Conform Agerpres, aproape întreaga populaţie a Belarusului a fost afectată de catastrofa din anul 1986, medicii observând în prezent că în rândul cetăţenilor persistă „sindrom Cernobîl”, caracterizat prin stări de anxietate generate de frica de radiaţii şi prin numărul mare de cazuri de cancer.
La primele ore ale zilei de 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei atomoelectrice de la Cernobîl a explodat, eliberând în atmosferă cantităţi uriaşe de material radioactiv. Din cauza temperaturilor ridicate, materialul radioactiv a ajuns la altitudini de peste 1000 m, ceea ce a dus la o difuzare pe arii foarte extinse, pe durata următoarelor zece zile. Imediat după explozie au izbucnit incendii pe o rază de 150 m în jurul reactorului.
În zilele ce au urmat, pentru stingerea incendiilor, autorităţile au împrăştiat cu ajutorul elicopterelor mii de tone de material precum nisip, argilă şi carbură de bor. Aceste măsuri au fost însă oprite, întrucât duceau la creșterea temperaturii materialului radioactiv şi adăugau greutate pe structura slăbită a reactorului.
Radiaţiile au scăzut brusc în intensitate în ziua de 6 mai, după zece zile de la accident, procesul de emisie luând, de la sine, sfârșit. Conform datelor vehiculate de autorităţi, numărul de persoane afectate de explozia de la Cernobîl se ridică la 5 000 000 numai în Ucraina, Belarus și Rusia.
Norul radioactiv a vizitat, însă, o foarte mare parte din Europa, expunând radiaţiilor populaţia multor state din zonă. O suprafaţă mare din Ucraina este, încă, de nelocuit, în urma dezastrului nuclear, care continuă să producă efecte şi acum, după 27 de ani.