„Am inceput prin a freca puntea si am ajuns capitan de vas”

Libertatea va ofera in exclusivitate o alta fata a controversatului personaj Traian Basescu. Anii tineretii, pe care actualul primar general al Capitalei si i-a petrecut pe mare, ii sunt cei mai dragi. Cufundat in fotoliul sau de la primarie, la un ceas tarziu, in noapte, edilul-sef si presedintele Partidului Democrat a acceptat provocarea noastra. El si-a amintit cum era viata de marinar si, ulterior, capitan de nava. Nu la 15 ani, ci la 31.
Libertatea: Cum v-ati hotarat sa va faceti marinar?
Traian Basescu: Ca orice tanar din perioada anilor ‘70 visam sa vad lumea. Mi-am dat seama ca singurele solutii erau sa devin aviator sau marinar. Sunt sigur ca orice constantean isi pune o data in viata intrebarea „Ce-o fi dincolo de Orizont?”. E o intrebare care m-a framantat de mic si m-am hotarat sa-i aflu raspunsul. Si am tot vazut ce-i dincolo de orizont timp de 12 ani.
Cand ati avut prima iesire pe mare?
Chiar in timpul facultatii, in anul doi. Am plecat in practica cu Bricul Mircea, nava care a format multi marinari si ofiteri de marina. In anul trei, mai-marii facultatii au hotarat sa-mi fac practica pe un remorcher, in Portul Constanta. Aceasta, in timp ce marea majoritate a colegilor mei erau pe nave maritime. Pe remorcher am facut de toate. Am spalat WC-uri, am frecat puntea bine de tot, nu m-am dat in laturi de la nimic ce inseamna munca de la bordul navei. Si mi-a prins bine, pentru ca intr-un timp record, de la spalatul WC-urilor am ajuns comandant de nava.
Ati „batut” toata lumea?
In afara de Australia, am ajuns pe toate continentele. Am fost si in America de Sud si in America de Nord, in Japonia, in nordul continentului european. Nu mi-a scapat nimic ca zona geografica. Am strabatut toate oceanele, fie ca este vorba de Oceanul Indian, de Marea Chinei, Atlantic, Pacific.
Se spune ca marinarii au cate o iubita in fiecare port. A fost valabil si pentru dumneavoastra?
Traian Basescu: Astea sunt povesti de pe vremea „Liniei maritime Onedin”, de pe vremea corabiilor. Astazi navele stau foarte putin in porturi, sunt mai mult in ocean. Iar navele pe care am lucrat eu se opreau, pentru a incarca, in porturi din zona Golfului. Or femeile de acolo umbla numai cu feregeaua pe fata. Povestile acestea picante cu iubitele din porturi care ii asteapta pe marinari cu basmalele fluturande nu erau pentru mine. Ci pentru marinarii traditionali de pe corabii.
V-ati facut vreun tatuaj?
Nu. Nu m-au pasionat niciodata tatuajele.
Ati avut peripetii socante?
Dincolo de multe alte intamplari mi-au ramas in memorie doua evenimente. Primul este un incendiul la Rouane, in care au fost prinse 46 de nave. Si singura care nu a fost abandonata a fost a mea. Eram comandant de numai trei luni, la al doilea voiaj in functie. Incendiul a fost incredibil. Ca sa puteti aprecia, va spun ca inclusiv antenele de radar s-au topit. Dar noi am reusit sa scapam. Am ramas la bord cu echipajul, am stins focul si am dus nava acasa. Acest necaz a fost un element care m-a „copt” foarte rapid si de fapt m-a si consacrat in flota ca un comandant cu mult sange rece.
A mai fost un eveniment care m-a marcat, in 1983, in timpul razboiului iraniano-irakian. Atunci romanii vedeau doar in cele doua ore de telejurnal bombardamentele celor doua state. Eu am fost in terminalul care a fost distrus sub bombele aviatiei iraniene. Traian Basescu era un anonim la vremea aceea. Eram comandantul petrolierului Crisana, iar momentul acela pot spune ca mi-a marcat cariera. Sa constati ca bombele cad langa nava ta, sa constati ca tunurile trag dupa avioane de langa nava ta si sa reusesti sa-ti pastrezi cumpatul si sangele rece. Mai ales cand e vorba de o nava petroliera. Si ca sa va dati seama de dimensiunile navei pe care o conduceam, va pot spune ca lungimea ei era echivalenta cu trei lungimi de terenuri de fotbal.
Plecarile dv. indelungi pe mare nu v-au adus probleme cu sotia?
Am avut o sansa extraordinara. Chiar inainte de a ma casatori am facut un pact cu sotia. A stiut de la bun inceput ca imi doream mult sa plec pe mare si m-a inteles. Asa ca intelegerea fiind facuta inainte de casatorie, ea s-a respectat pe tot parcursul vietii noastre. Sotia a fost cea care a crescut copiii, in timp ce eu asigurat resursa financiara pentru ca familiei sa nu-i lipseasca nimic. Singura oaza de liniste ramane tot familia. Si acum, abia cand ajung acasa, noaptea tarziu, simt ca am putina liniste si relaxare.
Cand v-a fost cel mai frica?
Nu mi-a fost frica niciodata, desi nu sunt un om lipsit de acest sentiment. Frica e omeneasca. Dar pentru evenimente de acest tip am fost pregatit din scoala. Am fost instruit sa le fac fata si sa nu uit niciodata ca un capitan trebuie mai intai de toate sa-si salveze nava si sa-si aduca echipajul cu bine acasa. Cred ca marinarii au notiuni diferite asupra sentimentului de frica, in raport cu cei care nu au trait pe mare. Dupa mine, pericol poate sa fie doar atunci cand poti sa mori.
Ati fost bolnav?
Nu. Sunt un om sanatos, si acum la 50 de ani. Probabil aceasta a fost si sansa vietii mele. Organismul meu a suportat si efortul fizic si cel intelectual si stresul. Sunt printre putinii care se pot mandri cu o rezistenta extraordinara.

Urmărește-ne pe Google News