ComenteazăÎn cartea „Steaua lui Gațu”, scrisă de Horia Alexandrescu, fostul handbalist rememorează momentele de coșmar pe care le-a trăit la Revoluția din 1989.
„Primul semnal mi-a venit de la Iosif Rotariu (fostul fotbalist al Stelei, n.red.), care era acasă, la Timișoara, de unde m-a sunat în 16 decembrie 1989. Situația de acolo era deja complicată. A doua zi însă, luând prânzul cu colonelul Gavrilă, între altele, am discutat, desigur, despre zvonurile care circulau, că la mijloc ar fi mâna rușilor, că va cădea Ceaușescu și va veni Iliescu, că va da drumul din pușcării tuturor hoților”, își începe Gațu dezvăluirile de acum 31 de ani.
„L-am pocnit pe unu, săracu era un militar îmbrăcat în civil”
Cum în București era panică, iar toată lumea credea că „teroriștii” vor pune stăpânire pe oraș, Gațu a avut un șoc pe 17 decembrie când a ajuns acasă. Fostul președinte al Clubului Sportiv Steaua povestește cu lux de amănunte.
„Am ajuns acasă și am găsit ușa blocului deschisă, după care, urcând, am dat chiar în fața apartamentului nostru de un tip mai negricios, pe care l-am considerat instantaneu un hoț, așa că, până să apuce el să-mi spună ceva, l-am și pocnit! Era, săracu, un militar în termen, îmbrăcat civil însă, care venise să-mi transmită ordinul de alarmă. I-am cerut scuze, m-am îmbrăcat rapid, m-am urcat în mașină și m-am prezent la club, care era vizavi de Cimitirul Ghencea Militar”.
„Mi-au dat un pistol cu 36 de cartușe!”
Din acel moment, Gațu a intrat în planul roșu de alertă! „Când am ajuns la stadion am găsit mai mulți ofițeri pe care nu-i cunoșteam, iar unul dintre ei, venit de la Consiliul Politic Superior, mi-a dat pistol și o cutie cu 36 de cartușe. Eram familiarizat cu el, fusesem la ședințe de pregătire, dar personal n-am tras niciodată. Am preluat pistolul, era obligatoriu. Ne aflam în alarmă, iar colonelul Tănase, șeful clubului, m-a chemat la el în birou și mi-a spus că ne împărțim atribuțiile, eu fiind trimis să comand «dispozitivul de apărare a obiectivului» de la stadion”, spune Gațu.
La stadion au venit de la Puiu Iordănescu și Cristian Țopescu, la Hălmăgeanu, Florin Marin, Fuicu de la rugby, la doctorul Stănescu și la bucătarul cantonamentului. Doar patru dintre noi aveam pistoale, Iordănescu, Țopescu, Stănescu și cu mine. Am avut inspirația să le adun, cu cartușe cu tot, și să le închid imediat într-un fișet, de unde nu le-am mai scos decât după 1 februarie.
Cristian Gațu:
„Ore și zile lungi, de groază…”
Momentele de panică totală abia acum încep. Ceaușescu își trăia ultimele ore din viață, în București începuse să se tragă, iar în Ghencea era un adevărat câmp de luptă.
„Deasupra stadionului se trăgea de peste drum, de pe la etajele 4-5, pentru că vedea și trasoare, dar și sclipirile de la gura unor țevi de mitralieră. Iar acelor focuri le răspundeau altele, de pe acoperișul nostru, care aveam birourile la tribuna a doua și căutam să ne adăpostim, care pe unde apuca, îngroziți de-a dreptul, că suntem la mijloc, între două lunii de tragere. Nu doresc nimănui să trăiască orele și zilele lungi, de groază, pe care le-am trăit acolo, în timpul Revoluției”, i s-a confesat fostul mare handbalist lui Alexandrescu.
„Într-o noapte, am ordonat să se aprindă reflectoarele nocturnei și atunci am văzut mai mulți tipi în combinezoane negre, care traversau gazonul în alergare, pentru a se urca exact deasupra noastră, la tribuna a doua. Oricum, după cum aveam să aflu ulterior, dincolo, la sediul clubului, s-a tras din greu dinspre cimitir, cum și băieții din club au ripostat din plin”, a mai spus Gațu.
„Am căutat sacii cu cadavrele soților Ceaușescu!”
Mai mult decât atât, Cristian Gațu a povestit un episod incredibil care a avut loc în decembrie 1989, în timpul Revoluției.
Trupurile neînsufleţite ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi pe 25 decembrie, la Târgovişte, au fost pierdute timp de aproape 12 ore pe câmpurile din jurul stadionului Steaua.
În cele din urmă, au fost recuperate şi duse la Spitalul Militar.
„În al doilea elicopter erau doi saci. Și pilotul i-a aruncat tot pe stadion, în partea din spate, unde eram pe colț cu Armata Întâia. Eu nu știam ce e acolo, în saci… Stănculescu a venit cu unii, nu-i știam. Atunci pe locul meu a stat ministrul, dar ăsta din fața mea zice: «Spuneți-i lui Gațu să ne dea doi-trei băieți…». Parcă eram un ospătar! Voican m-a pus să merg și eu cu ei! Eu atunci nu știam că sunt cadavrele în saci. Am plecat să-i căutăm, dar în curte a început și o rafală de gloanțe… Mi-a fost frică să nu ne omoare!”, a povestit Gațu, la emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia, „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO.
Am căutat noi ce-am căutat, n-am găsit nimic, moment în care am zis: „Lasă-i să-i mănânce ciorile!”. Când a plecat Stănculescu am aflat… L-am întrebat: „E vorba de ei?!”. El mi-a făcut semn că da. Și m-am bucurat: bine că i-a rezolvat, bine că i-a omorât! Fapt pentru care și acum mă duc la biserică să-mi cer scuze, că n-am procedat corect!
Cristian Gațu: