă crucile nu-s nici de lemn, nici din albul rece care ghipsează locul cel de pe urmă.

Crucile sunt colorate. Două câte două, pereche cu pereche. Două galbene, două verzi, două albe, două mov.

Și locurile de veci sunt gata și pentru cei adormiți, și pentru cei care-s abia pe lista de așteptare.

“Ai murit în floaria vieții
Și-ai lăsat mare tristețe
Te plânge sora ta mereu
Când vine la mormântul tău”

Inscripția de pe crucea Licheriucăi Penteleiciuc a lui Ion (1939-1999)

O Săpânță de care nu știam.

Dumbrava Roșie și berea din Cehia

Însă o zonă în care moartea e zvârlită prin legende încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Care, în salba de păduri de lângă Codrii Cosminului, a dus o bătălie ce n-are cum să fie uitată, cel puțin câtă vreme se mai dă bacalaureatul la istorie.

Lipită e Dumbrava Roșie, unde Ion Neculce spune, într-o “O samă de cuvinte”, că domnitorul i-a înjugat pe polonezii înfrânți și i-a pus să planteze stejari. “Din sângele lor și ghinda sădită a ieșit Dumbrava Roșie”, sunt convinși și-acum sătenii.

Și recită din Alecsandri:

“În astă dumbravă, copacii urieși

Sunt locuiți, spune-se, cu suflete de leși

Pe timpul bărbăției au prins Ștefan cel Mare

O oaste de năvală și-au pus-o ca să are

Iar în pământul negru, cu sânge-amestecat

Spre lungă pomenire ei ghind-au semănat”.

Acum, la doi pași se ridică o fabrică de bere. “S-au adus acum utilajele din Cehia. Deja vine lumea de la Cernăuți să comande. S-a făcut și salon de nunți”, e nota pozitivă în care-ncheie, la poartă de cimitir, Golovaci.

Pentru că aici trăiesc românii pregătiți de viață și de moarte.

„Biserica noastră s-a ridicat fără cui în lemn”

Vârful satului e reprezentat de Biserica cu hramul Sfântului Nicolae. E cea mai mare de lemn din zonă, având nu mai puțin de 12 metri înălțime. Iar localnicii se mândresc: “Când a fost ridicată, nu s-a folosit nici măcar un cui!”. S-au adăugat ulterior, pentru siguranța structurii. Însă construcția în formă de navă e o mândrie locală.

Mătușa Rodica, primul șofer din sat

La poarta bisericii, mătușa Rodica a lui Mihai împărțea, gratis, calendare bisericești și icoane. Oamenii spun că femeia a fost prima care a avut carnet de șofer în Voloca, încă din anii 50. Aceasta s-a blocat în fața reporterului Libertatea și a acceptat cu greu 20 de grivne, puțin peste 3 lei, după ce i-a dat o icoană.

---

Citește și:

VIDEO/ Satul din care şi ultimul locuitor a plecat la muncă în străinătate! Ciobanul Gheorghe s-a făcut măcelar în Anglia

 
 

Urmărește-ne pe Google News

• Bucovina 
• Reportaje