Ce se întâmplă când Ambulanța pierde 1.000 de angajați. „Medicul se joacă de-a Dumnezeu. Când ai 20 de cazuri grave și un singur echipaj liber, la cine îl trimiți?”

La începutul lui aprilie, în timpul stării de urgență, Guvernul a decis să să suplimenteze serviciile de ambulanță din întreaga țară cu 1.000 de posturi. La fel și pentru direcțiile județene de sănătate publică. Motivul a fost „numărul redus al personalului implicat în aceste activități”.

Angajările urmau să se facă pentru o perioadă de maximum șase luni. Pe 5 octombrie, noile posturi au dispărut din schema de personal. Trei zile mai târziu, România a înregistrat un număr record de cazuri pozitive COVID: peste 3.000 în 24 de ore.

Celor 1.000 de angajați li s-a zis să nu mai vină la muncă, „până la noi ordine”. 

Adică la trei zile după ce contractele de muncă au expirat, în condițiile în care sindicatele au atenționat de câteva luni că acestea vor înceta la începutul lui octombrie. Până la încheierea altor contracte, se vor mai pierde câteva zile.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Ce înseamnă pierderea a 1.000 de angajați, chiar și temporară, pentru serviciile de ambulanță din țară?

„Trei mașini de urgență pe tură s-au evaporat”

La Cluj s-au pierdut 33 de angajați pe ambulanță. 

Colegii au plecat acasă, s-au evaporat posturile. Trei mașini de urgență pe tură s-au evaporat. Mașini avem, dar nu avem oameni.

Rareș-Sabin Ghilea, asistent medical la Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj și președintele Sindicatului Ambulanța Cluj:

Instituția funcționa anterior la o capacitate de aproximativ 50%, în urma reducerilor de personal din perioada 2010-2014. Cu noile angajări, lucrurile se mai „echilibraseră un pic”, adaugă Ghilea. 

„Desfăcându-se contractul de muncă, intervine procesul birocratic. Se fac interviuri, dosare. Fiind direct în subordinea ministerului, se trimit la ei pentru aprobare, apoi ei ni le trimit nouă înapoi. Abia apoi îi putem angaja”, explică Ghilea.

„Au plecat acasă”

Situația a fost similară în toată țara. 16 oameni în minus la Timiș. „Medici, asistenți, ambulanțieri. Se așteaptă noi modificări”, explică dr. Florin Crișan, purtător de cuvânt la Serviciul de Ambulanță al Județului Timiș.

Din cele 1.000 posturi, 105 s-au atribuit în aprilie către Serviciul de Ambulanță București-Ilfov (SABIF). Care acum s-au pierdut, cel puțin temporar.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

„Am făcut toate demersurile la Ministerul Sănătății, avem și selecție de dosare, așteptăm doar să ne aprobe ministerul”, declară Alis Grasu, managerul SABIF. Nu știe de ce există această întârziere. „Probabil că a fost o scăpare. Sau cred că nimeni nu se aștepta că va dura atât de mult.”

La Vaslui, s-au pierdut 20 de oameni. „Pe 5 octombrie au plecat acasă. Ei reprezentau cam 10%. Au fost pe o perioadă de șase luni, după care se spera că o să mai dea șase luni Guvernul, dar nu a mai dat”, spune dr. Daniel Ungureanu, purtător de cuvânt al Serviciul de Ambulanță al Județului Vaslui. 

În plus, 12 angajați de la Serviciul de Ambulanță Suceava sunt internați cu Covid, iar 4 sunt în izolare.

Timpul de așteptare a crescut acum, că au plecat acești oameni, și a scăzut numărul de echipaje. Timpul de intervenție a crescut de când a început pandemia, pentru că distanța pe care se deplasează ambulanțele este aproape dublă. De exemplu, pe pacienții din zona Bârlad, adică jumătate de județ, dacă nu au Covid, îi luăm și îi ducem tocmai la Vaslui.

Purtătorul de cuvânt al SAJ Vaslui:

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

„Am riscat pentru aproapele meu”

Din cele 1.000 de posturi noi alocate serviciilor de ambulanță în primăvară, 33 au revenit Clujului. Gabriel Căpâlnaș a fost unul dintre angajații noi. Bărbatul în vârstă de 40 de ani a mai lucrat, timp de cinci ani, pe o ambulanță privată din Cluj.

„M-am dus cu emoții, pentru că am doi copilași, și am fost mereu cu gândul că pot să aduc boala acasă, dar ținând cont că eu, în inima mea, am vrut mereu să ajut oamenii, am riscat. Am riscat pentru aproapele meu”, povestește Gabriel despre primele zile pe ambulanță, în plină pandemie.

S-a lucrat la foc continuu. „Când eram în trafic, cum rămâneam liberi, nu trecea un minut și venea următorul caz. Ca la taxi”, adaugă Căpâlnaș. 

„Foarte deranjant, ținând cont că am mers când a fost la greu, am sărit, am ajutat și peste noapte, nu mai veni la serviciu”, adaugă bărbatul.

Asistenta care se gândește la colegii ei

Iulia Canta, în vârstă de 25 de ani, a început ca asistentă medicală în cadrul Serviciului de Ambulanță Cluj pe 23 aprilie. Știa cum merg lucrurile, pentru că făcuse voluntariat patru ani în cadrul instituției. 

„Satisfacția profesională e enormă, cu toate că ne-am expus unor riscuri. Pentru mine e dream job”, spune Iulia.

Și ei i s-a comunicat pe 5 octombrie să nu mai vină la muncă, până se reglementează situația. 

„Dacă acum îmi sună telefonul, că diseară mă duc la serviciu, abia aștept. Pentru că știu și mă gândesc la colegii mei, că le e foarte, foarte greu. Știu ce am lăsat, când am avut ultima tură, că au fost extraordinar de multe cazuri. Nu pot să-mi dau seama cum fac fața ei acum”, adaugă asistenta medicală.

„Nu lucrăm cu obiecte, lucrăm cu oameni”

Toată situația e, în primul rând, în detrimentul pacienților, continuă femeia. „Sunt oameni care chiar au nevoie de ambulanță. Și sună, și ambulanța ajunge peste o oră, două.”

Nu știu dacă vă puteți imagina, medicul coordonator, de foarte multe ori, efectiv se joacă de-a Dumnezeu. Când ai 20 de cazuri nasoale pe ecran și un singur echipaj liber. La cine îl trimiți? Sunt niște lucruri extraordinar de delicate și nu te poți juca cu viața omului.

Asistenta medicală Iulia Canta, de la Serviciul de Ambulanță Cluj:

„Nu lucrăm într-o hală, nu lucrăm cu obiecte, lucrăm cu oameni. Din respect pentru ei, mă așteptam să se rezolve lucrurile un pic mai repede și mai ușor”, adaugă asistenta.

S-au pierdut cel puțin câteva zile valoroase, crede aceasta. „Omul nu își zice, astăzi nu sun la Ambulanță, că ăștia nu mai au contracte. Omul sună la Ambulanță când chiar are nevoie.”

Femeia se întreabă de ce lucrurile au întârziat. „S-a știut că avem contracte până în 5. Undeva, ceva, s-a rupt. Și nu știu cine va fi omul care își va asuma responsabilitatea pentru zilele astea, care au fost foarte, foarte critice. În tot timpul ăsta, sunt persoane care pot să își piardă viața”, concluzionează asistenta. 

Libertatea a încercat să ia legătură cu reprezentanți ai Ministerului Sănătății, să aflăm de ce s-a întârziat decizia de prelungire, dar nu am primit un răspuns până la momentul publicării articolului.

Urmărește-ne pe Google News