„Am crezut ca-s mort”

„Numai Dumnezeu m-a scos de acolo intreg”, a povestit ieri reporterilor Libertatii, de pe patul de spital, Virgil Popovici, unul din romanii raniti in atentate.

Virgil Popovici (foto mic) are 35 de ani si a trait pret de cateva zeci de minute iadul pe pamant. Iadul va insemna de acum incolo pentru el un morman de fiare contorsionate, mult praf si bucati de cadavre. Romanul se afla in primul tren care a bubuit, chiar in vagoanele de mijloc, cele mai afectate de explozie, pentru ca in ele fusese amplasata incarcatura exploziva ucigasa. Asa cum face in fiecare zi, de mai bine de un an de cand munceste la Madrid, in constructii, Virgil luase trenul putin inainte de ora 7.00 ca sa ajunga la serviciu. „Ce sa va zic? Nici acuma nu-mi vine sa cred… Eram mai multi romani, stateam de vorba, mai aveam foarte putin pana sa ajungem in gara. La un moment dat, am auzit o bubuitura groaznica. si apoi s-a facut intuneric si parca n-am mai stiut nimic. Un praf gros, inecacios, ma sufoca, iar eu am crezut pentru cateva secunde ca am murit. Cand m-am mai dezmeticit un pic, eram pe jos, in tren, in jurul meu era plin de bucati de metal… dar mai ales era plin de oameni plini de sange. Am incercat sa ma ridic de jos cu ultimele forte si cred ca numai Dumnezeu a vrut sa plec pe picioarele mele de acolo. Doamne, am vazut un cadavru care atarna peste geamul trenului, iar doi pasi mai incolo o femeie cu piciorul retezat complet de la genunchi”, ne-a povestit barbatul si pe masura ce dadea mai multe amanunte ochii i se intunecau de durere.
Spune ca e cel mai fericit om din lume si lupta din rasputeri, intr-un salon de la etajul doi al spitalului Gregorio Maranion din Madrid. Chiar in salonul vecin, un alt roman, mai putin norocos, zace pe patul de spital, cu masca de oxigen pe fata si plin de contuzii. „De-aia va spun ca eu sunt cel mai norocos. Am ramas doar cu timpanul afectat, am probleme mari cu urechile pentru ca explozia a fost atat de puternica, ma doare pieptul si am piciorul stang plin de rani de la schije. Parca sunt ciuruit. Dar nu ma plang. Va dati seama ca acum rudele mele de la Oradea ar fi fost distruse. stiti cum a scapat un alt coleg de-al meu? Din intamplare, suflul exploziei l-a aruncat pe geamul trenului. si n-a patit mare lucru”, spune barbatul.

Urmărește-ne pe Google News