ComenteazăCu mare greutate m-am hotarat sa va scriu. Nu stiu daca imi veti citi scrisoarea, dar sper. Cateodata simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre viata mea, despre problemele cu care ma confrunt, dar nu intotdeauna poti avea incredere in cei care crezi ca iti sunt prieteni. Sa nu credeti ca sunt o pesimista, din contra, sunt o femeie matura si optimista. Am un baiat in pragul adolescentei si sunt divortata de cand el era mic. De cativa ani sunt impreuna cu un barbat casatorit, dar fiecare locuieste la casa lui. El ma iubeste enorm, mi-a dovedit-o de foarte multe ori, ma ajuta chiar si atunci cand este nevoie de un barbat in casa. Nu pot sa spun ca nu-l iubesc, ne intelegem perfect, dar stiu ca nu va divorta niciodata. Relatia lui cu sotia este rupta cu mult inainte de a ne cunoaste noi, dar nu asta este oful meu. Nu stiu ce sa fac, baiatul meu nu-l prea place, dar nu i-o arata. Nu se poarta rau cu el, dimpotriva. Necazul este ca baiatul ar vrea sa ma impac cu fostul meu sot si nu ar accepta pentru nimic in lume sa ma recasatoresc cu altcineva. Asa ceva nu cred ca se va intampla. Sincera sa fiu, mi-as dori si eu ca el sa fi avut alaturi ambii parinti. Copilul meu sufera din aceasta cauza, dar nu o arata. In inima mea fostul meu sot are un loc special, l-a avut mereu si nu o sa i-l ia nimeni, dar acest lucru nu-l stie nimeni pentru ca ne-am despartit din cauza lui. Acum suntem, in continuare, vechi prieteni. Copilul isi doreste mult ca noi sa ne impacam, insa nu are curajul sa ne ceara asta, cu toate ca eu asa il simt. Eu am obosit sa mai fiu singura, sa ma zbat pentru toate. Simt nevoia sa am pe cineva mereu langa mine, dar cum sa fac, cum sa procedez cu baiatul, care nu acepta decat o singura solutie?
Cu multumiri pentru intelegere, G., Bucuresti
Ai putea sa ai cu fiul tau o discutie matura. Daca ii vei explica motivul pentru care acest lucru nu se poate, va intelege. Draga mea, in primul rand trebuie ca tu sa te hotarasti ce vrei de la viata si ce vrei sa faci in continuare. Viata ta este destul de complicata si trebuie sa-ti faci un pic de ordine in sentimente. Apoi, eu cred ca fiul tau este destul de mare, chiar daca il consideri, si-l vei considera mereu, un copil. Numai dupa ce te vei hotari care este directia in care-ti vei indrepta viata ai putea sa ai cu fiul tau o discutie ca de la om la om. Sunt convins ca te va intelege. Este normal ca sa-si idolatrizeze tatal, e normal sa-si doreasca sa va vada din nou impreuna, dar daca ii vei explica adevaratul motiv pentru care acest lucru nu se poate, va intelege. De multe ori, copiii dau dovada de mai multa maturitate decat credem si ai putea ca in aceasta problema sa-i ceri chiar sprijinul. Sunt sigura ca te va uimi cu intelepciunea lui.