“Ce facem cu Dracula? Dilema schizofrenică a României” titra revista National Geographic în ianuarie 2007, având pe copertă o fotografie a actorului Petre Moraru în rolul care l-a consacrat, cel al contelui Dracula. Fotografia a fost aleasă din cele aproape 200 pe care echipa revistei le-a imortalizat chiar în clubul Dracula și însoțea o amplă documentare, întinsă pe multe pagini. Așa cum se știe, enigmaticul “conte” a iscat controverse, patimi, spaime. Dar și reclamații! Petre Moraru le are clar în minte pe toate, într-un “sertar” al minții, burdușit cu amintiri. Interesant este că acel club ar fi trebuit initial să fie unul de striptease, dar proprietarul clădirii a fost convins de un amic că s-ar preta mai bine ca sălaș al faimosului vampir…O idee care ne-ar fi ajutat din punct de vedere turistic, e de părere astăzi Moraru, care știe cel mai bine ce priză la public avea Dracula. “Îți asumi sau nu acest brand, despre asta e vorba. Dacă îți asumi, faci publicitate, faci contracte cu agenții de turism care aduc străini. Deci bani. Dar noi nu…Nouă nu ne place. Și atunci, dacă nu ne convine, măcar să luptăm să ștergem această imagine!” Schizofrenică dilemă, spun și cei de la National Geographic. Ei au stat atunci de vorbă cu zeci de persoane – de la istorici până la simpli țărani și cu toții s-au arătat frustrați fie de asocierea noastră ca nație cu un asemenea personaj, fie de alăturarea imaginii domnitorului Vlad Țepeș cu vampirul.
Povestea se încheia cu o mușcătură
Clubul Dracula avea o mulțime de lucruri de arătat curioșilor. Un fel de fan club cu mult roșu sângeriu pe pereți, draperii și în meniu. “Numărul pe care îl făceam eu nu dura mai mult de zece minute. Textul era în limba engleză. Clubul funcționa într-o casă veche de pe cheiul Dâmboviței și avea la nivelul străzii trei camere, iar la subsol avea încă una. Și mai era un subsol unde era sicriul și de acolo ieșea Dracula. Era o cameră medievală, una țărănească, jos era librăria. Era o plimbare în care eu descriam ce se spune despre țara noastră, despre Dracula. Un fel de poveste care se încheia cu faptul că luam din public o doamnă sau o domnișoară, o duceam jos și o mușcam”, povestește astăzi Petre Moraru. Exista și restaurant, cu preparate adaptate numelui. Părerile clienților se găsesc și acum pe internet, la zece ani distanță. Chiar dacă le plăceau preparatele, majoritatea spun că actorul făcea toți banii! “Restaurantul este un loc fascinant, dacă ești dispus să înghiți o doză bună de kitsch draculian (de care noi suntem sătui până în gât, ferească-l sfântul de dinții contelui, dar pe care turiștii străini îl înghit cu venerație). De altfel, ni s-a povestit că în proporție de 90% clienții sunt străini”, scria într-o cronică a unei reviste de gastronomie.
Petre Moraru lua câte o tânără din public și o atrăgea spre subsolul sumbru care îi ținea loc de dormitor, cu sicriu în loc de pat. L-am întrebat dacă veneau. “Veneau! Unele se mai speriau, altele mai puțin. Altele aflaseră, vezi că dacă te duci acolo s-ar putea să te muște Dracula! Unele erau pregătite, altele nu. Săraca, una dintre ele a leșinat și chiar și-a rupt o mână! Am avut și o reclamație cu cineva care s-a speriat foarte tare, de la Ambasada americană. Și-atunci, împreună cu patronul, când am răspuns în scrisoare, am spus: Știa că există, că vine la clubul Dracula. În momentul în care afli că intri într-un club cu tematica Dracula știi că se poate întâmpla și ceva care nu e foarte plăcut. Dacă nu vrei, te duci la Moulin Rouge la Paris sau la un alt club din București unde dansa, se distra și n-avea spaime!”, explică Moraru.
Oferte, plimbări, autografe
Când ministrul turismului din acea perioadă, Dan Matei Agathon, a decis că am putea profita de brandul Dracula, l-a luat cu el prin străinătate și pe actorul Petre Moraru, îmbrăcat în mantie neagră, cu fața alba ca varul și dinții de vampir.
Așa a vizitat multe țări, a cunoscut o mulțime de oameni, de la oficiali din ambasade până la simpli cetățeni fascinați de mitul Dracula. A dat interviuri la televiziuni străine, ajungând cunoscut mai mult în Europa decât la noi. Un Italian care avea un club similar în Torino i-a făcut chiar o ofertă de angajare. Petre Moraru a refuzat-o, din mai multe considerente. O altă amintire e legată de un eveniment desfășurat la Bran pentru un grup mare de turiști străini. După vizita la castel, a avut loc o masa festivă și pe fiecare masă Petre Moraru a pus ca souvenir fotografia ce apăruse și pe coperta National Geographic, cu autograf. Trebuie menționat aici că nu e un simplu autograf, ci are, pe lângă litere, două semne distincte: doi colți…După masa festivă, turiștii s-au urcat în autocar și au plecat. După un timp, șoferul a fost nevoit să întoarcă, pentru că unul dintre turiști uitase pe masa fotografia lui Dracula și n-a vrut să plece din România fără ea.