INTERVIU / Ambasadorul Turciei: „Relația cu UE, la cel mai scăzut nivel din istorie. Acordul privind migrația a salvat Uniunea”

Osman Koray Ertaș (44 de ani) este diplomat de carieră și s-a alăturat ministerului turc de Externe în 1997. Este licențiat în Științe Politice la Universitatea din Ankara, are un master în Studii Europene la Universitatea din Sussex și este doctor al Universității George Mason. Înainte de a prelua funcția din România, el a fost șeful de cabinet al fostului președinte turc Abdullah Gül. A avut diferite funcții în Ministerul de Externe, iar între 2008 și 2011 a fost consilier politic la ambasada turcă din Statele Unite ale Americii. Este ambasadorul Turciei în România de aproape patru ani, timp în care a asistat la schimbarea a cel puțin șase guverne.

De ce a fost nevoie de o intervenție militară a Turciei în Siria?

În nordul Siriei există o prezență puternică a unei organizații teroriste, YPG (Unitățile de Apărare a Poporului; miliții majoritar kurde – n.r)  o ramură a  organizației teroriste PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), recunoscută ca atare de SUA și UE, care controlează o bucată mare de teritoriu în nordul Siriei. Această operațiune a fost necesară pentru a elibera granițele de elemente teroriste. Doar în ultimul an, din regiunile controlate de YPG în Siria au fost lansate peste 700 de atacuri asupra orașelor din Turcia și a punctelor de frontieră. Aceste agresiuni au provocat pagube civile și materiale. Le-am cerut în mai multe rânduri aliaților noștri americani să nu fie parteneri ai YPG și să prevină astfel de atacuri, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Așadar, nu am avut de ales și am luat problema în propriile mâini. În numele dreptului la autoapărare, așa cum este el stipulat în Carta ONU, articolul 51, și în baza numeroaselor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU despre lupta împotriva terorismului, nu am avut altă opțiune decât aceea de a curăța această regiune de elementele teroriste YPG.

Puteți da asigurări că operațiunea se va opri la regiunea Afrin?

Ținta noastră clară este de a elibera granița de elementele teroriste YPG. De îndată ce curățăm Afrin, suntem determinați să continuăm și în alte locuri. Ținem constant legătura cu toți actorii relevanți din regiune. Geografia este complicată și sunt multe ecuații, mulți actori, unii în competiție. SUA este acolo, Rusia, Iranul, regimul sirian operează și el, evident, în teren. Știm cât este de delicat, dar reprezintă o chestiune de securitate națională. De altfel, operațiunea nu este o surpriză pentru nimeni. Am spus în mai multe rânduri că această amenințare la adresa securității naționale a Turciei trebuie oprită și că, dacă nu va fi, de către actori regionali, de către aliații noștri, sau vecinii noștri, atunci vom acționa singuri. După Afrin, dacă amenințarea continuă, vom merge mai departe. În special spre regiunea Manbij, la vest de Eufrat. Atunci când Manbij a căzut în mâinile YPG, administrația Obama a promis guvernului turc că aceste elemente YPG vor fi mutate la est de Eufrat. Promisiunea nu a fost îndeplinită.

Ce spuneți despre faptul că este posibil ca unii dintre cei cu care luptați în nordul Siriei să fie aprovizionați de către SUA?

Da. Este tragic, pentru că le-am spus aliaților americani, de prea mult timp, că parteneriatul cu o organizație teroristă pentru a lupta cu o altă organizație teroristă, Daesh (ISIS), nu este calea spre progres. ISIS este o amenințare comună. Este inacceptabil să crezi că poți învinge un element terorist cu un alt element terorist. Simțim că unii dintre partenerii noștri nu consideră YPG o amenințare pentru ei, de aceea nu sunt deranjați. Dar este inacceptabil.

Crede Turcia că YPG este mai periculoasă decât ISIS?

Sunt la fel de periculoase pentru securitatea noastră națională. În ultimii doi, am aflat că în atacuri teroriste majore autorii au fost antrenați  în tabere YPG din nordul Siriei. Îngrijorările noastre de securitate sunt cum nu se poate mai clare.

Primiți ajutor din partea Rusiei pentru această operațiune?

Așa cum am spus, această regiune este una mică și foarte complicată. Fără informarea tuturor actorilor nu te poți mișca. Nu primim ajutor material.

Dar vă sincronizați?

Da, ne sincronizăm cu Rusia, cu SUA. Am informat și regimul sirian înainte, prin consulatul din Istanbul.

Țări din UE, în special Franța, vă cer să dați dovadă de reținere.

Suntem reținuți. Amintiți-vă prima operațiune a Turciei, încheiată anul trecut: Scutul Eufratului. A durat șapte luni. E mult. Și a durat atât pentru că am avut grijă să nu creștem numărul victimelor colaterale, al civililor. Cu o armată precum cea a Turciei ar fi ușor de înaintat, dacă nu am fi foarte atenți la civili. De aceea, deja am arătat reținere. Actuala operațiune, în desfășurare de aproape o săptămână, decurge cu grijă pentru a nu răni civili, dar și pentru a nu distruge elemente arhitecturale sau artefacte istorice.

Au existat victime printre civili până acum?

Nu avem astfel de informații. Urmărim declarațiile făcute de către YPG, care spun că se pierd sute de vieți de civili. Observăm și o campanie intensă de propagandă a platformelor YPG. Se poartă și un război al propagandei.

Cum se recuperează Turcia după lovitura de stat eșuată de anul trecut?

Din punct de vedere economic, avem o revenire puternică. Economia a crescut puternic. Anul acesta, creșterea a depășit orice așteptări în al treilea trimestru, fiind de 11%. Anul acesta așteptăm o creștere de 7%. Turcia va continua să fie una dintre economiile cu cea mai mare creștere în lume. Cât privește societatea, suntem uniți după tentativa de puci. Societatea turcă este rezistentă pentru că, din păcate, trăim într-o zonă geografică unde am fost martori ai războiului, al conflictelor interne. La granița noastră am avut permanent câte un stat eșuat, de exemplu. Așa cum știți, în Turcia au fost trei lungi decenii de terorism al PKK-ului, care a dus la moartea a 40.000 de civili și militari. Așadar, societatea, în general, a învățat cum să meargă mai departe în fața tuturor acestor probleme și conflicte. Evident, starea de urgență este încă în vigoare în Turcia. Avem nevoie de ea, dar am spus clar că nu o vom lăsa  să afecteze viața de zi cu zi a oamenilor. Libertățile individuale, funcționarea economiei. Muncim îndeaproape cu Consiliul Europei și alte instituții relevante pentru ca măsurile pe care  le luăm să nu depășească limitele Convenției.

UE spune că măsurile pe care le-ați luat după tentativa eșuată de puci subminează democrația din Turcia. Se referă la arestări și nu numai.

Suntem conștienți de critici. Dar majoritatea statelor europene nu au afișat solidaritatea și empatia necesare cu Turcia. În loc să facă asta pentru cei 250 de oameni care au murit, au început încă din prima zi să-și arate îngrijorarea pentru puciști. Multe țări europene au înțeles cât de distrugătoare a fost acea lovitură de stat doar mai târziu, după două sau trei luni. Așadar, această lipsă de solidaritatea din partea unor state europene a creat și ea o lipsă de încredere între cei doi actori. Știți bine argumentele Turciei. Noi dăm vina pe organizația teroristă gulenistă ( de la numele clericului autoexilat în SUA, Fethullah Gülen – n.r), FETÖ. Pentru cei care sunt membri ai FETÖ și care s-au infiltrat clandestin în societate avem nevoie de un mecanism prin care să-i înlăturăm, de aceea trebuie să continue starea de urgență. Aproape în fiecare zi vine un pilot sau un soldat care bate la ușa procurorului și spune ,,și eu sunt gulenist, am făcut o greșeală”. Vă puteți imagina cum e să le dai avioane F16 unor piloți care încă sunt membri ai FETÖ. Aproape lunar, oameni care au legături secrete cu această organizație sunt demiși din aceste posturi critice.

Le-ați cerut țărilor partenere să extrădeze persoane suspectate că au legătură cu puciul?

Da, le-am cerut mai multor țări. Cea mai cunoscută este situația din Grecia. În dimineața de după lovitura de stat, opt soldați au fugit în Grecia cu un elicopter. Procesul lor este încă în curs e desfășurare.

Grecia este singura țară care a refuzat?

Nu, sunt mai multe țări în care am cerut extrădarea unor persoane.

Aveți o astfel de solicitare și în România?

Sigur.

Câte persoane sunt vizate?

Nu pot dezvălui cifrele. Dar pot spune că în aproape fiecare țară europeană avem solicitări de extrădare.

Ce răspuns ați primit de la autoritățile din România?

Lucrăm cu autoritățile relevante, pentru că este o chestiune ce ține și de proceduri judiciare. Miniștrii Justiției din cele două țări colaborează, dar ține și de dosarul construit de procurorii turci. Instanța va fi cea care va decide.

Se mai gândește Turcia la accederea în UE? Pentru că discuțiile par înghețate.

Așa este. Dar dorința noastră este clară. Accesul în UE este obiectivul nostru strategic, asta nu s-a schimbat. Relația noastră cu UE este, probabil, la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istorie. Dar noi credem că nu doar Turcia este de vină, ci și unele state europene. Turcia și UE au nevoie una de cealaltă. Turcia este vitală pentru Europa în multe privințe. Și invers. Este o realitatea geopolitică. Și gândiți-vă că, atunci când relația noastră era la cel mai scăzut nivel, o înțelegere cu  Turcia a salvat fundamentul UE. În 2015, oamenii se întrebau ce soartă va avea spațiul Schengen.

Un acord despre migrație care încă există?

Desigur. În cele mai rele vremuri, înțelegerea aceasta a salvat însăși Uniunea Europeană. Există unele discuții care datează de aproape zece ani prin care ni se oferă un fel de parteneriat privilegiat. Nu acceptăm această propunere, noi vrem să fim membri deplini. De exemplu, capitolele 23 și 24, despre democrație și stat de drept. În loc să facă această diplomație prin megafon și să continue să critice Turcia, mai bine să deschidem aceste două capitole și să ne arate un calendar pentru a face progrese. Dar în loc de asta, unele guverne europene au căzut în capcana populismului, pentru că Turcia a devenit un subiect foarte popular în unele state. Austria, de exemplu. Vrem ca UE să nu vorbească doar să despre Turcia, ci și cu Turcia. Să depășim impasul și să mergem mai departe. Turcia a fost și este un actor european. Este un fapt istoric, geografic și strategic. Nu poți gândi Turcia fără Europa. Deja sunt 4 milioane de Turci care trăiesc în Europa. Ce așteptăm de la partenerii noștri din UE este să aibă o viziune strategică și să renunțe la populism, să discute cu Turcia. Sunt domenii în care pot câștiga ambele părți.

Câți migranți găzduiește Turcia?

Aproximativ 3,4 milioane. Doar 10% dintre aceștia trăiesc în tabere de refugiați, pentru că nu obligăm pe nimeni să stea acolo. Toți primesc îngrijiri medicale din partea guvernului turc. Avem niște cifre dramatice. Numărul copiilor sirieni născuți în Turcia depășește 270.000. Peste un milion de copii sirieni eligibili pentru școală. Din păcate, doar 600.000 dintre ei primesc educație. În Turcia se derulează o campanie pentru a crește acest număr. Sirienii primesc permise de muncă în Turcia, iar unii au dobândit și cetățenie. Sperăm că atunci când criza se va termina, iar Siria va avea parte de o tranziție pașnică spre un alt guvern, toți acești oameni se vor întoarce acasă. Facem tot ce putem pentru a-i găzdui. Până acum s-au cheltuit mai mult de 30 de miliarde de dolari. Economic, politic și social este o provocare imensă pentru noi. Sunt unele orașe în Turcia unde populația sirienilor o depășește pe cea locală. Totodată, 400.000 de migranți au origini kurde.

Criticii Turciei spun că țara a început să dea religiei un rol central după mulți ani în care secularismul a dominat. Și se referă la școlile religioase Imam Hatip, între altele.

Școlile Imam Hatip nu sunt noi în Turcia. Au fost deschise după 1920. Guvernul nu obligă familiile să-și trimită copiii la astfel de școli. În Turcia, religia, mai ales Islamul, este controlată de către stat. Avem o autoritate religioasă. Acest model este dat ca exemplu în multe state pentru că previne radicalismul. Dacă lași asta în mâinile unor grupuri… Puteți vedea radicalismul crescând în mai multe state islamice. În Turcia, modelul nostru funcționează bine. Evident, religia este o chestiune personală. Unele părți ale societății sunt conservatoare, cu musulmani practicanți, iar alte părți nu sunt așa. Nu se forțează reciproc. Nu credem că există o tendință în acest sens. Turcia este o societate liberă. Oamenii vorbesc liber, iar când nu sunt de acord cu ceva se exprimă liber și critică.

Ați spus că relațiile UE-Turcia sunt la cel mai scăzut nivel. Cum sunt relațiile Turciei cu România?

Sunt puternice. Punem preț pe parteneriatul nostru strategic cu România. Aveți relații importante cu alte state care sunt departe de voi, dar când ai această geografie, această regiune volatilă, când ai acest trecut comun, totul leagă acești doi actori pentru ca ei să colaboreze. Există și rațiuni economice. Cifrele privind comerțul sunt din ce în ce mai mari. Pe partea strategică, există evoluțiile recente din Marea Neagră. Vara trecută am văzut o tendință în creștere a imigranților ilegali în Marea Neagră, și datorită colaborării dintre cele două state, am putut să o controlăm.

Ce părere aveți despre faptul că România a avut trei guverne într-un an?

Relația noastră merge dincolo de politică. Oricine ar fi la conducere în Turcia sau în România, relația rămâne puternică.

Dar lipsa de continuitate poate fi o problemă.

Așa este. Dar este o problemă internă. Noi îi dorim succes și stabilitate partenerului nostru strategic. Dacă România evoluează este în beneficiul Turciei. Dacă există probleme aici, pentru Turcia înseamnă ceva. Reciproca este valabilă. Când este instabilitate în Turcia, România va fi afectată. Așadar, îi urez succes noului guvern și, evident, mai multă stabilitate.

Este legătura Turciei cu NATO încă puternică?

Cu siguranță. Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO. Iar pentru cea mai mare operațiune militară a NATO , cea din Afganistan, Turcia este unul dintre primii 4 contributori. Există unele probleme cu câteva state în parte, dar sunt discuții interne pe care le purtăm civilizat și matur. Turcia este un aliat NATO puternic. De exemplu, navele Turciei sunt acum în Marea Neagră. Au plecat din portul turcesc Sinop și au venit la Constanța pentru exerciții comune. Din grupul misiunii face parte și o fregată britanică. Așadar, cooperarea este în curs de desfășurare.

În presă, Turcia este descrisă ca fiind o autocrație.

Aceste descrieri ne întristează. Autocrație, dictatură. În final, țara noastră este membră a Consiliului Europei, a NATO și oficial, candidată la accederea în UE, pentru că am îndeplinit criteriul de la Copenhaga. Desigur, mereu este loc de mai bine. Există imperfecțiuni. Mai ales după lovitura de stat eșuată, care a generat o traumă, avem unele probleme cu privire la percepția democrației. Am cerut unele derogări de la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, dar nu am suspendat Convenția. Vrem ca partenerii noștri europeni să înțeleagă dificultățile prin care trece Turcia. Imaginați-vă că vorbiți despre o țară majoritar musulmană, singura democrație de acest fel, care se confruntă cu multiple probleme externe, state eșuate, războaie și cu un conflict intern, o țară care se luptă cu cel puțin 4 grupări teroriste, inclusiv ISIS, PKK, niște grupări marxiste. Vrem ca partenerii noștri să arate puțină empatie față de Turcia.

Citește și: INTERVIU / Președintele Consiliului Național al Kurzilor din România: „Erdogan are o fobie pentru kurzi. Cum aude numele kurd, cum are amețeli”

Urmărește-ne pe Google News

•  Turcia