ComenteazăTrăgând de faldurile hijab-ului mamei lor, două fetițe afgane se îmbrâncesc și râd, încercând să-i atragă atenția femeii care prăjește ceapă pe aragaz. Ele și sora lor în vârstă de șase luni nu își dau seama de amenințarea care planează asupra familiei lor de când talibanii au preluat puterea în Afganistan. Mama lor, Nabila, a fost până pe 15 august judecătoare. 15 august a fost ziua în care talibanii au preluat controlul țării. În același timp, au deschis porțile închisorilor și au eliberat mii de criminali condamnați.
Unii dintre ei au fost trimiși în spatele gratiilor chiar de Nabila. Alții – de alte femei judecător. Acum, cele care se află încă în țară se ascund pentru a nu fi găsite și pedepsite – fie de talibani, fie de vreun criminal.
Vanessa Ruiz de la Asociația Internațională a Femeilor Judecătoare (IAWJ) spune că femeile se tem că fiind femei vor fi ținte ale regimului care atribuie o valoare mai mare bărbaților.
„Nu ne mai simțim în siguranță. Aceiași criminali mă urmăresc acum pe mine și viața familiei mele. Să mă ferească Dumnezeu dacă vor căuta răzbunare”, a declarat Nabila, un nume fictiv folosit de jurnaliștii CNN, pentru a-i proteja identitatea.
Multe dintre judecătoarele care se tem acum pentru viața loc s-au ocupat de cazuri grave de violență împotriva femeilor, inclusiv viol, crimă și abuzuri domestice.
„Ar fi furioși pe orice judecător care i-ar fi condamnat, dar faptul că o femeie are autoritate oficială și a judecat un bărbat dă naștere unui alt nivel de furie”, a spus Ruiz.
Nabila spune că la o zi sau două după ce talibanii au intrat în Kabul a fost sunată pe numărul personal și a fost amenințată cu moartea. Judecătoarea și-a suspendat numărul de telefon, iar de atunci familia ei se mută din casă în casă la câteva zile sperând că talibanii le vor pierde urma.
„Copiii mei nu își pot vedea mama dacă aceasta e moartă”
O altă judecătoare, pe nume Bibi, se ascunde împreună cu cei trei copii mici de când talibanii au preluat controlul capitalei.
„Cea mai mare teamă a mea este că copiii mei… ei nu își pot vedea mama dacă aceasta e moartă. (…) Nu dormim bine, nu mâncăm bine. Așteptăm doar, am încetat să mai trăim ca ființe umane normale”, spune Bibi.
În ziua în care talibanii au intrat în Kabul, ea s-a grăbit să-și părăsească biroul și a lăsat în urmă toate dosarele la care lucra, precum și documente cu datele ei personale, inclusiv fotografii, numărul de telefon și adresa de domiciliu. Sunt informații prețioase la care talibanii, dar și unii dintre cei condamnați ar fi putut să ajungă.
„Au impresia că este dreptul lor să mă găsească, să mă lovească, să mă omoare, nu au de cine să se teamă”, spune femeia.
Atât Nabila, cât și Bibi încearcă să plece din Afganistan împreună cu familiile lor, cu ajutorul unor organizații internaționale, inclusiv IAWJ, însă procedurile sunt greoaie. Vanessa Ruiz spune că resursele lor sunt limitate și face apel la ajutorul statelor occidentale. Judecătoarea este de părere că, în special, SUA ar trebui să încerce să le ajute pe aceste femei pentru că multe dintre ele au fost parte a unui program de educație judiciară finanțat de guvernul american.
„Asocierea lor cu noi le pune în pericol în multe privințe”, subliniază Ruiz.
Până acum, doar câteva zeci de judecătoare afgane au reușit să plece în siguranță din țară. Una dintre ele a ajuns în Polonia cu un zbor din Kabul, împreună cu mai mulți membri ai familiei, printre care și opt nepoți, dar nu a avut parte de o călătorie ușoară.
„Am stat la poarta aeroportului timp de două nopți, împreună cu mulțimea de oameni de acolo și eram însoțită de mulți copii. Cele trei zile și două nopți pe care le-am petrecut la aeroport au fost cele mai urâte din viața mea, dar am trecut peste. Nu aveam nicio altă speranță pentru supraviețuire”, a povestit judecătoarea.
Femeia era conștientă că dacă nu pleca din Afganistan, talibanii sau alte grupări susținute de aceștia ar fi încercat să o găsească.
„Cinci talibani au venit în zona în care locuiam și i-au întrebat pe vecinii mei despre mine. Când am aflat că au venit după mine, m-am mutat de acolo, pentru că eram prea speriată că mă vor găsi”, mai spune ea, care se teme pentru rudele ei, dar deplânge și faptul că și-a pierdut serviciul pentru care a muncit din greu.
Acum simt că am pierdut totul. Imaginați-vă că aveți o personalitate, o carieră, respect, o casă, o mașină, o viață și de toate, și dintr-odată plecați din țară doar cu hainele de pe voi. Cum v-ați simți?
Judecătoare care a părăsit Afganistanul: