“Mi-am vandut un rinichi”

Operatia a avut loc anul trecut, in luna august

Transplantul a avut loc in august 2003, fara probleme deosebite la inceput. Nici de sanatate, nici “financiare” pentru Adrian. “Dupa operatie, cat am stat in spital, sotia pacientului care primise rinichiul de la mine mi-a dat o suma de bani, sa am si eu sa-mi cumpar cate ceva. E vorba de 300 de dolari. Dar acestia au fost toti banii pe care i-am vazut. De ce? Pacientul a murit, iar rudele lui nu mi-au mai dat nici un ban… va dati seama, n-am avut ce sa fac, nu puteam sa fac scandal, oricum toti din spital stiau ca am donat rinichiul fara sa cer nimic in schimb”, povesteste Adrian.
Apoi, totul a mers din rau in mai rau. Alte episoade dintr-o poveste care s-a inchis intr-un cerc vicios. “Cu acei 300 de dolari pe care apucase sa mi-i dea sotia pacientului mi-am facut pasaport si am plecat in Italia. Voiam sa muncesc o vreme si sa ma intorc in tara cu bani. Sotia mea a plecat la parintii ei, in provincie, impreuna cu baietelul. In Italia insa eu am avut un ghinion cumplit. Am lucrat la negru, la un patron, in constructii. Dupa doua luni, mi-a spus sa plec, dar nu mi-a dat nici un ban. A trebuit sa muncesc pe unde apuc, sa strang bani sa ma intorc in tara. M-am intors in decembrie 2003. Nu ma pot duce sa stau impreuna cu sotia si copilul, pentru ca socrii mei nu ma primesc”.
Cum arata viata lui de un an incoace? Adrian: “Dorm pe unde apuc, de obicei in scari de bloc, in holurile spitalelor sau ale caminelor. Imi spal hainele in caminele studentesti, le pun un pic pe calorifer si le iau apoi aproape ude pe mine. Mananc ce primesc pe strada, uneori un covrig la doua zile. Pentru ca n-am bani, nu pot sa ma duc prea des sa-mi vad baietelul si sotia. De doua ori m-au prins fara bilet, asa ca am de platit cam cinci milioane in total. Nu stiu daca se va rezolva ceva vreodata. Nu-mi gasesc serviciu, nimeni nu ma angajeaza pentru ca n-am acte. Si la Politie cum sa-mi fac actele, daca n-am nici un domiciliu?”.

Recomandări

Ilie Bolojan și Cseke Attila, despre reforma administrației publice locale: „Număr maxim de angajați la primării și CJ-uri”. Ce decizii s-au mai luat

E dispus sa renunte si la o parte din ficat

Se taraste de pe o zi pe alta in cercul vicios in care a cazut acum un an si jumatate. Ironia sortii face ca a revenit in acelasi punct, adica la aceeasi decizie care i-a dat viata peste cap in 2003. Singura diferenta este ca data asta nu mai este vorba despre un rinichi.
Acum vrea sa gaseasca pe cineva care are nevoie de un transplant hepatic sau de unul de maduva. “Am dat anunturi ca imi dau o parte din ficat. Sunt dispus sa dau si maduva osoasa daca e cineva care are nevoie. Nu stiu cum sa ies altfel din criza. Nu mi-a mai ramas decat corpul meu.”.

Risca intre unul si trei ani de inchisoare

Persoanele care isi vand organele isi risca libertatea. Legea nr. 2/ 1998, privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane, prevede, la articolul 16: “Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona tesuturi si/sau organe umane in scopul obtinerii unor foloase”.
De asemenea, sunt pedepsiti si intermediarii: “Organizarea si/sau efectuarea prelevarii si/sau transplantului de tesuturi si/sau organe umane, in scopul obtinerii vreunui profit, din vanzarea tesuturilor si/sau organelor umane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 7 ani”.