«Am dat mâna cu Dumnezeu»

Dar, până să ajung pe aerodromul Clinceni, pur şi simplu mi-a ieşit din cap un amănunt crucial: era vorba de exerciţii de înaltă acrobaţie aeriană. Concluzia? Acolo, sus, pentru câteva minute, am simţit că am dat mâna cu Dumnezeu, chiar pe hotarul dintre viaţă şi moarte.

Locaţia: aerodromul Clinceni. Personaje: pilotul- instructor Dan Ştefănescu, membru al echipei “Iacării Acrobaţi”, şi subsemnatul, simpatizant de pe “bară” al fenomenului aviatic. Dan, care tocmai terminase un antrenament pe care- l făcuse cu prietenul Ioan Postolache, a coborât sprinten din carlingă, le-a dat câteva indicaţii scurte mecanicilor, mi-a zâmbit şi a făcut un semn discret către ţigara din care trăgeam uşor nervos. “Hai să zburăm”.

«Încearcă să sari prin spatele avionului»

Primele emoţii apar chiar de la sol, pentru că, evident, pregătirile unui zbor cer atenţie maximă. Ți se explică modul în care se blochează partea culisantă a carlingii, dar, mai ales, cum se deschide, pentru că, nu-i aşa?, în eventualitatea în care, Doamne fereşte, ceva nu merge bine acolo, sus, paraşuta este echivalentul unei rugăciuni care poate face minuni. “Încearcă să sari prin spatele avionului”, explică Dan, care adaugă, zâmbind, pe un ton liniştitor: “Dar n-o să fie nevoie”.

Recomandări

Cazul „Nordis” de Alba: 211 oameni, lăsați fără 12 milioane de euro: „A fost momentul în care mi-am dat seama că am fost înșelat”

Urmează trepidaţiile discrete provocate de aprinderea motorului puternic al aeronavei, un drum scurt până la capătul pistei şi, odată cu primirea aprobării de zbor, tona de metal se ridică uşor de la sol precum o pasăre.

Desprinderea de pământ te lasă cu un gol în stomac, iar senzaţia de frică, de teamă se amestecă cu beţia sentimentului că în câteva zeci de secunde ai ajuns aproape de nori. Aerodromul devine un punct minuscul, aerul şuieră turbat de-a lungul fuselajului, iar jocul nebun al elicei care sfârtecă aerul aproape te ameţeşte. Pentru că nu e o plimbare de rutină, urmează acrobaţiile propriu- zise, un tonou (rotaţie în jurul axei longitudinale), apoi rapid un luping (avionul descrie o buclă în plan vertical) şi valul de adrenalină aproape îţi scurtcircuitează inima. Organismul reacţionează fulgerător, apare senzaţia de gură uscată, pielea ţi se face de găină, broboane de transpiraţie îţi pătează fruntea şi fără să vrei concentrezi întreaga energie în degetele care se prind cu disperare de chingile scaunului. Pământul fuge şi reapare, iar pentru ca “spectacolul” să fie complet, pilotul “trânteşte” avionul în aripa stângă şi-l lasă să se prăbuşească într-un picaj controlat.

Recomandări

Ucraina a anunțat câți bani mai are ca să lupte singură cu Rusia, dacă Donald Trump oprește ajutorul financiar, imediat după ce preia funcția de președinte al Americii

Violenţa emoţiilor îţi sculptează un rictus de groază pe chip şi te face să te întrebi: “Oare rezistă, cade?”. Nu cade. “Un avion de genul acesta (n.r. – YAK 52-TW) este mai sigur decât unul comercial, de linie. Se manevrează mai uşor”, se aude în cască vocea pilotului.

Pământul se grăbeşte să te prindă în braţe şi forţa G (pe care o resimt puternic piloţii şi astronauţii atunci când nava lor accelerează sau decelerează rapid) parcă îţi aşază întreaga lume în braţe, simţi că ceva îţi striveşte pieptul şi că pur şi simplu nu mai poţi respira.

Nebunia şi starea de panică dispar brusc atunci când avionul e redresat. Dan mustăceşte şi întreabă dacă diversificăm programul de zbor cu figuri acrobatice mai complicate. “NU!”.

Aterizarea pare floare la ureche şi vine ca o izbăvire. Îţi faci cruce, mulţumeşti cerului că eşti întreg, baţi palma cu pilotul, feliciţi în gând şcoala românească de aviaţie, dar în secunda imediat următoare te loveşte o dulce nostalgie. De ce? Pentru că odată ce ai gustat plăcerea zborului vei merge întotdeauna cu ochii spre cer.

O licenţă de pilot costă între 6.500 şi 60.000 de euro

Pentru a ajunge la manşa unui avion, aspiranţii trebuie să obţină o serie de licenţe, în funcţie de aparatul pe care doresc să zboare. Prima şi cea mai simplă licenţă se numeşte ULM, adică cea pentru avioanele ultrauşoare. Aceste aparate sunt construite din materiale foarte uşoare, precum lemnul, fibra de sticlă sau de carbon, fiind propulsate de motoare mai puţin puternice. În ţară există o sumedenie de şcoli de zbor care acordă licenţa ULM. Una dintre acestea e Fly Level, preţul fiind de 6.426 de euro. Următoarea licenţă este PPL (Private Pilot License). Piloţii care sunt licenţiaţi PPL nu au voie să ceară vreo sumă de bani pasagerilor.

Recomandări

Procesul polițiștilor acuzați că au omorât un bărbat, în Autogara Sud Pitești, aproape de final. Mărturia rudelor: „Un băiat foarte deștept, stâlpul casei, alerga peste tot”

Preţul mediu al unei PPL este de 8.000 de euro. CPL sau Licenţă de Pilot Comercial face diferenţa dintre pasiune şi meserie, iar preţul este de aproximativ 60.000 de euro. Practic, aceasta e licenţa de bază a unui pilot profesionist, care, în funcţie de competenţele pe care doreşte să le aibă, trebuie să mai obţină o serie de specializări, numite “ratings”. De exemplu, un pilot de linie trebuie să aibă licenţă ATPL (Airline Transport Pilot License), care are la bază tot CPL. De asemenea, unul dintre cele mai solicitate ratinguri este cursul de zbor instrumental, care permite zborul pe timp de noapte.

Tinerii interesaţi de aviaţie sunt iniţiaţi în domeniu de către Aeroclubul României. Pentru a obţine CPL, viitorii piloţi trebuie să urmeze şi să absolve cursurile şcolilor de profil, mai exact Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, Regional Air Services sau Carpatair. Portalul virtual unde pot fi găsite date ale şcolilor de zbor din România este www.aviaţia.ro.

Ei sunt «Iacării Acrobaţi»

Ioan Postolache (44 de ani), pilot-instructor la şcoala de zbor ”Regional Air Services”, şi Dan Ştefănescu (40 de ani), pilot-instructor şi examinator pe aeronave Bţing 737, formează “Iacării Acrobaţi”, una dintre cele mai apreciate echipe de zbor acrobatic din ţară. Împreună au aproximativ 10.000 de ore de zbor, iar experienţa pe care au acumulat-o la lotul naţional de acrobaţie îi recomandă ca fiind două dintre cele mai calificate persoane din România pentru a se aşeza la manşa unui avion.

Cei doi au făcut un adevărat spectacol la mitingul aviatic care a avut loc pe 8 Martie, de Ziua Femeii, la aerodromul de la Clinceni, lângă Bucureşti, evoluţiile lor ţinându-i cu sufletul la gură pe spectatori. Mai multe detalii despre cei doi puteţi găsi la adresa: www.yak52.ro.

Iată cele mai cunoscute manevre aeriene

Cele mai cunoscute evoluţii acrobatice realizate de un avion sunt lupingul şi tonoul. Prima figură se realizează atunci când aparatul efectuează o buclă în plan vertical. Practic, pilotul se dă cu avionul peste cap. Este manevra în care sângele celor aflaţi la bord este împins, datorită gravitaţiei, dinspre cap spre picioare. Tonoul este, de asemenea, o figură complexă. Avionul realizează o răsucire în jurul axei longitudinale.

fotografii: Cati Priţulescu

Urmărește-ne pe Google News