Ma numesc Popa Rodica, am 51 ani si locuiesc in prezent la tara. M-am nascut in Iasi, am lucrat impreuna cu sotul meu la RATC pana in 1999, cand am intrat amandoi in somaj. Din cauza datoriilor la asociatia de locatari, am vandut apartamentul si ne-am luat o casuta la tara. Bineinteles, nestiind care sunt treburile la tara, dupa terminarea somajului am fost nevoiti sa mergem amandoi sa muncim cu ziua sa putem supravietui. Ma gandesc ca a venit iarna si nu am reusit sa cumparam lemne, deoarece o caruta cu lemne costa peste un milion lei. Si anul trecut am murit de frig fara lemne. Am 25 de ani de munca, dar nu ma pot pensiona deoarece nu am varsta. Daca ar exista un suflet bun sa ne poata ajuta prin intermediul acestei scrisori. Suntem cei mai saraci din tot satul si nu avem nici un sprijin de nicaieri. De doi ani de zile m-am imbolnavit de hepatita tip C, trebuie sa-mi fac analizele, dar nu am bani de spital.
Rodica Popa, sat Erbiceni, Iasi

 
 

Urmărește-ne pe Google News