Am fost de Crăciun într-un centru pentru victimele violenței în familie. Aici ajung femeile doar cu hainele pe ele, copii de mână și coșmaruri care le urmăresc ani buni 

• La începutul lui 2019, primarul Gabriela Firea decidea să închidă centrul Invicta, pe care îl finanța și care era coordonat de Asociația Anais, pe motiv că este o cheltuială prea mare. Era singurul la nivelul întregii Capitalei. Și reprezentanții Sectorului 3 recunosc că administrarea centrului lor înseamnă mulți bani, dar nevoia acestor servicii înseamnă vieți salvate.
• „Toate cazurile te impresionează, de la mămica venită desculță în cămașă de noapte, cu copil în pajama pe un noiembrie, decembrie, așa, toate vin în criză”, a povestit pentru Libertatea Alina Răduț, șefa Adăpostului pentru Victimele Violenței Domestice Sector 3.
• În toată țara sunt în jur de 50 de centre pentru victimele violenței în familie. Doar într-o mică parte din aceste instituții se poate veni la orice oră, cele mai multe având program de zi. În timp ce majoritatea violențelor se petrec în special noaptea.

De două ori a fost salvată de un șofer de autobuz. Șoferii văd orașul altfel prin fereastra lor imensă. În cazul lui Carmen, au și decis să acționeze, să lase cursa și să se implice.  

Carmen abia începuse se iasă cu Viorel, erau în perioada aia frumoasă, cum cred toți. Era foarte gelos și n-a crezut-o când i-a spus că a fost în vizită la o prietenă. A început să o lovească în plină stradă, în plină zi.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Șoferul a venit și a scos-o din mâinile agresorului. A fost înjurat și alungat. Și ea a rămas cu el, cu Viorel. Pentru că i-a promis c-o să se schimbe, că face așa fiindcă o iubește, că-și pierde mințile pe moment. A mai trecut un an și a rămas însărcinată. N-au încetat bătăile, dar erau așa, din când în când. Și a mers înainte. Un copil aduce bucurie și pace, s-a gândit Carmen.

Bătută de trei ori pe săptămână

Doar că atunci când s-a născut fetița lor, lucrurile s-au înrăutățit. „A venit socră-mea în vizită la noi. Am stat ca de obicei cu ea, al meu se juca pe calculator. 

Când să plece soacra, am îmbrăcat fata am zis să ieșim să o conducem până la autobuz, că ia și fata o gură de aer. Am îmbrăcat fata și doar o fracțiune de secundă a fost când m-am întors să iau fularul să i-l pun la guriță, fata a căzut. 

În secunda aia s-a ridicat, a luat fata în brațe și a început să mă lovească. Cu pumni, cu picioare, cu scaune, nu mai conta, nici eu nu mi-am dat seama cu ce mă lovea. 

Carmen, 31 de ani, bătută de soţ:

Am început să plâng, să țip, soacra a intervenit, mă trăgea deoparte, «nu mai da». Am reușit să fug, să ies pe ușă că el tot dădea, nu se mai oprea. Am realizat că am fugit desculță și m-am întors înapoi.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Mi-am luat actele, m-am încălțat și am plecat în pijama. Acolo unde stau e o cale ferată de tren și m-am pus acolo să mă gândesc ce fac, unde mă duc. Mi s-au mai întâmplat astfel de evenimente și n-am făcut nimic, mă duceam, stătea o jumătate de oră, o oră pe afară și mă întorceam ca și cum nu s-a întâmplat nimica”, povestește tânăra de 31 de ani.

O fetiță curioasă se învârte printre picioarele ei. Când au ajuns amândouă la centru, în urmă cu trei săptămâni, erau de nerecunoscut. Carmen avea coșmaruri, se simțea vinovată, neputincioasă. Iar fetița ei țipa întruna. Copilul era de față la toate scandalurile.

A fost mereu ajutată de necunoscuți

A doua oară când un șofer de autobuz s-a oprit să o ajute a fost acum trei săptămâni, în noaptea acelui scandal. „Stând acolo m-a văzut un domn de pe autobuz. A trecut, a mers până la capăt și când s-a întors m-a văzut tot acolo. Eu nu știam cum arăt, eram plină de sânge. S-a oprit: «doamnă, ați pățit ceva? S-a întâmplat ceva? Vă ajut cu ceva?» Eu tremuram toată. El a insistat: «vreți să sun la poliție». Și apoi a intrat în vorbă cu mine, i-am spus ce s-a întâmplat și am fost până la urmă de acord să sune. M-am gândit că mâine-poimâine poate fi și mai rău și poate să ajungă să fie și mai rău, poate ajungea să mă și omoare. Pe săptămână se întâmpla și de trei ori să mă bată. Și asta de la bani, că nu-i dădeam din banii fetiței, indemnizația și alocația”, mai spune Carmen.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

 „Nu am avut unde să mă duc, nu am avut efectiv, nu găseam soluții, stăteam și mă gândeam noaptea: unde să mă duc. Nu știam de asemenea centre. Am auzit acum încoace, pe la ultimele bătăi, mi-a spus o vecină că există servicii în care te pot ajuta, până începi munca. Poate de aia am și preferat să fac ce-am făcut în seara respectivă. Mi-a spus și polițistul că există și că e mai bine să merg în centru. Dacă nu-mi zicea polițistul, poate dădeam o plângere și plecam înapoi”, mai spune femeia.

Sărbători în libertate

O să petreacă Sărbătorile în centru, cu fetița lângă ea, cu o altă femeie care a trecut prin aceeași situație și cu toată echipa de psihologi și asistenți sociali. În viața ei, necunoscuții au fost mai buni cu ea decât propriul iubit, partenerul ei, tatăl copilului ei. 

Acum pot să zic uitându-mă că simt că e Crăciunul, văzând un brad, agitație, aglomerație… În perioada asta de trei ani, nu l-am văzut decât pe el, n-am ținut legătura cu nimeni altcineva, mi-a blocat tot în telefon, Facebook, mă restricționa. Acuma mă simt mai altfel. La 31 de ani simt simt și eu că trăiesc…

Carmen, 31 de ani, bătută de soţ:

Bani versus siguranța populației. Alegerile aleșilor locali

Victima poate sta în centru până la patru luni. În timpul ăsta va fi ajutată să se pună pe picioare, să-și găsească un loc unde să locuiască, o creșă și să se întoarcă la muncă. Nu foarte mulți știu că în Sectorul 3 există un centru de urgență pentru victimele violenței domestice.

Până în luna mai a existat unul la nivelul capitalei, administrat de Asociația Anais și finanțat de Primăria Capitalei. Primarul general, Gabriela Firea, a decis închiderea centrului ca să economisească bani la buget. 

Directorul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, Mihaela Ungureanu, a explicat de ce, în ciuda costurilor mari, continuă activitatea centrului.

„Provocarea este dată de faptul că nu ajung la noi toate cazurile, ca urmare, acest centru are 12 locuri, însă numărul mediu de beneficiari în fiecare lună este de șase și avem un număr de șapte angajați care lucrează în schimburi pentru a asigura permanența în cadrul acestui centru. Și cum numărul angajaților este egal cu numărul mediu al beneficiarilor, e clar că centrul generează costuri salariale mari. Dar Sectorul 3 este cel mai mare din municipiul București și atunci și problematica este una diversificată, inclusiv în ceea ce privește violența domestic, și nevoia de servicii există și rolul nostru e de a ne centra pe nevoile existente la nivelul populației”, a spus pentru Libertatea Mihaela Ungureanu.

Violența în familie se accentuează de sărbători

În Sectorul 3 există o echipă de intervenție cu program non stop. La orice oră sunt sunați, o echipă de asistenți sociali merge împreună cu poliția unde sunt solicitați.

Liviu Urlan, șeful Centrului de intervenții în regim de urgență în domeniul asistenței sociale, este de serviciu de Crăciun, așa cum e de trei ani încoace. Crede că Sărbătorile sunt o perioadă grea pentru toată lumea. 

„Uneori victima nu conștientizează atât de mult gravitatea fenomenului în sine, nu dorește să renunțe, să facă pasul mai departe să primească ajutor. Pentru că ele consideră că au un copil împreună și trebuie să-l crească împreună. Și majoritatea victimelor care ies în față o facă după ce li s-a umplut paharul, ca să zic așa”, explică Liviu.

Practic, echipa lui așteaptă lângă telefon și în momentul în care diferite persoane le semnalează cazuri de orice fel intervin. Sunt un fel de SMURD al asistenței sociale.

Facem un tur al centrului. Totul e ornat de sărbătoare. Un brad pâlpâie în lumini colorate. În camere sunt jucării. Cu o seară înainte beneficiarele au primit colindători și cadouri. S-a plâns mult, de fericire și eliberare.

Cabinetele psihologului, asistentului social, sala de mese, bucătăria, spălătoria, camera de relaxare, dormitoarele. Toate, undeva în București, la o adresă secretă. Un fel de triaj spre viața următoare, una mai bună și fără violență. Și pentru prima dată în ani buni, femeile simt cu adevărat că e Crăciunul.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro